5 lucruri de care mi-era GROAZĂ în bucătărie şi o tartă fresh cu lemon curd

tarta lamaie 3

Era august, eram transpirată, tricoul meu alb avea o pată uriaşă de cola pe el şi tocmai făceam o criză de nervi în Carrefour Băneasa. Criză de nervi ca la carte, cu lacrimi, cu muci şi cu urlete. Tocmai mă mutasem de la tata de acasă şi locuiam pentru prima oară singură cuc în apartamentul din Băneasa, prilej cu care descoperisem o grămadă de lucruri noi pentru mine: 1. Că gunoiul nu se duce singur şi că dacă îl laşi 3 zile în bucătărie în luna august, pute. 2. Că mâncarea nu apare ca prin farmec în frigider. 3. Că dacă vreau să mănânc şi altceva în afară de parizer cu pâine, chipsuri şi icre, trebuie să gătesc.

F**k.

Ce-i aia „să gătesc”?

Aşa că venisem la Carrefour ca să îmi fac cumpărăturile. Prilej cu care băgasem în coş un pui pe care habar n-aveam cum să-l prepar (şi îmi era şi cam frică de el), o cutie de premix pentru brioşe de la Doctor Oetker (plănuiam să le zic colegilor că le-am gătit from scratch) şi o sticlă de Cola (pe care deja o desfăcusem neîndemânatic, de unde şi pata de pe tricou). Iar acum plângeam disperată pentru că de jumătate de oră căutam, în zadar, raionul de ouă. Era clar pentru mine: eram incapabilă să mă descurc singură şi mai bine m-aş fi mutat înapoi la tata, daca nici ouăle nu eram în stare să le găsesc în Carrefour.

Ca om care a învăţat târziu să gătească şi n-a crescut prin bucătării, alături de bunici şi mătuşi pricepute, recunosc că am avut, mult timp, o groază feroce de tot ce înseamnă activităţile culinare. Între timp, lucrurile s-au îmbunătăţit, şi acuma nimic nu mă calmează mai mult decât să stau în bucătărie, printre cratiţi şi boluri. Dar, dacă eşti încă la început în ale gătitului şi simţi că eşti varză, dacă habar n-ai ce înseamnă sintagme ca „Sos Bechamel” şi „Bain-Marie”, dacă îţi e frică de cuptor şi te gândeşti serios să investeşti în vase de unică folosinţă pentru că ţi-e lene să le speli pe cele de sticlă nu te panica. Am trecut şi eu pe acolo şi am fost, probabil, mai praf ca tine.

painica maia 1

Iată 5 lucruri de care mi-era groază în bucătărie (dar peste care am trecut, le-am înfrânt şi le-am biruit and now they’re my bitches):

  1. Bain-Marie.

Ce mă? Cine-i mă Maria asta? Şi de ce face baie? Şi de ce trebuie să se strecoare ŞI în reţeta asta, fir-ar mama ei de Mărie! Când vedeam într-o reţetă că trebuie să topesc ceva la Bain Marie, mă apucau toţi dracii. Pentru că nu înţelegeam despre ce e vorba, mi-era silă să Google-uiesc şi aveam senzaţia că îmi trebuie un dispozitiv special de la NASA pentru aşa ceva. Nu mai zic că până să-mi dau seama că „Bain-Marie” şi „baie de aburi” era unul şi acelaşi lucru a mai trecut vreo juma’ de an. După ce m-am prins eu cum stau treburile şi mi-am luat şi două cratiţe speciale pentru asta (can you spell „bani aruncaţi pe fereastră”?), au mai fost nevoie de vreo 3-4 luni până să îndrăznesc să topesc ceva în ele – pur şi simplu nu concepeam că aş putea face asta fără să ard totul. Să-ţi mai zic cam cât de proastă m-am simţit când am văzut ce simplu e să topeşti ciocolata în Bain Marie? Mai bine nu. A happy dance followed.

  1. Să bat albuşurile spumă.

Când vedeam într-o reţetă formularea „Se bat albuşurile spumă” dădeam skip instant, pe principiul „Dude, I didn’t sign up fo’ that shit”. Eram convinsă că din albuşurile alea scârboase nu are cum, fizic, chimic, astronomic, să iasă o spumă. Aşa că mă rezumam la reţete din alea pentru leneşi, unde amesteci toate ingredientele uscate, apoi amesteci toate ingredientele umede şi apoi amesteci vârtos totul cu o lingură. Celelalte reţete mi se păreau pentru categoria avansaţi. Adică cum: întâi mixez o parte din ingrediente. Apoi într-un ALT BOL mixez albuşurile? Păi eu de unde iau alt bol? Ce, am două? N-am! Ce, îl spăl pe asta pe care deja l-am folosit?! Şi apoi cum adică să amestec eu, încet, cu o spatulă, de jos în sus? Pleacă bre d-aici că fac iaraşi Banana Bread, e mai simplu şi nu-mi trebuie decât o lingură. Spumă my ass.

  1. Cheesecake.

Băi, muream după cheesecake, dar mă apuca atacul de panică numa’ când vedeam câtă migală e în realizarea lui. Păi să fie fluffy, păi să fie pufos, păi după ce se coace să nu îl scoţi direct din cuptor, mai lasă-l acolo, cu uşa puţin crăpată, că poate se impresionează şi se tufleşte. Şi apoi mai lasă-l în cuptor, da’ deschide uşa cuptorului mai mult, să traga el o gură de aer mai rece. Apoi scoate-l din cuptor. Apoi lasă-l să se răcească complet. Apoi bagă-l tu în frigider şi mai aşteaptă, mult şi bine, până a doua zi… Bre, are you kidding me? Cine are timp pentru asta?! Cine are răbdare pentru asta?!? Cum adică să mă port cu mănuşi, delicat, e un cheesecake, nu o fată de pension! Între timp am prins curaj şi, după o reţetă genială dintr-o revistă din aia de la tarabe, „Delicii la cuptor”, am făcut cel mai bun, pufos, aromat şi iubit cheesecake din tot universul – acel cheesecake pentru care am fost şi cerută în căsătorie de către Ionela de la Milk & Toast & Honey. Good times, good times. M-am simţit mama lor.

  1. Pâinea cu maia.

Asta deja era rocket science. Am făcut eu liceu de matematică informatică, da’ reţetele Codruţei Popa de la Codru de Pâine mi se păreau la fel de accesibile ca scrierea hieroglifică. Toate procentele ălea, gramajele, x% plus y % care NU FAC 100% mă ameţeau mai ceva ca o tură cu roller-coaster-ul. Plus, cum adică să cresc eu în casă aşa, un terci care are viaţă, creşte şi se înmulţeşte la mine în bucătărie, pute şi fermentează, şi eu să-l bag la mine-n pâine şi să-l mănânc? No way in hell. Şi cum dracu’ să am eu grijă de aşa ceva, eu, care nici măcar o amărâtă de plantă nu pot creşte mai mult de o săptămână fără să moară, uscată şi stafidită? Aici trebuie să îi mulţumesc pretenului meu vechi şi drag Stanciu, care m-a iniţiat în ale maialei, mi-a răspuns la 100 de întrebări şi a avut răbdare cu toate atacurile mele de panică în care îi număram, la telefon, bulele din maia. I’m weird like that.

  1. Aluatul de tartă.

În primul rând, îmi era frică de aluaturi punct. În al doilea rând, mă înspăimânta ideea unui aluat pe care după ce îl fac, trebuia să îl pun în frigider învelit în folie alimentară – de ce să stea în folie? Ce treabă are folia? Dacă n-am folie nu iese? În al treilea rând, plasarea aluatului în forma de tartă. Nu sunt acrobat, am două mâini stângi şi ideea de a rula aluatul pe sucitor, apoi de pe sucitor în forma de tartă mi se parea o misiune sinucigaşă. Apoi gătitul în orb. Panică. Adică să iau eu tava de tartă, să pun o foaie de copt pe ea, să pun deasupra nişte boabe de fasole şi să coc… cu boabele de fasole deasupra? O dar nici nu ştiţi câte întrebări de blondă a generat toată ideea asta – Fasolea să fie făcută? Nefăcută? Albă sau roşie? Da’ nu se coace şi fasolea în cuptor? Da’ după pot să o refolosesc? Dar nu râncezeşte? Nu, nu, nu. Skip. Mai bine mănânc cereale cu lapte. Screw you, tartă. Noroc cu Ana Maria Popescu de la Viva la Dolce Vita, care m-a îmbărbătat şi mi-a spus că tartele nu-s mare brânză (deşi îs faine dacă au brânză în ele). Rezultatul îl puteţi vedea şi voi, în postarea aceasta.

quiche de praz 1

Concluzia este: să nu-ţi fie frică. Dacă eu am putut să trec peste toate panicile ăstea, dacă eu am produs cheesecake-uri şi tarte, biscuiţi şi pâine cu maia, dacă mie îmi supravieţuieşte starterul din decembrie şi dacă îmi iese ganache-ul şi bezeaua, băi, e clar că şi ţie o să-ţi iasă! Ţi-e frică? Normal că ţi-e frică! Ţi-e lehamite? Normal că ţi-e lehamite! O să-ţi iasă? Poate că nu din prima! DAR: Trebuie doar să-ţi înfrângi temerile – it’s NOT rocket science.

Şi acum… tarta! 😀

tarta lamaie 1

Pentru că mi-e o lene de mă doare să fac aluatul de tartă câteodată, cel cu unt şi cu făină, de cele mai multe ori trişez şi fac varianta lui mult mai simplă şi ceva mai sănătoasă. Desertul de astăzi este o tartă cu aluat uşor din migdale, curmale şi fulgi de cocos, cremă lemon curd şi fructe roşii de vară. Se face imediat, nu are nevoie de coacere şi dacă deja aveţi lemon curd-ul în frigider (reţeta mea de lemon curd este aici), atunci asamblarea este super rapidă.

tarta lamaie 2

Ingrediente (pentru 8-10 porţii):

Pentru crustă:

  • 1,5 cup de migdale crude (dar poţi folosi cu încredere şi alune de pădure, nuci sau arahide, sau chiar un amestec de oleaginoase).

  • 15 curmale cărora i-ai scos sâmburii.

  • 3 linguri fulgi de cocos.

  • 2 lingură de ulei de cocos.

  • 1 praf de sare.

Pentru lemon curd:

  • 700 g lemon curd (exact atâta o să obţii dacă urmezi reţeta mea).

Pentru topping:

  • Ce fructe vrei tu – eu am folosit căpşune şi cireşe roşii şi blonde.

Cum se face:

  • Aruncă migdalele crude într-un robot de bucătărie şi măcină-le (nu le măcina foarte mult pentru că NU vrei să le transformi într-o făină fină).

  • În robotul de bucătărie (sau chopper, dacă nu ai robot) adaugă şi celelalte ingrediente ale crustei (curmalele, lingurile de fulgi de cocos, uleiul de cocos şi praful de sare) şi amestecă până când totul este combinat în mod omogen. Vei avea un aluat frămituros, ca un pietriş fin, foarte lipicios.

  • Ia o tavă de tartă şi răstoarnă acest aluat frămituros înăuntru. Cu degetele, presează amestecul de migdale, curmale, fulgi de cocos şi ulei de cocos în mod egal, ca să formezi o crustă de tartă, cu marginile ceva mai înalte O să vezi că se leagă foarte bine, curmalele funcţionează ca un clei.

  • Deasupra crustei, pune lemon curd-ul şi nivelează frumos.

  • Deasupra lemon curd-ului, ornează cu ce fructe vrei tu. Poţi ca la unele dintre ele să păstrezi codiţele şi frunzele, îi mai fain aşa.

  • Pune la frigider ca să se aşeze. Cam cu 15 minute înainte să serveşti tarta, scoate-o din frigider.

 

 

lemon curd, crema de lamaie, cirese, capsuni, limonada

 

PS. Înfrânge-ţi temerile. Pune mâna pe mixer. „Bain Marie” e doar o denumire fancy pentru două oale puse una-n alta.

4 Comments

  1. Posted July 3, 2015 at 4:45 pm | #

    In continuare stau departe de paine cu maia, iar aluaturi care trebuie intinse cu sucitorul fac doar daca am prin jurul meu o persoana mai fortoasa – eu sunt extenuata cand e cam dublu ca grosime fata de cat ar trebui sa fie :))) Uite ca Bain Marie de la prima citire mi s-a parut super usor de executat

    • Posted July 3, 2015 at 4:50 pm | #

      draga mea, painea cu maia pare mult mai dificil de facut decat este de fapt. o data ce am prins smenul, am devenit dependenta si am avut o perioada in care faceam, in fiecare saptamana, de cate doua ori cate doua paini. adevarul este ca once you’ve tried it, you can never go back to supermarket bread. este minunata! 🙂 ai incredere si o sa vezi ca iti iese.

      aluaturi de pizza faci? la mine pizza este the next holy grail. mi-e tare frica de ea. :))

      te pup si te mai astept pe aici.

  2. Posted July 8, 2015 at 11:01 am | #

    Uita-te la ea, draguta, ce frumos a scris si eu acum ma trezesc! Te pup draga mea, sa-ti fie de bine cu tarta! Si vad ca-ti e! 🙂 Nimic nu e asa complicat in bucatarie ca doar tot oamenii au facut retetele alea, nu? Asa ca, fara frica, fara frica! Daca nu iese, mai incerci o data. Si inca o data! Pana iese! In alta ordine de idei, vrei sa zici, aluat de tarta da’ crud asa? Adica raw vegan cum ar veni? :)) Si cu lemon curdul ala la fel. Pai in cazul asta nu m-ar mai impiedica nimic sa dau gata tarta intreaga. Nici macar vreo mustrare de constiinta. :))

    • Posted July 8, 2015 at 1:51 pm | #

      Draga mea, tare mi-ar placea daca din ce in ce mai multi oameni ar intelege ca bucataria iz not rocket science. In afara de pizza. That iz rocket science. 😛

      Aluatul tartei asteia cu lemon curd ii crud, intr-adevar, ii fara coacere, deci cred ca am putea sa ii spunem raw-vegan. Nu il fac pentru ca ii raw, ci pentru ca… imi e sincer mai usor sa-l prestez decat sa framanat aluatul traditional, sa-l intind, sa-l coc in orb si tot asa. Lenea dicteaza cateodata in bucataria mea. Si dicteaza bine! :))

      Lemon curdul nu-i raw, este fix cel pe care mi l-ai trimis tu acum cateva saptamani – cel paleo, cu ulei de cocos in loc de unt si miere in loc de zahar. Cheers to u again!

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>