5 chestii pe care să le faci ca să nu treci iarna cu 3 kile în plus

edenia 7

Ah, iarna. Anotimpul ăla minunat în care mă simt mereu ca o balenă sufocată, pentru că ceva din codul meu genetic se pare că nu acceptă ideea mai multor straturi de haine groase suprapuse. Anotimpul ăla grozav în care dârdâi de frig în staţia de autobuz, pentru că insist să mă îmbrac în continuare în rochiţă şi ciorapi sau în blugi fără ciorapi pe dedesub – serios, cine poate să poarte combinaţia aia abominabilă de ciorapi lycra + pantaloni fără să se simtă cu zece kilograme în plus? Anotimpul ăla enervant în care singurul loc în care nu mi-e frig e sus la munte, sus la munte, la izvor, pentru că numa’ acolo mi se pare că i can get away cu purtatul a trei polare, o pereche de pantaloni de trening şi una de suprapantaloni.

Dacă e ceva ce mă mai enerva la iarnă, erau acele „winter 3”. Ştii tu, cele aproximativ 3 kilograme în plus cu care ieşim din anotimpul rece, plasate strategic acolo unde-s mai greu de dat jos (la mine tind să se grupeze toate pe fund, ca să facă trasul pantalonilor o adevărată bucurie). Sunt sigură că nu sunt singura care avea această situaţie pe undeva prin luna martie a fiecărui an aşa cum sunt sigură că mulţi au trecut prin „the freshman 15” (acele 15 pounds pe care le pun studentele în primii ani de facultate, când dau de niţtică libertate şi de fast-food). Mă rog, la mine au fost „the freshman-more-than-15”, dar despre asta am povestit deja. Nu-mi zice că e perfect normal să te îngraşi iarna, pentru că automaaaat vei da jos acele kilograme în plus primăvara, la mine nu se întâmpla niciodată aşa de automat pe cât mi-aş fi dorit şi de multe ori luam acele „winter 3” cu mine în vacanţa de vară, la greci.

De vreo trei ani m-am enervat niţel pe cântarul ăla şi m-am hotărât să ies din iarnă cu FIX atâtea kilograme cu câte am intrat. Turns out, e simplu să faci asta dacă ţii cont de nişte reguli de bun simţ. Şi devine complicat direct proporţional cu numărul de cutii de shortbread cookies pe care fratele tău ţi le aduce cadou, când vine de Crăciun din Irlanda, dar hai să nu intrăm în discuţia aia.

edenia 2

1.Eat real food.

Repetă după mine: două merdenele şi un ştrudel de la patiseria din colţ cu un iaurt de băut sau o sticlă de sana don’t really count as breakfast; iar un sandviş de la Mega doesn’t really count as lunch, either (not that i’m pointing any fingers here, beib). Nu zic să nu te înfigi în sandvişul ăla cu şniţel de pui dacă chiar îţi e foame şi n-ai alte opţiuni prin jur, zic numa’ că dacă n-ai un metabolism care rupe de cât de rapid este sau dacă nu faci sport sau dacă ai tendinţa să ronţăi mult (I know I do), chestiile ăstea vor avea şi ele tendinţa să se depună, încet-încet. Ca să nu mă complic cu număratul de calorii sau cu urmărirea porţiilor (nu-s genială la faza asta), merg pe ideea că I can’t go wrong with eating real food, din aia gătită.

edenia 4

2.Faza aia cu Felul 1, Felul 2 şi desert ar trebui să rămână numa’ pentru mesele de la bunica.

Da mă, şi eu am crescut într-o casă unde masa de prânz şi cea de seară aveau câte trei feluri (câteodată patru, dacă aveam şi aperitiv). Începeam cu un castron mare de supă sau ciorbă (cu pâine), continuam cu o friptură cu garnitură, o tocăniţă, un ostropel sau ceva mai săţios (tot cu pâine) şi terminam apoteotic cu nişte desert (fără pâine, da’ mult). Treaba asta e atât de ancorată în memoria noastră colectivă şi în tot ceea ce reprezintă confort şi alinare pentru noi încât îi greu să ne desprindem de acest obicei. Da’ serios, dacă nu mergi după să ari câmpul, dacă nu mergi să spargi lemne pentru foc sau să construieşti o casă, dacă nu mergi să dai trei ture de Herăstrău sau să faci două ore de spinning*, n-ai de ce să mânânci atâta. Pentru mişcarea pe care o facem noi în fiecare zi, un fel e suficient, serios.

edenia 5

3.Ai grijă la pâine şi la carbs, în general.

Pâinea e the shit, o spun cu mâna pe inimă cuţitul cu care întind unt moale pe felii. O iubim, nu vrem să trăim fără ea şi nici nu trebuie. Departe de mine gândul să-ţi spun să renunţi la pâine, pizza, paste, cartofi şi toată pleiada care ne face oh-atât-de-fericiţi-pe-interior-iarna. Zic numa’ să fii puţin atent la câtă pâine bagi în tine în fiecare zi, pentru că dacă eşti ca mine, o poţi lua foarte uşor pe arătură. În vacanţa de iarnă am tendinţa să mănânc pâine cu unt la micul dejun, pâine cu salata de boeuf la prânz (sau cu tocăniţa de cartofi, my favourite iarna), paste sau pizza seara şi biscuiţi all-around, pentru că, după cum vă spuneam, ‘tiz the season în care fratele meu aduce shortbread cookies. These things add up fără să îţi dai seama.

edenia 6

4.Train your grains brains.

Asta e partea cea mai dificilă pentru mine, recunosc. Anume să-mi antrenez creierul să se oprească atunci când a mâncat suficient, nu după încă zece minute şi două porţii. Pentru că în ultimii ani mănânc foarte multe legume şi „clean food”, m-am obişnuit să pot mânca volumic, în cantităţi mari, fără probleme. Totuşi, când we have a pizza night sau când mănânc ceva super-caloric, ar trebui să-mi antrenez mintea să nu mănânce tot volumic, ci să se oprească ceva mai repede. Think this: e ok să mănânci un bol uriaş de salată; nu e ok să mănânci o tavă uriaşă de pizza; e ok să mănânci o porţie mare de tocăniţă de legume; nu e ok să mănânci o porţie mare de chilli con carne, cu tortilla chips. It’s a struggle.

giffy 6

5.Bagă legume.

That’s my little secret, de fapt. Să bag legume multe în orice mâncare pregătesc pe timp de iarnă. Ştiu, pieţele nu mai sunt pline, multe chestii bune nu mai sunt în sezon, da’ poţi, pe de o parte, să te descurci cu ce găseşti proaspăt (ţelină, sfeclă, gulii, morcovi, păstârnac) sau, pe de altă parte, să apelezi la legume congelate. There is nothing wrong with that, pentru că acestea sunt congelate la câteva ore de la recoltare şi, deci, îşi păstrează nutrienţii mai bine decât legumele importate care călătoresc peste mări şi ţări până ajung la noi sau care stau în galantare câte o săptămână.

Studiu de caz: tartă savuroasă cu ciuperci şi spanac (ambele congelate, de la Edenia).

giffycake

Tarta asta se face extrem de uşor – în mai puţin de două ore din momentul în care te apuci de treabă, poţi să te arunci asupra ei cu cuţitul. Sau, în cazul meu, mai stai vreo oră până termini de fotografiat toată tărăşenia şi mori-mori-mori de nervi când o secţionezi, pentru că mirosul de ciuperci, spanac şi gorgonzola te nenoroceşte.

edenia 3

Durată: 1 h 30 minute.

Grad de dificultate: Pe o scară de la 1 la 10, aş zice 5.

Ingrediente pentru crustă (pentru o formă de tartă cu diametrul de 28 cm, care are între 4 şi 10 porţii; în spiritul postării de mai sus, eu îţi sugerez să aibă măcar 6 porţii :P):

  • 300 grame făină.

  • 150 grame unt rece.

  • 2 gălbenuşuri.

  • 4 linguri de apă rece.

  • Un praf de sare.

Ingrediente pentru umplutură:

  • 1 pungă de ciuperci congelate Edenia (are 450 grame).

  • 100 de grame de spanac dintr-o pungă de spanac tocat Edenia (punga mare are tot 450 de grame, da’ n-avem nevoie de toată).

  • Cele două albuşuri care ţi-au rămas plus încă un ou întreg.

  • 200 de grame de iaurt.

  • 100 grame de telemea, 100 de grame de caşcaval şi 100 de grame de gorgonzola.

  • 2 linguri de roşii uscate.

  • 2 ardei copţi.

  • 1 linguriţă de sare, 1 linguriţă de piper şi 1 linguriţă de boia dulce.

Cum se face:

  • Într-un bol pune făina, praful de sare şi untul tăiat în cubuleţe. Cu degeţelele, amestecă untul şi făina repede, cât să nu se încălzească untul prea tare, până când obţii un amestec nisipos, ca un pesmet. Adăugă cele 4 linguri de apă şi cele 2 gălbenuşuri şi amestecă până când aluatul se „leagă”. Formează o bilă din aluat, acoper-o cu un celofan şi las-o la frigider jumătate de oră.

  • După jumătate de oră, porneşte cuptorul, ca să se încălzească. Eu, pentru că nu am grade şi nici trepte, îl pun la foc mic spre mediu.

  • Scoate bila de aluat pe un blat înfăinat şi, cu un sucitor, întinde-o într-o foaie groasă cam de 5-7 milimetri. Ideea e ca această foaie să fie suficient de mare încât să acopere fundul tăvii tale, pereţii tăvii şi să mai rămână niţel, în exces. Cu alte cuvinte, aluatul trebuie întins într-un disc cu diametrul cu 5-6 cm mai mare decât cel al tăvii în care va fi copt.

  • Ca să îl pui uşor în tavă, rulează-l pe sucitor şi ridică-l cu ajutorul acestuia de pe masa de lucru. Pune aluatul în tavă.

  • Presează cu degetele aluatul de fundul tăvii şi de marginile acesteia, ca să se aşeze bine în tavă, mai ales dacă e din aia cu marginile vălurite. Poţi să tai marginile care atârnă peste pereţii tăvii pentru un aspect cât mai estetic, dar lasă măcar jumătate de centimetru de aluat în plus la marginea tăvii, pentru că o să se strângă la copt.

  • Din resturile de aluat eu am tăiat forme simpatice de ciupercuţe şi le-am pus peste tartă. Apoi mi-am petrecut seara de duminică întrebându-l din juma în juma de oră pe iubitul meu, cu un zâmbet uriaş şi tâmp pe faţă, nu-i aşa că sunt drăguţe, ia uite ce simpatice sunt, dar ai observat că au formă de ciupercuţă şi tarta chiar are ciuperci înăuntru, ia uite ce bine arată, and so on. He survived.

  • Înţeapă aluatul din loc în loc, cu o furculiţă şi pregăteşte-te pentru coacerea, „în orb”. Coacerea „în orb” este foarte des folosită în patiserie pentru a pregăti blatul de tarte sau plăcinte – este metoda adoptată pentru a evita înmuierea crustei crocante, odată cu turnarea umpluturilor cremoase. Şi cine vrea o crustă înmuiată? Eu nu. Ca să coci în orb, pune o hârtie de copt deasupra aluatului din tavă şi deasupra hârtiei, pune o „greutate” – boabe de fasole, de linte, de orez. Bagă tava la copt pentru 20 de minute. Greutatea aleasă va împiedica aluatul să se ridice, îl va ţine tare şi îl va opri să se umfle ca un pandişpan.

  • Între timp, pune o cratiţă la foc iute. Când s-a încălzit, aruncă înăuntru ciupercile şi spanacul congelat, pune capacul şi lasă-le acolo vreo 5-10 minute, amestecând din când în când. Apoi dă jos capacul, adaugă sarea, piperul şi boiaua dulce şi mai amestecă legumele, până se evaporă toată apa din ele.

  • Între timp, rade telemeaua şi cascavalul, taie ardeiul copt în bucăţi şi gorgonzola în felii.

  • Opreşte focul şi adaugă în amestecul de legume iaurtul, telemeaua rasa, caşcavalul ras (dar nu tot, mai păstrează niţel deoparte), oul, albuşurile, roşiile uscate şi ardeiul copt tăiat în bucăţi.

  • După 20 de minute, scoate aluatul din cuptor.

  • Toarnă amestecul în crusta de tartă, pune deasupra restul de caşcaval ras, bucăţile de brânză gorgonzola şi aruncă-l în cuptor încă 40 de minute, tot la foc mic spre mediu.

  • Dacă poţi să aştepţi până se răceşte ca să îl mănânci, eşti eroul meu.

 

edenia 8

 

Pentru mai multe reţete cu legume congelate şi idei pentru mesele de iarnă, poţi să intri pe www.vitrinacuidei.ro, io deja m-am hotărât să încerc ravioli ăia făcuţi la cuptor.

PS. Mâncaţi legume. Staţi un weekend întreg în pijamale. Bucuraţi-vă ca nişlte idioţi că aţi pus ciupercuţe din aluat pe tarta cu ciuperci.

*Şi ştiu eu prea bine că nu faceţi asta, îmi cunosc bine marfa.

6 Comments

  1. Andreea
    Posted November 18, 2015 at 1:09 pm | #

    nici eu nu port dres pe sub pantaloni iarna, oricat de ger e afara. nu suport.
    mmm … shortbread cookies <3

    am facut un fel de ''agreement'' cu my best friend ca pana cand ne vdm de Craciun sa nu mai aratam chiar ca niste pinguini si sa scapam de 3 kg (si care sa si ramana pierdute forever and ever, inclusiv dupa sarbatori)… am o luna la dispozitie pentru re-educare, alaturi de un metabolism mai incet decat un melc.
    sa mai citesc o data articolul poate imi si intra punctul 3 ca lumea in cap.

  2. Posted November 18, 2015 at 2:12 pm | #

    Andreea, si io am metabolismul foaaaarte lent by default, da’ sa stii ca am reusit sa-l grabesc destul de mult de cand am inceput sa bag in fiecare zi multe legume si fructe. Inainte, leguma mea preferata era painea si fructa preferata porcul, asa ca iti imaginezi…

    Nu te stresa prea tare, nu te infometa, mananca de trei ori pe zi, baga veggiez la greu si (mostly) mancare curata. Vezi cu marimea portiilor si cu cate cutii de cookies inhalezi, la mine alea-s problemele cele mai arzatoare. 🙂

    Pup si lemme know cum ti-a iesit! 🙂

  3. Posted December 15, 2015 at 11:32 am | #

    He, heeee! Ca bine zici, da’ sa vezi cand intr-un an ai luat de enshpe ori 3 kile :(. Si vorba Andreei, metabolismul e mai incet decat un melc lesinat si din motive obiective nici sport cat ar trebui sau ai vrea nu poti face. Lasand vaicareala la o parte, tarta ta e intr-un mare fel! Si stand eu asa, in pijamale, la o ora indecenta (ce bine e sa-ti mai pastrezi 2-3 zile de concediu! :D), m-am gandit ca de mult n-am mai prestat o tarta din asta buna. Da’ pe mine sa ma ierti ca n-o sa fac ciupercute, niste frunze cred ca or sa imi inveseleasca tarta.

    Imi pare rau ca n-am fost in weekend la Simbio, am vizitat Ozosep-ul de la Verona, dar nu mai ratez momentul data viitoare ;). Felicitari si sarbatori minunate!

    • Posted December 15, 2015 at 2:12 pm | #

      hei, mariana! in legatura cu kilele luate, cate trei de mai multe ori (am trecut si eu prin asta, no worriez there), poate te ajuta articolul iubitului meu, pe care l-a postat pe blog acum doua saptamani, in care povesteste experienta lui cu slabitul: http://sunnysideup.ro/u-a-fat-bitch-ce-este-de-facut/

      tarta este atat de buna incat dupa evenimentul de la simbio, pe la 12 noaptea, stateam noi in bucatarie si ne gandeam, putin invidiosi, ca de ce n-am facut oare doua, una pentru eveniment si alta numa pentru noi? :/

      sa-mi spui cum ti-a iesit, ok? 🙂 si cum te descurci cu calorie count, daca te apuci de slabit dupa metoda lui dorin. pup!

      • Posted December 15, 2015 at 6:32 pm | #

        Am experienta cu numaratul. Am reusit acum cativa ani sa scap de surplusul care, fie vorba intre noi, nu era deloc de neglijat, m-am mentinut o vreme lunga, insa de anul trecut, dupa o interventie chirurgicala, am luat-o razna total. Stiu ca trebuie sa ma ordonez mai mult (slava Domnului ca nu sunt fana mancat tampenii), dar asta tine numai de mine. O sa fie bine. 🙂

        PS. Are dreptate Dorin, asta e si experienta mea. Mi-a placut mult articolul.

        Hmmm, n-am gasit ciuperci pe placul meu, mai fac maine o excursie si vad ce gasesc, daca nu, las numai spanacul si pun naut.

        A! Ai facut ciocolata cu apa de portocale si lichior? 😉

        • Posted December 17, 2015 at 2:04 pm | #

          Ai foarte mare dreptate cand zici ca asta tine numai de tine. E bine sa fii realista.
          Io sa stii ca folosesc ciuperci congelate. Is tare bune. Si tarta asta fara ciuperci e ca painea prajita fara unt, daca ma-ntelegi.
          Inca n-am prestat ciocolata. :/ OMG de ce.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>