4 biciclete şi o reţetă de granola.

 

granola 4

 

Cândva, pe la sfârşitul anilor ’80, Piteşti. Muream de frică. Nu puteam să-mi ţin picioarele pe pedalele Pegas-ului mic, pentru copii, başcheţii îmi alunecau mereu de pe ele şi eram sigură că o să mor. „Tata, să mă ţii! Să nu îmi dai drumul!” strigam, iar şi iar, ca din gură de şarpe, convinsă că în momentul în care tata avea să-şi desprindă mâna de pe spatele bicicletei pe lângă care mergea la pas grăbit, eu voi ateriza fix în cap. Bicicleta mea avea roţi micuţe, durdulii, cadru verde închis şi două rotiţe ajutătoare, din plastic alb. Îmi amintesc că acestea din urmă zornăiau foarte tare pe asfalt. Acasă, bunica ne aştepta cu ciorbă de perişoare.

Mijlocul anilor ’90, tot la Piteşti. Făcusem upgrade la Pegasul mai mare, portocaliu, al fratelui meu. O bicicletă veche, luată de ai noştri la mâna a cinşpea, din aia care se putea plia în două. Avea vopseaua scorojită, vreo 10 abţibiduri lipite de cadru de foştii proprietari şi mă ducea ca vântul şi ca gândul. Rupeam pietonalul din Trivale, în sus şi-n jos, în timp ce bunicul rezolva integrame pe una dintre bănci. Acasă, bunica probabil făcea şniţele, şi un pepene roşu se răcea la frigider.

Pauză. Cam după clasa a IV-a, am crescut prea mare chiar şi pentru Pegas-ul portocaliu şi am uitat cu totul de biciclete şi de senzaţia faină pe care o aveam când pedalam pe două roţi. Bucureştiul, unde ne mutasem, nu era un oraş prea potrivit pentru drumuri cu bicicleta pe atunci, prietenii şi colegii mei nu aveau aşa ceva, aşa că au trecut vreo 17 ani în care nici măcar nu m-am gândit că aş putea să-mi doresc o biclă nouă.

2012, Leipzig, Germania. Făcusem un road-trip România-Frankfurt-Leipzig, cu o mare parte din gaşcă, pentru botezul fetiţei Alexandrei, prietena noastră stabilită de ani buni acolo. Aveam o zi liberă de vizitat oraşul, înainte de botez, aşa că prietenii mei au venit cu ideea de a închiria… biciclete, ca să ne deplasăm mai repede şi mai spornic. Panică. „Băi, eu nu m-am mai urcat pe biclă de 17 ani!” – „Nu-i nimic, o să vezi că-i ca… mersul pe bicicletă!” – „Băi, eu o să cad şi o să mă aveţi pe conştiinţă!” – „Neee, nu cazi.” – „Băi, o să dea maşinile ăstea peste mine!” – „Nu vezi măi că ai pistă separată, cum să te lovească?!” Şi m-am urcat în şa. În şaua unui city bike mare, frumos şi alb. Toată ziua am mers pe bicicletă, cu un zâmbet tâmp pe buze. A fost frumos. Poza de mai jos este făcută chiar în după-amiaza aceea. Trei zile mai târziu, cum am ajuns în ţară, mi-am luat bicicletă. Una veche, la mâna a şaptea, dintr-un second hand de biciclete din Cluj, pe care am dat fabuloasa sumă de 310 lei. După aia am fost să mănânc varză a la Cluj la Vărzărie.

 

792261_4269063130989_1644565532_o

 

2015, Bucureşti. Îmi iubesc bicicleta de mor. Este veche şi urâtă, o tinichea amărâta care zornăie din toate şuruburile, este grea şi dificil de manevrat pe scări până la etajul patru, unde locuim. Dar asta nu mă împiedică să o iau prin oraş, la muncă, la distracţie sau pe unde am treabă, când vremea e frumoasă şi nu văd de dimineaţă semne ameninţătoare de ploaie. Am fost la toate marşurile „Vrem un oraş pentru oameni”, de-abia aştept să mă duc la Skirt Bike anul acesta şi m-am înscris mândră în Campania Bike2Work, despre care vreau să vă vorbesc acuma.

Bike2Work este un proiect co-finanţat de Uniunea Europeană, care se desfăşoară sub umbrela Federaţiei Bicicliştilor Europeni şi are ca principal scop încurajarea transportului angajaţilor spre şi de la muncă cu bicicleta. Asociaţia Green Revolution s-a alăturat acestui proiect împreună cu alte organizaţii din 11 state europene. Ce vor oamenii ăştia prin această campanie? Păi îşi propun aşa: să determine un număr de 1.000 de angajaţi din Bucureşti să folosească bicicleta ca mijloc alternativ de transport de acasă la job şi invers; şi să atragă 20 de companii să adopte măsuri interne de sprijinire şi încurajare a transportului cu bicla.

Ce trebuie voi să faceţi? Păi faceţi ca mine: înscrieţi-vă pe site-ul campaniei Bike2Work în perioada 18 mai-28 iunie 2015, descărcaţi aplicaţia gratuită iVelo şi… pedalaţi, pedalaţi, pedalaţi! Nu uitaţi să vă înregistraţi traseele pe biclă în aplicaţie, pentru că puteţi câştiga tot felul de premii. Mai multe detalii despre campanie puteţi citi aici.

Acuma sa trecem la granola. Legătura dintre bicicletă şi granola este simplă. De la noi acasă până la mine la serviciu fac cam 50 de minute pe bicicletă (super rentabil, cu RATB-ul fac cam 70-80 de minute). Pentru asta însă, îmi trebuie un mic dejun săţios, solid, care să îmi dea energie, uşor, care să nu-mi pice greu. Ideea este să fie suficient de uşor încât să nu-mi vină înapoi în timp ce pedalez, dar nici să nu ajung la muncă leşinată de foame. Behold… granola!

 

granola 1

 

Granola asta nu are traducere în limba română, deci o să-i spunem ca englezu’, fix granola. La bază, granola asta este un amestec de fulgi de cereale (simpli, sănătoşi) cu nuci, alune, migdale, caju, seminţe de tot felul (ce-aveţi voi în cămară), cu ceva dulce (miere sau sirop de arţar), cu un pic de ulei şi un strop de apă (pentru a lega totul). Maglavaisul ăsta se coace vreo 30 de minute până se transformă în clustere dulci, crănţănitoare, uscate şi aromate, cu textura şi consistenţa cerealelor super-procesate din comerţ, dar evident, cu totul şi cu totul sănătoase. În 40 de minute, eu am făcut două borcane mari de granola cu banane, migdale şi cacao – este minunată cu niţel lapte şi cu fructe proaspete!

 

granola 3

 

Ingrediente (pentru două borcane mari, de 800 de grame, de la Ikea):

  • 4 cups de fulgi de ovăz simpli.
  • 1/2 cup migdale (unele le puteţi lăsa întregi, pe altele puteţi să le mărunţiţi niţel în robot).
  • 1/2 cup seminţe de dovleac.
  • 3 linguri seminţe de in.
  • 3 linguri fulgi de cocos.
  • 3 linguri de cacao.
  • 1-2 linguriţe de scorţişoară.
  • Un praf de sare.
  • 2 banane coapte, tăiate bucăţi şi transformate în piure.
  • 3 linguri sirop de arţar (dar puteţi folosi liniştiţi 3 linguri de miere).
  • 2 linguri de ulei de cocos (dar puteţi liniştiţi folosi ulei de măsline sau puteţi să nu puneţi ulei deloc, şi să-l înlocuiţi cu 2 linguri de apă).
  • Opţional: 1-2 linguri de apă, dacă compoziţia vi se pare prea uscată.

Cum se face:

  • Pre-încălziţi cuptorul la foc mic spre mediu.
  • Într-un bol, amestecaţi bine de tot ingredientele uscate: fulgii de ovăz, migdalele, seminţele de dovleac şi de in, fulgii de cocos, cacaoa, scorţişoara şi sarea.
  • În alt bol, amestecaţi bine ingredientele umede: bananele, siropul de arţar (sau mierea), uleiul de cocos (sau de măsline).
  • Amestecaţi ingredientele umede cu cele uscate, bine de tot, până se omogenizează. Amestecul ar trebui să fie lipicios şi nu foarte umed. Dacă vi se pare prea uscat, mai adăugaţi o lingură sau două de apă.
  • Tapetaţi o tavă cu hârtie de copt şi răsturnaţi tot maglavaisul în tavă, întinzându-l bine asfel încât să obţineţi un strat uniform, cam de un centimetru grosime.
  • Băgaţi la cuptor 30 de minute, dar la fiecare zece minute mai amestecaţi cu o lingură prin granola, ca să o separaţi în bucăţele şi ca să o întoarceţi cu fundul în sus – să nu cumva să se ardă.
  • Este gata cand bucăţile de granola sunt tăricele şi uscate.
  • Scoateţi din cuptor şi răciţi complet.
  • După răcire, depozitaţi în borcane închise etanş şi ţineţi în dulapuri, ferite de lumină şi căldură. Pe net am aflat că pot să stea aşa şi o lună de zile, dar pe noi nu cred că ne ţin borcanele ăstea două mai mult de două săptămâni.

Aşa arată granola înainte să intre la cuptor:

 

granola 6

 

Şi aşa arată proaspăt scoasă de la copt:

 

granola 5

 

Notele mele:

  • Fiţi creativi şi amestecaţi ORICE cu ORICE. Dacă nu vă place granola ciocolătoasă, renunţaţi la cacao, dacă vreţi mai multe seminţe, by all means, adăugaţi câte vreţi, dacă vreţi să fie mai dulce, mai puneţi o lingură-două de miere.
  • Dacă vreţi să adăugaţi fructe uscate, puneţi-le direct în borcan, alături de granola, după ce aceasta s-a răcit.
  • Granola este foarte săţioasă, deci nu vă apucaţi să umpleţi castronul cu vârf, cum aţi face cu nişte cereale expandate din comerţ şi cum face iubi cu Nesquick. Eu pun cam 3-4 linguri de granola cu o cană de lapte. Apropo, merge excelent cu nişte căpşuni proaspete, aşa că daţi fuga în piaţă şi luaţi de la ţărani, este sezonul lor şi la Matache se vând cu 4-5-6 lei kilogramul.

 

granola 2

 

PS. Iubiţi-vă bicla. Şi pe tăticii voştri, care probabil v-au ţinut şi ei din spate, în timp ce învăţaţi să megeţi pe bicicletă cu roţi ajutătoare.

2 Comments

  1. Laura
    Posted May 25, 2016 at 1:27 pm | #

    Am executat-o aseara. Excelenta! Si da, imi iubesc bicla si pe tata! 🙂

  2. Posted May 25, 2016 at 3:18 pm | #

    Ai incercat-o? Ti-a placut? Uuuuuu, ce tareeee! <3 Bravo!

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>