Amintiri în farfurie: Bagara Baingan – curry indian cu vinete pentru #ElectroluxTaste

 

Nu îmi amintesc când am mâncat primul meu hamburger clasic, cu inele de ceapă și cartofi prăjiți. Și nici când am mâncat prima felie de cheesecake fin, făcut ca la carte, New York Style. Nu-mi aduc aminte de gustul primei lasagna mâncate la un restaurant italian, de lângă Podul Rialto, și nici ce gust aveau aripioarele picante, cu sos lipicios și dressing de blue cheese, pe care le-am gustat în Louisiana, pe când eram chelneriță într-un restaurant din Lake Charles.

Dar îmi amintesc perfect, clar, limpede, gustul iute și ușor afumat al salatei de vinete făcute de străbunica mea de la Eforie Sud.

Văd în fața ochilor mâinile ei subțiri și noduroase în timp ce scotea pulpa de la vinetele coapte pe aragaz, desprinzând cu atenție pielița neagră. Simt în nări cele două mirosuri, unul ușor, de arsură, iar altul puternic, de ceapă. Gust salata verzuie, tocată nu foarte fin, pentru că suntem în vremea telurilor și a prânzurilor leneșe, nu în vremea blenderelor și a meselor rapide. Îmi amintesc textura, feliile groase de franzelă caldă pe care o întindeam, furculițele desperecheate și farfuriile cu flori și buline, picioarele noastre goale cu nisip de la plajă rămas printre degete, strugurii care atârnau în via sub care era așezată masa.

Pentru mine, așa a fost copilăria: o imensă zi de plajă, cu miros de franzelă caldă și salată de vinete.

 
Taste of London 9

 
***

A încercat să îmi gătească vinete la cuptor și musaca de vinete. A încercat să îmi facă vinete pane și tocăniță cu vinete și usturoi. A încercat ghiveci călugăresc cu vinete și vinete cu pui. Dar câte n-a încercat săraca mama să facă, doar-doar m-o convinge să dau o șansă vinetelor ei. N-a reușit. Îi priveam mâncărurile cu un dezgust suprem, priveliștea vinetelor îmi provoca scârbă și de fiecare dată când eram obligată să mănânc, mă comportam de parcă mi-ar  fi picurat cianură pe gâtlej.

Până într-o zi când am fost în vizită la prietena mea. Eram prin liceu, prin 2000 sau 2001. Fusese o zi bună. Eram amândouă tinere, vesele și adolescente, purtam pantaloni evazați și flori în păr, cântam în corul liceului și alte faze din ăstea siropoase. Probabil ai avut și tu niște colege ca noi, genul acela de siameze nedespărțite. Scriam povești și poezii, ne era teamă de teza la informatică și eram două adolescente cât se poate de textbook. Eram fericite. Când am ajuns la ea acasă, mama ei ne-a așezat la masă și ne-a pus în față niște tocăniță de vinete. A fost cea mai bună tocăniță pe care am mâncat-o vreodată. Țin minte că am lins farfuria și am mai cerut o porție. Țin minte că era soare și că în casa lor mirosea grozav a ceapă călită și a ciorbă cu mult borș.

 
Taste of London 1

 
***

Am citit mult până m-am hotărât ce bucătar voi alege pentru Concursul ”Gătește cu Electrolux la Taste of London”. M-am uitat, pe rând, la Maurizio Morelli și la Ping Coombes, la Guy Betteridge și la Pascal Aussignac. Dacă te învârți de ceva vreme pe blogul ăsta, atunci știi clar că Stelele Michelin și numărul de restaurante deschise, elogiile criticilor și review-urile gurmanzilor mă influențează prea puțin când fac o alegere de tipul acesta. Eu citesc, mă documentez, caut, consult până în momentul în care dau peste ceva. Un ceva care mă lovește, care mă influențează, care mă dă peste cap și mă face să spun: da mă, pe el îl aleg.

Săptămâna trecută, am dat peste acest fragment dintr-un interviu cu un bucătar indian despre care, până la provocarea #Electroluxtaste, habar n-aveam. Îl cheamă Vivek Singh și spunea așa: Memories, dishes with stories to tell, surprises to deliver, have formed the pillar of our menus. A Keralan fish curry based on one I had eaten as a child makes me happy.  (…) I asked my mum what is the best thing she has eaten. She kept quiet and thought about it. After a while she said, ‘It was the biryani you made for your dad and me on our last visit.’ My dad has since died.

Am rămas pe gânduri. Mi-am adus aminte de străbunica mea și de salata ei de vinete, de tocănița de vinete mâncată acasă la prietena mea și am căutat, pe google, rețete cu vinete făcute de Vivek Singh. Am găsit o rețetă veche, tradițională, simplă, de vinete prăjite și apoi fierte într-un sos indian gros. Bagara Baingan. Am știu pe loc că asta este ceea ce trebuie să gătesc și nimic altceva. Am închis calculatorul și am plecat la piață.

 
Taste of London 5

 
***

Bagara Baingan este un fel de mâncare indian, tradițional, vegetarian, un curry de vinete nepretențios pe care probabil îl făcea și străbunica, și mama prietenei lui Vivek Singh. La ei se face cu vinete baby și cu un amestec năucitor de condimente, printre care coriandrul este vedetă. Eu am decis să prepar totuși o mâncare pe care să o și mănânc în cele din urmă, așa că am decis să extermin coriandrul din rețetă, dar să păstrez influențele tradiționale indiene și stilul modern al lui Vivek Singh. Mi-a plăcut foarte mult că indianul – care  care conduce 3 restaurante din Londra: The Cinnamon Club, Cinnamon Kitchen si Cinnamon Soho – spunea într-un interviu: ”Food does not exist in a void; it’s not timeless and does not operate in a vacuum”. Omul acesta dorește ca mâncărurile sale să fie într-o stare constantă de evoluție, în care noile tehnici și influențe culturale să se amestece alături de vechile tradiții indiene.

Așa că și eu am pornit de la Bagara Baingan-ul tradițional și l-am trosnit cu niște condimente preferate de Vivek Singh în meniurile sale (semințele de cumin și fenicul). În loc de modalitatea de servire clasică (vinetele baby se aruncă întregi în sosul gros de susan, arahide, cocos, ghimbir, usturoi și tamarind, se fierb puțin și se servesc astfel, tocăniță-style), am decis să călesc vinetele separat și să le servesc cu un curry elegant, aromat și colorat de turmeric, în care să se simtă izul semințelor de fenicul și cumin, dar și aroma de cocos și ghimbir.

 
Taste of London 6

 
Ingrediente pentru Bagara Baingan (4 porții):

  • 4 vinete medii.
  • 2 linguri semințe de susan.
  • 2 linguri de arahide crude.
  • 2 linguri de fulgi de cocos.
  • 1 ceapă medie.
  • 1 centimetru de ghimbir.
  • 2 căței de usturoi.
  • 1 linguriță de turmeric.
  • 1 linguriță de semințe de cumin.
  • 1 linguriță de fulgi de chilli.
  • 1 linguriță de semințe de fenicul.
  • 1 linguriță de piper.
  • 2 căni de apă.
  • Ulei, sare.
  • Frunze de pătrunjel, un pic de turmeric, chilli și câteva arahide pentru the final touch, adică pentru asamblare.
  • 2 lingurițe din uleiul în care au fost prăjite vinetele, tot pentru asamblare.

 
Mod de preparare pentru Bagara Baingan:

    • Spală vinetele și taie-le în felii de aproximativ 5-7 milimetri grosime. Crestează-le ușor cu cuțitul, presară-le cu puțină sare, fulgi de chilli și turmeric, apoi lasă-le să se odihnească timp de 10-15 minute.

 
Taste of London 2

 

    • Încinge o tigaie și perpelește la foc mic, fără ulei, semințele de susan. Lasă-le să se răcească într-un bol.
    • În aceeași tigaie, perpelește la foc mic, fără ulei, arahidele. Lasă-le să se răcească într-un bol.
    • Într-un chopper sau blender, pune semințele de susan, arahidele, fulgii de cocos și o cană de apă. Amestecă totul până obții o pastă fină.

 
Taste of London 3

 

    • Taie mărunt ceapa, ghimbirul și usturoiul.
    • Încinge o tigaie cu 5-6 linguri de ulei pe aragaz. Călește feliile de vinete, cu grijă ca să nu le rupi, până când se înmoaie – dar nu într-atât încât să își piardă forma. Scurge-le de ulei și lasă-le deoparte.

 
Taste of London 4

 

  • În altă cratiță, prăjește ceapa tăiată mărunt, ghimbirul și usturoiul, până când devin aurii.
  • Deasupra, toarnă pasta preparată din semințe de susan, arahide, cocos și apă. Prăjește totul timp de 1 minut.
  • Adaugă pudra de turmeric, fulgii de chilli, semințele de cumin și de fenicul, sarea și piperul. Amestecă bine și mai lasă pe foc un minut.
  • Adaugă 1 cană de apă și lasă sosul la fiert încă 5-10 minute, până începe să se îngroașe.

 
Taste of London 8_1

 
Asamblare Bagara Baingan:

  • Pe o farfurie, așază feliile de vinete prăjite. Presară deasupra pătrunjel proaspăt tocat, fulgi de chilli, turmeric și bucăți mici de arahide.
  • Prelinge pe vinete puțin din uleiul în care acestea au fost prăjite. Va fi delicios și galben aprins de la turmeric!
  • Lângă, pune un castronel în care torni curry-ul pregătit mai sus.
  • Taie o bucată de vânătă, scufund-o bine în sosul aromat și mănâncă. Repetă. Devorează Bagara Baingan până înnebunești și te năpădesc toate amintirile cu vinete pe care nici nu știai că le ai.

 
Taste of London 7

 
***

Scriu textul acesta în seara zile de 18 octombrie, știind clar că este foarte posibil să nu apuc deadline-ul de la miezul nopții. Prietena mea, în casa căreia am mâncat cea mai bună mâncare de vinete din lume (mai bună, sunt sigură, chiar decât Bagara Baingan-ul lui Vivek) trece printr-o încercare grea și un om drag ei și mie nu mai este, astăzi printre noi. Rețeta acesta o fac în amintirea lui, a străbunicii mele și a adolescentelor din noi două, alea siropoase care cântau la cor și își puneau margarete în păr.

Pentru că, adesea, nu-ți rămâne în cap neapărat cea mai gourmet și fancy mâncare pe care ai încercat-o, nici combinațiile de ingrediente ale vreunui bucătar extrem de apreciat, ci acea farfurie de care te leagă o anume amintire.

Mâncarea are, de fapt, gustul amintirilor noastre, iar eu îți doresc să-ți construiești multe amintiri faine, în jurul mesei și al unor farfurii pline.

2 Comments

  1. Anca
    Posted October 19, 2016 at 10:34 am | #

    Vinetele ca vinetele, or fi bune facute de altul, nu zic nu, dar sunt prea multe condimente si ingrediente pentru mine, si pentru a ma apuca de gatit asa ceva…dar talentul tau de a scrie este evident, ai darul de a face pe cel ce citeste sa se transpuna si sa simta ce ai trait tu atunci, esti ca o adiere placuta de primavara, pe mine m-ai facut sa ma simt bine in preajma ta virtuala, mersi!

    • Posted October 19, 2016 at 8:36 pm | #

      Hei, Anca! Sa stii ca reteta nu este atat de complicata precum pare. Sunt multe condimente, intr-adevar, dar sa stii ca in timp ce o preparam mi-am dat seama ca este genul de reteta medie ca dificultate, care poate lejer fi facuta si seara, dupa serviciu, cand te intorci acasa. 🙂 In ceea ce priveste scrisul, iti fac o plecaciune si sunt onorata de ceea ce imi spui. Scrisul este prima, prima, prima mea dragoste. 🙂 Te mai astept pe aici.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>