Ce inseamna “sunny side up”?…

 

minunat alt text

 

 

…in afara de un fel minunat, zic eu, de a pregati ouale pentru micul dejun? inseamna cam asa:

13 noiembrie 2008. tocmai implinisem 24 de ani si ii sarbatoream cu ce-a de-a saptesprezecea ora petrecuta la birou in ziua respectiva – de fapt, se mai numeste “ziua respectiva” atunci cand este in jur de ora 1 noaptea si tu scrii, scrii si iar scrii, cu ochii injectati si cu gandul la faptul ca a doua zi, de la 7, o iei de la capat? la asa sarbatoare… asa “cina”: ma recompensasem cu ceea ce numeam eu pe atunci “meniul meu de la kfc”. nu vreau sa ingretosez pe nimeni, dar daca suntem sinceri, sa fim pana la capat: acesta continea 5 crispy strips, 3 aripioare picante, un copan de pui (my favourite pe atunci!), o portie de cartofi prajiti, o salata cole-slaw, doua chifle, doua sosuri de usturoi si un pahar mare de coca-cola. zero. yup, you can go throw up right now. eram posesoarea a unor pufoase 85 de kilograme, ieseam foarte rar cu prietenii (cine avea timp sa le raspunda la telefon?!) si ma simteam mizerabil.

***

fast-forward un an mai tarziu, prin toamna lui 2009. am si o poza de atunci, trebuie sa o caut pe undeva sa v-o arat, desi s-ar putea sa va speriati de fata mea osoasa si de bratele care aratau ca niste scandurici firave (in fotografia respectiva, taiam un pepene in vama veche, zambeam larg si aratam ca un pui de somalez, lipsea doar roiul de muste in jurul meu). dupa cateva luni de mancat aproape exclusiv raw-vegan, ma topeam pe picioare si ma stingeam cu zile dar, credeam eu, eram foarte sanatoasa. de fapt, eram intr-o perioada mega-dubioasa in care alternam mersul la sala de sapte ori pe saptamana cu mese raw-vegane nu foarte bine documentate (si de multe ori saream peste ele, mind you!). ajunsesem la 56 de kilograme si spuneam ca ma simt minunat – de fapt, tot mizerabil ma simteam.

***

de atunci, am inceput sa tratez problema mancarii in cel mai serios mod (cateodata, mult prea serios, ar putea spune iubitul meu nevoit intr-o dupa-amiaza sa ma asculte o ora intreaga in timp ce ii explicam nocivitatea zaharului pentru organism – tocmai urmarisem o prelegere a unei universitati prestigioase din statele unite ale americii si i-am facut capul calendar cu enzime, carbohidrati, boala ficatului gras si pericolul fructozei). am inteles ca “knowlegde is power” si incerc sa cercetez cat mai mult, sa ma documentez despre nutritie, sport si ceea ce inseamna, de fapt, “o viata sanatoasa”. si mi-am dat seama ca totul porneste, de fapt, de la fericire si de la ceea ce inseamna, “fericire”, pentru fiecare dintre noi.

papanasii bunicii

asa ca am cautat sa vad “what works for me”. am inceput sa mananc mai mult decat in perioada mea raw-vegana (cand mancam doua firicele de iarba si juma’ de pepene verde la o masa), dar mai nutritiv si mai aproape de ceea ce englezii spun “whole foods”, iar eu numesc “mancat firesc”. si… am inceput sa gatesc! pentru ca o pofticioasa nu poate sa supravietuiasca doar cu niste firicele de praz date cu otet balsamic, nu? sunt intr-o cruciada permanenta pentru a gasi retete minunate, apetisante, care sa ma faca sa balosesc doar cand ma uit la ele, dar care sa poata fi modificate pentru o versiune ceva mai sanatoasa. am inceput sa fac constant miscare, dar fara sa depasesc limita la sala de sport, nu ca sa slabesc, ci ca sa imi simt corpul mai puternic, mai gata sa ma poarte energic prin viata – si ca sa primesc de-stresare naturala si galeti intregi de endorfine! am inceput sa pretuiesc lucrurile simple din viata, cele marunte care cantaresc insa foarte greu: o calatorie lunga prin lume, una mai scurta la o cabana din tara, un drum la mare cu prietenii, o limonada prin bucuresti, o seara in bucatarie, un weekend alaturi de tata si bunica. viata e formata din povesti, iar eu sunt gata sa le ascult, privesc si traiesc pe toate cele pregatite pentru mine.

10476590_10202339576596959_2686241271866142279_o

si, cel mai important, am invatat sa fiu mai draguta cu mine si cu corpul meu. sa il apreciez pentru ceea ce imi da si sa il rasplatesc in consecinta. o sa fiu sincera: atitudinea asta hippy-zen-don’t-worry-be-happy nu functioneaza in fiecare zi. heck, cateodata nu functioneaza timp de saptamani intregi. dar per ansamblu, it works. si sunt pe drumul cel bun.

vacanta

va fi, cu siguranta, o calatorie interesanta!

cu drag,

catalina.

5 Comments

  1. stefi
    Posted July 29, 2014 at 7:49 am | #

    Enjoy the ride dear! Eu cu siguranta te voi urmari cu mare drag 🙂

    • sunny
      Posted July 29, 2014 at 1:05 pm | #

      draga mea, iti multumesc mult! 🙂 it will be a ride worth taking! 😛

  2. Posted March 15, 2016 at 6:45 pm | #

    Nush cum Doamne iarta-ma am ajuns la postarea asta! 🙂 Dar nu-mi pot lua ochii de la ciresele alea si dovlecelul pane. Dovlecel e, nu? Moama ce pofta mi-e…

    Mai, e oribil de greu sa incepi sa te iubesti. Eu de ani buni ma lupt cu idei si prejudecati bine cimentate in capatzana mea… Am zile foarte bune dar si caderi… Inca dau vina pe hormoni pt alea 😀

    • Posted March 16, 2016 at 12:10 am | #

      Mai, da, sunt cirese de la tata din curte. Cat despre dovlecel… mah, parca nu era dovlecel pane. Parca erau papanasi facuti de bunica, stii? 🙂 Face ea niste papanasi asa, mai micuti, mai subtirei, mai ca niste chiftelute subtiri, nu modelul clasic de papanasi de prin restaurante.

      E foarte greu. Dar asa cum zice vorba aia, “pofta vine mancand”, devine mai simplu o data ce incepi sa te iubesti, la inceput un pic, cateva minute, apoi ceva mai mult, poate chiar cateva ore, si apoi ceva in tine se obisnuieste cu starea aia buna, de tihna si multumire. Si eu mai am caderi, mai am zile in care ma subestimez si ma judec si ma cert si sunt tafnoasa… dar alea sunt abateri mici de la un drum mare care e bun, mai, e in sfarsit bun. 🙂

      • Posted March 16, 2016 at 1:09 am | #

        M-am uitat iar! E dovlecel toata ziua 😀 Ca de ala mi-e mie pofta si ala vad 😀
        Si nu, nu am auzit ce ai zis de papanasi. Ca am in casa un castron imens cu minciunele aduse de soacra. Parca merg cu sos de cioco si parca e prea tarziu… Decizii 🙂 See? 🙂

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>