Cum e să te lași în grija unui sistem care te lasă baltă

 

 
Sunt foarte supărată astăzi. Foarte, foarte supărată.

Vezi tu, aveam niște postări foarte simpatice pregătite pentru zilele acestea. Una dintre ele era o scrisoare către Food Bloggers Conference, căreia i-am tras o țeapă la ediția din anul acesta, în sensul că le-am spus că sigur vin și sigur n-am venit. Alta era un concurs tare mișto pe care l-am organizat alături de niște colaboratori dragi mie.

Toate acestea însă au trecut pe un plan îndepărtat, pentru că zilele acestea n-am mai fost eu. Colega mea de la Digi24, Elena Manea, care lucrează la Digimatinal și alături de care am stat, în redacție, la birouri vecine, aproape cinci ani de zile, se luptă pentru viața ei la Spitalul Universitar. Iar Elena nu a ajuns acolo din cauza unui accident crunt sau a vreunei boli nedepistate la timp, ci din cauză că sistemul medical i-a tras-o tare de tot.

Elena este genul de persoană incredibil de responsabilă. Știi cum ne spun revistele glossy și știrile de la televizor și Andreea Marin că ar trebui să ne facem periodic analizele de rutină, ecografiile, testele, Papanicolaul și tot pachetul ăla care e cam ca un ITP la mașină? Ei bine, Elena așa și le face. Periodic. Minuțios. La timp. Cu calm, grijă și responsabilitate. Așa a descoperit un cancer de col uterin, în fază incipientă. Super incipientă. Din ăla de te laudă toți medicii că ai fost cuminte și ți-ai făcut toate analizele. Din ăla de te operezi rapid și apoi trăiești bine-mersi, fără să treci prin coșmarul bolnavului de cancer. Elena a jucat corect. Și-a făcut temele, și-a făcut treaba.

Elena s-a internat marți la Spitalul CF2 pentru a se opera de acel cancer. La o oră după intervenție, ea a avut o hemoragie internă, iar medicii au decis că pacienta are nevoie de o transfuzie. I-au băgat însă sânge greșit – o unitate de sânge AB4 pozitiv, deși grupa de sânge a Elenei era 0 pozitiv. La jumătate de oră de la acel moment au apărut primele semne de șoc hemoragic. De atunci, viața tuturor celor din jurul ei s-a schimbat, pentru că nimeni nu știe ce se va întâmpla. Nimic nu e cert, nimic nu e clar. Știm doar că starea Elenei este foarte gravă.

Știi ce e mai crunt? Că Elena era conștientă la acel moment și a indicat ea însăși faptul că are grupa sanguină O pozitiv. În condițiile în care ea știa foarte bine de greșeala făcută de cadrele medicale cu o săptămână în urmă, la Spitalul de Arși, când o pacientă în vârstă de 79 de ani a murit în urma unei transfuzii greșite. Din nou, Elena a jucat corect. Și-a făcut temele, și-a făcut treaba. Tu îți dai seama ce oribil e să realizezi că oamenii ăia ți-au pus altă grupă de sânge?…

Între timp, Elena a fost mutată la Spitalul Universitar, unde se află în comă indusă. Înțeleg că medicii de acolo se chinuie să o facă bine și sunt permanent în jurul ei. Că sunt dedicați, devotați, caută soluții și fac tot posibilul ca Elena să se refacă. Ieri prezenta niște semne de ameliorare, dar peste noapte, starea sa s-a agravat. A dezvoltat complicații, un rinichi i-a cedat și de sâmbătă seara este pe dializă. Are nevoie de sânge, grupa 0 pozitiv. Așa că te rog, te rog, te rog eu mult, dacă te încadrezi și ești din București poți merge la Centrul de Transfuzii. Trebuie să specifici neapărat “Pentru ELENA MANEA, masa trombocitară, Spitalul Universitar”. Azi sigur nu mai poți dona, pentru că este caniculă și îți pui starea de sănătate în pericol, dar de mâine dimineață poți face asta. Te rog mult să o faci.

Între timp, familia Elenei se pregătește să dea în judecată Spitalul CF2, iar eu vreau să îi ajut cât pot de mult. Pentru că mi se pare strigător la cer să nu te doboare cancerul, dar să te doboare o eroare medicală. Să fii responsabil, dar să te pună la pământ iresponsabilitatea celor care ar trebui să aibă grijă de tine. Să îți prețuiești viața, dar cadrele medicale să nu ți-o prețuiască pe măsură. Să te lași în grija unui sistem care te lasă baltă.

Te rog să distribui articolul acesta, ca să afle cât mai mulți povestea Elenei. Și să se răspândească vestea. Și despre nevoia de sânge, dar și despre nevoia de dreptate.

 

One Comment

  1. Posted August 8, 2016 at 12:09 am | #

    La multi ani, Alicee!Si sa ti se implineasca toate dorintele in 2012!Ce locuri frumoase ai vazut in 2011, mi-au mers la suflet toate! In special Brugge, ce fain trebuie sa fi fost!Imi doresc si eu o calatorie prin Europa, din pacate nu cred ca se poate in 2012, dar nu se stie ni!dbiatacAoia astept sa citesc si bucket listul tau!Cu mult drag, Nela

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>