Do the donut! În căutarea gogoşii perfecte – Part II

 

 

You can call me Doctor Donut.

Și asta pentru că, în curând, voi fi temeinic pregătită să-mi dau doctoratul în gogoși. Am prăjit primele mele gogoși acum vreo lună, apoi imediat după Crăciun am recidivat pentru că eram în căutarea dimensiunilor optime pentru o gogoașă pufoasă și cu o crustă plăcut-și-molatec-crocantă, și chiar acum, pe masa din bucătărie, un castron plin cu gogoși făcute din aluat pripit așteaptă să ni se facă din nou fie poftă, fie niște loc în stomac. By the way, Sanda Marin, un titlu ceva mai puțin penibil nu reușiși să găsești aluatului ăstuia?! Pe bune, ”pripit”?

Poate că nu înțelegeți ce înseamnă asta pentru un om care până la vârsta de 31 de ani nu a prăjit niciodată niște amărâte de gogoși (și care până la 25 de ani confunda cățelul de usturoi cu căpățâna de usturoi, dar asta e cu totul altă – tristă – poveste). Înseamnă salvarea, înseamnă raiul pe pământ, înseamnă luxul de a-mi băga în gură câte trei gogoși pufoase și calde fix când vreau eu și, probabil, înseamnă niște centimetri în plus pe fund, but who cares. Mai mult decât orice, înseamnă că dacă o să mi se facă poftă de gogoși, o să pot mânca varianta lor cea mai sănătoasă, făcută de mine în casă – știu ce-am pus în ele, știu cum au fost făcute, nu trebuie să mă ia cu leșinul când mă uit pe lista de ingrediente a gogoșilor de la Carrefour.

 

 

Dacă în prima parte din saga ”Do the donut” vorbeam despre 5 lucruri de care trebuie să ții cont dacă ești gogoșar începător, acuma vreau să vă vorbesc despre formula matematică a gogoșii perfecte.

Ați auzit bine, formula matematică pentru gogoașa perfectă există, eu o dețin, am testat-o și, cu zahăr pudră pe la colțurile gurii, I lived to tell the story. Vă zic și vouă.

Se pare că Doctorul Eugenia Cheng, matematician, a fost angajată de cei de la Domino’s Pizza să găsească formule matematice pentru a determina diametrul optim pentru o gogoașă și pentru gaura gogoșii, greutatea perfectă a zahărului pudră prin care tăvălim gogoașa, dar și raportul perfect ”squidge to crisp” – cât de pufoasă și de crocantă trebuie să fie gogoașa numero uno. Mișto sarcină. Să te tot faci matematician cu băieții de la Domino’s prin preajmă.

Tipa a studiat intens problema (cred că s-a și îngrășat puțin în timpul experimentelor), dar a venit cu numerele pentru gogoașa perfectă. Aparent, ca să obții raportul perfect de pufoșenie și ”crisp”, gogoașa trebuie să aibă un diametru între 7,2 cm și 8,2 cm, iar diametrul găurii trebuie să fie în jur de 1,1 cm. La aceste dimensiuni, 5.8 grame de zahăr ar trebui folosite pentru a o pudra. Dr. Cheng susține că crusta gogoșii va fi mai crocantă cu cât gaura ei va fi mai mare, și va fi mai pufoasă cu cât gaura va avea un diametru mai mic.

Dacă vă roade curiozitatea, articolul în care se vorbește, pe larg, despre experimentul ei este aici.

 

 

Evident că nici nu am terminat bine de citit articolul, că m-am și repezit spre bucătărie. Ce să vă zic, tipa are dreptate maximă. Am făcut gogoși de 7-8 cm diametru și le-am dat gaura folosindu-ma de dopul unei sticle de apă plată. Au ieșit perfecte, măh, pufoase și moi, cu o crustă pe cât de fermă și ”crisp” trebuie, mari cât să mănânci două și să-ți fie suficient, dodolețe cât să-ți placă maxim să te uiți la ele. Eu vă dau rețeta, voi promiteți-mi că o să faceți tot ce puteți ca să păstrați aceste dimensiuni, chiar merită.

 

 

Ingrediente (pentru vreo 30 de gogoşi cu diametrul de 7-8 cm și gaura de aproximativ 1 cm):

  • 500 g faină (plus încă vreo 2 linguri pe care le-am adăugat la frământat).
  • 2 gălbenuşuri.
  • 350 ml lapte.
  • 2 pliculeţe de zahăr vanilat.
  • un praf de sare.
  • coaja rasă de la o lămaie.
  • 1 lingură de zahăr.
  • 30 g drojdie proaspată.
  • zahar pudră vanilat, pentru pudrat.
  • ulei pentru prajit (să fie în cratiţă cam de înălţimea unei gogoşi. Cam.)

Cum se face:

  • În castronul de la mixer am fărâmiţat drojdia, am adăugat lingura de zahăr şi laptele călduţ (l-am încălzit foarte puţin pe aragaz). Le-am amestecat bine şi le-am lăsat vreo 5 minute deoparte. A făcut spumă, cum au zis şi fetele de la Savori Urbane. Am chicotit fericită.
  • Am adăugat gălbenuşurile şi 300 de grame de făină şi le-am mixat vreo 2-3 minute, bine de tot, până când s-a format aluat cremos şi mătăsos.
  • Am adăugat deasupra sarea, cele două pliculeţe de zahăr vanilat, coaja de lămâie şi restul de făină. Am început să frământ (direct în bol).
  • Dacă vi se pare că auatul este cam lipicios, nu ezitați să mai adăugați ceva făină în plus. Acum puteți să testați aluatul din când în când, înfigând un deget în el. Ideea e ca aluatul să devină elastic şi să revină repede la forma iniţială după ce îl apăsați ușor cu degetul. Am frământat cam un sfert de oră, iar la sfârşit am trântit aluatul de vreo 3-4 ori (partea asta mi-a plăcut cel mai mult).
  • Am lăsat aluatul la dospit în acelaşi bol, cu un prosop deasupra (am pus un cuţit între prosop şi castron ca să intre niţel aer), lângă cuptorul aprins, în bucătăria unde închisesem geamurile şi uşa (ca să nu fie curent). După cam 30 de minute, aproape îşi dublase volumul.
  • Am întins aluatul pe un blat de lemn pudrat cu făină până când a căpătat o înălţime cam de 5-7 mm. Am decupat forme rotunde cam de 7-8 cm diametru (cu o vază, nu aveam altceva cu diametrul acesta), am decupat în mijlocul lor găuri cu un dop de sticlă de apă plată, le-am pus în cap un prosop şi le-am mai lăsat încă vreo 10 minute la crescut.
  • În timpul ăsta, am pus o cratiţă cu ulei pe foc şi am început să încing uleiul. Am testat dacă uleiul este încins aruncând din când în când în cratiţă câte o bucată din aluatul de gogoşi, micuţă.
  • Când am văzut că bucata aia sfârâie şi se rumeneşte repede, am început să prăjesc gogoşile. V-am zis mai sus cum: sub 30 de secunde pe fiecare parte, cu atenţie să nu se rumenească prea tare. Apoi le-am pus la scurs în castroane tapetate cu şerveţele, iar Dorin le-a agitat bine ca să se acopere fain de zahăr pudră.

 

 

 

 

PS. Mâncați gogoși făcute în casă. Îs mai bune decât orice donut din comert. Găsiți pe cineva căruia să-i spuneți ”You are the glaze to my donut”. 

2 Comments

  1. Lorena
    Posted January 10, 2016 at 11:36 am | #

    Parcă simt pufoșenia gogoșilor din foto de mai sus, poate într-o zi o să încerc și eu rețeta 🙂

    • Posted January 10, 2016 at 7:18 pm | #

      Lorena, is super simplu de facut. U definitely should try them. 😀

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>