5 deserturi de care să te FEREŞTI (deocamdată) dacă nu le ai cu bucătăria!

 

crumble de sus

 

OK. OK. Fii calmă. Fii foarte, foarte calmă. Nimeni nu o să-şi dea seama. Pe bune. Chiar nimeni, NIMENI nu o să-şi dea seama. Stai. Liniştită.

Data era 13 noiembrie 2010. Ora 08:15 dimineaţa. Era ziua în care împlineam 26 de ani şi planul meu cel mare era să ajung la sedinţa de la ora 09:00 perfect aranjată, cu bucle, cu manichiura impecabilă şi cu un coş plin de bunătăţi gătite de mine cu o seară înainte, special pentru colegi. Voiam să intru pe uşă nonşalantă şi zâmbitoare, să-mi trec o mână prin păr, să-mi invit colegii la ceva dulce şi să le spun, cu modestie: „Ei, prăjiturile ăstea? Ăstea le-am făcut aşa, în fugă, ieri… Ce mare lucru?…”

Adevărul era că mai aveam fix 45 de minute ca să ajung din Băneasa în Pache Protopopescu (mission impossible much?…), părul îmi era încă ud şi încurcat, oja îmi era ciobită şi neîmprospătată de circa o săptămână, iar eu încă mă chinuiam să mut nişte plăcinţele cu mere din ambalajul de la cofetărie într-o caserolă simpatică.

Da, aţi citit bine.

După ce cu o seară înainte arsesem două checuri şi reuşisem să creez o plăcintă cu mere care avea blatul de consistenţa şi duritatea unui capac de canal, mă resemnasem şi mă trezisem în dimineaţa aia cu un singur gând: să merg la cofetăria din cartier FIX la ora deschiderii, să cumpăr câteva prăjituri, plăcinţele şi fursecuri care să arate cât de cât home-made, să le mut din ambalajul lor în caserolele mele de la Ikea şi să le spun tuturor colegilor din redacţie că sunt făcute în casă. Aşa că ora 08:15 mă găsise aplecată deasupra mesei din bucătărie, încercând din răsputeri să „ciufulesc” niţel plăcinţele cu mere, ca să pară cât mai autentice şi cât mai… făcute de mine, nu de laboratorul cofetăriei Candy Cat.

Nu şi-ar fi dat nimeni seama de diferenţă, oricum. Pe atunci, în redacţia mea puţine erau fetele care găteau. Eu tocmai mă apucasem ceva mai serios de bucătăreală şi voiam să impresionez, aşa că anunţasem deja că o să aibă parte de un răsfăţ, de râuri de ciocolată, de prăjituri de n-şpe feluri… Cum aş fi putut, mă, să dau înapoi şi să vin cu pateuri de la Ana, admiţând înfrângerea? Cum, mă, cum?!

Don’t judge. Just don’t… judge.

De atunci a mai trecut ceva timp, câteva prăjituri arse, altele necrescute şi destul de multe blaturi tari ca piatra. Însă dacă ar fi să mă întorc în trecut şi să-i transmit un mesaj Cătălinei de acum 5 ani, acela ar fi… „Keep it simple, stupid!”.

Şi asta este valabil şi pentru tine, bre. Dacă eşti începător, dacă nu le ai cu bucătăria şi dacă rareori ai pus mâna pe mixer, sfatul meu este să nu te arunci din prima la deserturile complicate, care presupun tehnică, grame măsurate şi indicaţii mult prea precise. Ideea ar fi să start with the basics, cu reţete simple şi pentru to(n)ţi, cu chestii fail-proof. aşa o să-ţi crească încrederea în tine, o să intri în bucătărie ceva mai puţin complexat şi o să prinzi curaj să treci şi la artileria grea. Dacă te apuci din start de reţetele de mai jos, cel mai probabil NU o să-ţi iasă, o să te enervezi şi o să-ţi treacă fo’ sho’ cheful să fii kamikaze prin bucătărie.

 

epic failure

 

(Da măi, ălea trebuia să fie nişte cookies cu ovăz, ce, ce, ce?!)

Aşadar, iată cele 5 deserturi de care, pe bune, n-are rost să te apropii dacă eşti începător:

1.Cheesecake.

Serios acuma, de ce să te arunci la aşa ceva? Eu înţeleg că îţi place, dar sunt multe locuri în oraşul ăsta de unde poţi comanda un cheesecake decent fără atâta bătaie de cap. Nu că blatul de cheesecake ar fi tare complicat (chiar şi mie mi s-a părut simplu să amestec biscuiţi tocaţi cu unt), da’ cheesecake-ul ăla de la mama lui vrea să fie gâdilat, să fie întrebat de sănătate, să fie obişnuit treptat cu răcoarea din afara cuptorului, că altfel se tufleşte şi n-ai făcut nimica. Eu am scris în postarea asta despre experienţa cu primul meu cheesecake şi crede-mă, it wasn’t pretty. Plus că dacă-l ratezi, o să-ţi pară rău de toată crema aia de brânză Philadelphia scumpă*.

2.Pandişpan cu fructe.

„Ce mare greutate?!” – aşa ai zice, nu? Aşa aş fi zis şi eu, da’ vezi tu că pandişpanul asta presupune, printre altele, bătutul albuşurilor spumă cu un mixer (şoc şi groază în my book pe atunci), apoi bătutul spumei cu zahăr până se formează bezeaua (deja mă scăpam în pantaloni de frică), şi apoi mişcarea aia la care mereu îmi tremurau mâinile de emoţie, cu încorporarea bezelei în restul ingredientelor, uşor, de jos în sus. Pe bune? Chestia asta este pentru gimnaziu, nu pentru grădiniţă. Mai bine încearcă şi tu chestii de genul „one bowl” cakes, pe care să le faci într-un singur castron, amestecând toate ingredientele cu o furculiţă şi gata.

3.Pavlova.

Da măi, ştiu că Pavlova arată bine. Ştiu că e sexy. Ştiu că ai văzut-o pe X bloguri culinare şi o fotografiază ăia ca pe un star porno, îmbrăcată cu tot felul de sosuri înnebunitoare şi fructe din ălea, cu tot cu frunze şi codiţe, să mori nu altceva. Dar crede-mă: nu-i de tine. Nu în momentul ăsta. Nu când încă mai arzi ouăle ochiuri şi nici checul nu-ţi iese. Vorbim după ce prinzi ceva curaj şi după ce o să poţi să aprinzi cuptorul singură.

4.Lava cake.

E porno. E eye candy. E bună rău. Dar apucă-te de ea după ce ai făcut măcar de câteva ori brioşe sau cupcakes şi ţi-au ieşit bune. Şi nu mă refer la muffins de la Dr. Oetker. Altfel o să bagi linguriţa în ea, n-o să iasă nicio lavă şi o să te enervezi şi o să dai vina pe cuptor, aşa cum am făcut eu. Şi, serios: foarte RAR este vina cuptorului.

5.Creme patissiere.

Ştiu că unii o fac şi cu ochii închişi, iar Olguţa de la Pastry Workshop probabil că ar presta-o impecabil, chiar şi trezită brutal la ora 2 a.m. Şi mie îmi iese acuma (şi am reuşit să nu mai am emoţii chiar aşa de mari când mă apuc de ea). Dar îi ceva mai complicată decât o compoziţie de clătite. Iar laptele ăla e tare pretenţios. Unde mai pui că trebuie să tot amesteci, amesteci, ca să nu facă cocoloaşe – serios, chiar vrei să te complici în halul ăla? Şi oricum, ştii să faci coajă din aia de tartă ca să o umpli cu creme patissiere? Nu ştii. Atunci de ce să faci crema?! I rest my case.

 

crumble 2

 

După toată polemica asta, uite aici o idee bună de desert simplu pe care să-l faci dacă eşti la început de drum printre oale şi ulcele. Se numeşte crumble şi eu zic mereu că este prăjitura leneşului. Şi asta pentru că este un desert simplu, delicios, da’ care n-are cum să nu-ţi iasă. Îl pregăteşti în 5 minute, îl laşi 30 de minute la cuptor şi poţi să te lauzi cu o prăjitură aromată făcută de tine fără prea multe bătăi de cap. În plus, după cum ziceam, o să prinzi încredere şi o să te poţi apuca şi de altele, în curând.

Varianta de aici este un crumble cu piersici, afine şi coacăze, fără zahăr, îndulcit doar cu miere, şi cu o crustă din făina şi fulgi de ovăz pentru un extra crunch! Dar tu poţi înlocui fructele ăstea cu ce ai prin casă: cireşe, mere, pere, prune, mure – sincer, nu prea poţi să dai greş dacă păstrezi, oarecum, proporţiile.

 

crumble 3

 

Ingrediente:

(pentru 8-10 porţii – eu de exemplu am folosit o tavă rotundă cu diametrul de 25 de centimetri şi 2 ramekinuri mici, de la Ikea).

  • 6 piersici nu foarte zemoase.
  • 1 cup afine.
  • 1 cup coacăze.
  • 75 grame miere.
  • 100 grame făină.
  • 100 grame fulgi de ovăz.
  • 50 grame unt rece, tăiat cubuleţe.
  • 1 linguriţă de nucşoară.
  • 1 linguriţă de scorţişoară.

 

Cum se face:

  • Spală bine toate fructele, taie piersicile cubuleţe cam de 1 centimetru cub, mai mici, mai mari, cum îţi vine.
  • Dă drumul la cuptor (eu îl dau la foc mic spre mediu) şi unge cu unt formele de tartă, plăcintă, ramekinuri, ce ai.
  • Într-un bol amestecă bine piersicile tăiate cubuleţe, afinele, coacăzele, mierea, scorţişoara şi nucşoara. Apoi distribuie-le uniform pe fundul formelor tale, în strat gros.
  • În alt bol amestecă, cu vârfurile degetelor, fulgii de ovăz, făina şi cubuleţele de unt rece, până când obţii un aluat frămituros. E foarte simplu, trebuie să ţii mâna „greblă” şi să te mişti repede ca să nu se încălzească untul, dar îţi iese toată faza în 30 de secunde.
  • Pune aceste frămituri deasupra fructelor din tăvi, cât mai uniform.
  • Bagă la cuptor şi ţine cam 30 de minute, până când observi că siropul fructelor începe să facă bulbuci pe marginea tăvilor şi până când crusta de fulgi de ovăz, făină şi unt capătă o culoare golden, aşa – nu te stresa prea tare cu timpul petrecut la cuptor pentru că nu trebuie să se coacă nimic acolo, nu-s nici ouă şi nici unt în reţetă.
  • Scoate din cuptor şi încearcă să nu te frigi cu conţinutul, aşa ca mine. Îi mega bun cald, dar parcă şi mai bun rece, în zilele ăstea de vară. Pică genial cu nişte iaurt, smântână, da’ mai ales îngheţată.

 

*Da bre, sunt o zgârcită, nu ţi-ai dat seama până acum?

 

crumble 4

 

PS. Nu eşti Nigella, da’ poate vei fi chiar mai tare decât ea pe viitor. Ce, ea s-a născut bătând ouă? Don’t answer that.

8 Comments

  1. Posted July 22, 2015 at 11:30 am | #

    Mi-au iesit si mie niste biscuiti odata de ii mancai cu lingurita.. ceva de speriat. :)) Dar am mai incercat inca o data si n-a mai fost asa de rau dupa aceea. De acord cu pavlova, mai ales daca nu ai un cuptor bun. In rest, am facut un NY cheesecake buuuun din prima dar o fi fost beginners luck. :))
    Tips: Eu pun si o mana de nuci/migdale tocate sau faina de migdale in aluatul de crumble. Mi se pare mai nu stiu cum :))

  2. Andreea
    Posted July 22, 2015 at 12:26 pm | #

    Ah, mor de nervi cu lava cake-ul (aka moelleux au chocolat, fondant sau cum i se mai spune) vietii. Nu ma las pana nu îmi iese. Si brioșele îmi ies bune si deja le inventez si reinventez in nspe feluri. Dar moelleux-ul vietii nu îmi iese defel … Iese tot briose (dupa cum zice sora’mea: Sa mai faci moulleux-uri d-astea ca iti ies cele mai bune briose :))))) ) sau i se sparge crusta si face vulcan la suprafata. Pffffff. As incerca un crumble totuși:)

    • lucia zaharia
      Posted July 22, 2015 at 3:06 pm | #

      secretul la molleux au chocolat este sa fie tinut in rigider,in forme inainte de a se baga la cvuptorul deja incalzit si NU trebuie sa stea la cuptor mai mult de 10 min,cand spun NU MAI MULT pai inseamna chiar asa….7-10 min.
      poze gasiti la mine pe facebook…Dulce si sarat by Lucia Zaharia
      PUPICI

      • Posted July 22, 2015 at 6:38 pm | #

        multumim pentru sfaturi, lucia! 🙂 te mai astept pe aici!

      • Andreea
        Posted August 21, 2015 at 5:15 pm | #

        Lucia, multumesc pt secretul moelleux-urilor :). Mi-au iesiiiit in sfarsit. Iuhuuu. Păcat ca nu pot incarca o poza (nu prea artistică, recunosc) dar au iesit bune, cremoase, ciocolatoase, cu miez lichid :D.

        • Posted August 21, 2015 at 5:30 pm | #

          Bravo, Andreea! Ce ma bucur ca ti-au iesit! O sa le incerc si eu! 🙂 Si, Lucia, multumim inca o data! 😛

    • Posted July 22, 2015 at 6:35 pm | #

      Andreea, crumble-ul chiar n-are cum sa nu-ti iasa. Este fail-proof. In plus, il poti face cu orice fructe ai prin casa, so you don’t have to stress ca n-ai piersici sau afine – baga mere daca ai! 😀 Hell, daca n-ai chef de fructe, merge si crumble sarat. Uite aici o reteta pe care chiar vreau sa o fac: http://www.greenkitchenstories.com/savoury-tomato-parmesan-crumble/ Good luck crumble-ing! 🙂

  3. Posted July 22, 2015 at 6:32 pm | #

    Ana dear, acuma imi aduc si eu aminte de niste biscuiti pe care i-am prestat la inceput si care erau extrem de moi, de i-am strans cu lingura din tava si i-am presarat peste cereale si ovaz cateva zile dupa aceea. :)) dar au fost buni! si eu mai pun migdale macinate in aluatul de crumble, sau nuci prin compozitie, printre fructe, da’ acuma n-aveam prin casa si why bother? :)) dar de acord, ii dau asa, un gust mult mai fain.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>