5 bunătăți tradiționale din Transilvania pe care trebuie să le încerci în viața asta

 
IMG_9396

 
Am fost aseară la Mazilique Studio, invitată la cina organizată de Cristina Mazilu ca preview al festivalului Transilvania Gastronomică, ajuns la a doua ediție. Prilej pentru care am purtat o fustă cu cordon reglabil, care îmi vine bine acum și o să mă încapă și în cazul în care mă lovește lenea și ajung din nou la 85 de kilograme. Fusta asta este perfectă pentru ocaziile în care mâncarea este multă, demențial de bună și capacitatea mea de control, cvasi-inexistentă: când simt că plesnesc, lărgesc puțin cordonul și brusc, parcă mai e loc pentru încă o bucată de lichiu. Ceea ce, mind you, s-a și întâmplat aseară.

 
IMG_9394

 
Pentru că nu vreau să păstrez descoperirile ăstea culinare doar pentru mine, îți povestesc și tie despre 5 bunătăți tradiționale din Transilvania pe care Cristina Mazilu le-a prestat la cina de ieri și pe care chiar trebuie să le încerci în viața asta. Pentru că sunt atât de bune încât merită să lași naibii dietele. Pentru că sunt atât de diferite de ceea ce mănânci de obicei, încât o să te apuce jalea mâine, la birou, când pastele aduse de firma de catering o să fie iarăși sleite și grețoase. Știu ce zic, mi-am mâncat propria greutate în paste proaste în anii mei de prânzuri lângă tastatură.

 
IMG_9399

 

1.Lichiu sărat

 
IMG_9395

 
Lichiul ăsta a fost mare hit ieri și toată lumea se foia în jurul lui. Lichiul este o specialitate din zona Alba-Sibiu-Brașov și este un fel de plăcintă țărănească de origine săsească, făcută, de obicei, direct pe vatră, în cuptorul din cărămidă, din aluat de pâine. La origini, lichiul sărat se umple cu varză ușor călită, cu ceapă și uneori cu carne. Cel pe care l-am mâncat aseară, la Mazilique Studio, avea o umplutură fină, cremoasă, în care se simțea intens gustul de varză călită și de condimente. Îmi dădea senzația unui pateu plin de mirodenii și m-a facut brusc să mă gândesc cum aș putea face un spread din ficat, ceapă, usturoi și varză călită, băgate toate în blender și transformate în pastă fină. Genial!

 

2. Chisătură

 
IMG_9404

 
Știu că e post, știu că sunt patrujdegrade afară și că ultimul lucru pe care îl poftești acum este slănina, dar chisătura asta chiar merită mâncată în cantități industriale (și la aer condiționat, ca să nu faci atac cerebral rapid). Chisătura e tot o situație made in Transilvania și este, de fapt, o pastă tartinabilă pe care o obții după ce toci fin ceapă, pătrunjel și slănină. Multă slănină. Cea pe care am mâncat-o ieri la Mazi era foarte bine condimentată și mergea demențial cu niște salată de varză acră. Eu mă văd mâncând așa ceva pe felii subțiri de pâine prăjită, crocantă, cu roșii reci alături. O nebunie.

 

3.Cacova

 
IMG_9407

 
Aici îl rog pe Cristi de la Asociația My Transilvania să mă corecteze și completeze, pentru că așa am înțeles eu că se numește specialitatea asta. E posibil să greșesc (eram la a patra bucată de lichiu și deja mă simțeam grea și lentă) când mi-a fost dată o farfurie cu un amestec de brânzeturi tradiționale un pic topite (printre care un caș foarte proaspăt), amestecate cu busuioc din belșug și un pic de zahăr. Un fel de ”mâncare a săracului” de prin locurile acelea, încropită din resturile de prin cămară, Cacova (botezată după așezarea cu același nume din preajma Sibiului) se servește caldă, este tare sărată (prin urmare excelentă, in my book) și este varianta de Transilvania a expresiei ”curcubeu în cerul gurii”.

 

4. Jumări

 
IMG_9397

 
Jumările noastre de Muntenia sunt, din amintirile mele, ceva destul de scârbos, care îți lasă mult ulei în gură. Aruncați cu ce vreți voi după mine, dar eu n-am avut experiențe mișto legate de jumările de prin zona asta de țară. Ăstea de aseară aveau fermitate, erau savuroase, chewy și te făceau să mai vrei, nu să vrei rapid o interenție medicală de curățare a arterelor. Musai de încercat cu pesto-ul de pătrunjel cu nuci. Nu știu eu dacă țăranii din Transilvania făceau pesto din ăsta, dar combinația cu jumări este ne-bu-ni-e!

 

5.Hencleș cu prune

 
IMG_9401

 
Varianta cu fructe a lichiului, Hencleșu ăsta este o prăjitură de origine săsească din zona Sibiului. Pentru cofetarii amatori, este vorba despre un blat de aluat dospit, făcut cu multă grăsime și gălbenușuri la greu, fructe proaspete (tradițional se folosesc prune) și încă un strat de cremă dulce din griș, lapte și smântână. Cel de aseară, de la Mazi, a fost o nebunie pufoasă, umedă și foarte răcoritoare. Când am fost la Sighișoara, am mâncat lichiu cu prune din mai multe locuri, dar nu semăna deloc cu ăsta – cele de acolo erau un fel de pizza cu prune, scorțișoară și zahăr pudră deasupra. Not bad, daar hencleșu ăsta este din cu totul altă ligă.

 
IMG_9398

 
Dacă ți-am făcut poftă, vezi că tu poți să mănânci toate nebuniile ăstea chiar la ele acasă, pentru că Transilvania Gastronomică – Food Culture Festival se va desfășura la Sibiu, între 1 și 4 septembrie. Festivalul susține creșterea comunității celor care apreciază și promovează cultura gastronomică autentică din sudul Transilvaniei și încurajează consumul de produse locale. Oamenii de la Asociația My Transilvania vor să păstreze diversitatea culturală din produsele și rețetele locale – și pe bună dreptate. Când guști așa ceva, parcă vrei să nu mai mănânci ETERNELE sarmale de la sărbători, ACEEAȘI salată de boeuf făcută de mătușa, salata de vinete a mamei și plăcintele cu mere prezente pe ficare masă de la reuniunile de familie. Nu că acelea n-ar fi bune, daaaaaar se pare că avem o mulțime de alte rețete tradiționale bestiale, de care poate nici tu n-aveai habar – ca mine, de altfel.

 
Așa că dare to discover new foods. Pentru unele dintre ele nici măcar nu trebuie să îți faci pașaport: sunt la numai câteva ore distanță.

 

One Comment

  1. Posted August 12, 2016 at 12:42 pm | #

    Ce ma bucura articolele tale din care poti invata o gramada de lucruri noi. Eu personal, nu auzisem de lichiul sarat si nici de amestecul ala de branzeturi.
    Cat despre lichiul dulce, probabil ca la Sighi nu ai ajuns in casa care trebuia, sa gusti unul bun de tot 🙂
    Bunica mea il facea mereu vara asa, cu prune si cu mizerie multa (cum ii ziceam noi cremei), iar de pasti si de craciun facea crema cu gris, oua, smantana si branza de vaci. O nebunie, in ziua de copt, io numa asta mancam 🙂

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>