Ecuaţia vegetarianului fericit. Studiu de caz: Paste Arrabiata.

arrabiata 1

Băi, am o veste pentru voi. Vegetarieni începători, leneşi şi neîndemânatici din lumea întreagă, cu două mâini stângi şi frigider prin care suflă vântu’, sunteţi salvaţi! Nu o să muriţi de foame!

Şi asta pentru că eu, cea mai leneşă şi neîndemânatică dintre voi, cu două mâini stângi şi vânt prin frigider (ba pe deasupra şi fără de finanţe, pentru că a fost acea perioadă delicată a anului în care a trebuit să-mi plătesc RCA-ul la maşină şi să-mi cumpăr doua bucşe*), voi împărtăşi chiar aici ecuaţia imbatabilă a vegetarianului fericit. Şi sătul, deşi la mine cei doi termeni sunt destul de înrudiţi unul cu celălalt. Da măi, există o ecuaţie (nu există o ecuaţie pentru orice în viaţa asta?), şi tare bine ar fi fost dacă mi-ar fi împărtăşit-o şi mie cineva acum nişte ani, nu mulţi, pe când m-am apucat prima oară de gătit.

Rewind acum câţiva ani, într-o bucătărie nerenovată şi cu dulapuri vechi şi semi-putrezite care stăteau să se desprindă din pereţi**, şi mă puteţi vedea în faţa cuptorului duduind (era august), în timp ce făceam… cheesecake. Da, frate, eu de-abia dacă depăşisem faza cu dusul gunoiului la timp şi cu tăiatul cepei*** şi mă aruncasem la o reţetă de cheesecake. Long story short, eu m-am culcat niţel în timp ce cheesecake-ul era la cuptor (who. does. that.) şi m-am trezit după o oră şi ceva, cu un cheesecake carbonizat în cuptor şi miros de şatră în toată casa.

Din această experienţă am tras trei concluzii. Unu: că brânza Philadelphia îi scumpă rău. Doi: Că aparent sunt o fire sensibilă care plânge uşor şi cu sughiţuri. Şi trei: frate, când nu ştii să găteşti şi nu ţi-ai odihnit fundul prin bucătării prea mult, nu te bagi la reţete complicate. Dacă eşti praf în bucătărie, nu faci Beef Bourguignon. Faci ceva simplu. Basic. Din maxim 3 ingrediente. După o reţetă care are maxim 4 paşi. Pâine cu unt gen. Fasole bătută gen. O amărâtă de salată gen. Morcovi pe pâine gen!

morcovete 2

Aşa că mi-am dat seama de greşeala mea şi m-am orientat către reţete ceva mai uşoare decât un New York Style Cheesecake.

Şi am avut epic failure again.

Dar asta este o cu totul altă poveste jenantă, despre incapacitatea mea de a face diferenţa între căţel de usturoi şi căpătână de usturoi, poveste pe care prietena mea cea mai bună o povesteşte iar şi iar, de fiecare dată când ne întâlnim cu o persoană nouă, umilindu-mă yet again. Nu disperaţi, sigur o să v-o spună şi vouă în curând.

De ce am făcut tot preambului ăsta? (Şi, while I’m at it, de ce am vorbit aşa, la plural, ca unei mulţimi de admiratori? Ia să trec eu înapoi la singular). Pentru că eu cred că motivul pentru care oamenii nu gătesc prea des este simplu: le este teamă de chestii complicate, măi. Au impresia că o reţetă este clar ceva rocket science, că trebuie să ai licenţă şi master ca să trânteşti o mâncare caldă pe masă, îi ia cu ameţeala doar când citesc lista de ingrediente, se blochează în ustensile pe care nu le au (hei, nici eu n-am vas special pentru fiert paste şi nici lemon zester, da’ i’ll live) şi să nu mai vorbim cât de confuzi sunt când găsesc în lista de ingrediente stuff like „coriandru”, „chives”, „ghimbir”, „susan negru” and so on. Ăstea erau major turn off pentru mine. Eram super excited că voiam să mă apuc de gătit, dar dacă citeam „coriandru” sau „cumin” în reţetă îmi scădea rapid libidoul culinar – „Ce-s ălea, bre? Le are la magazinul din colţ? Nu? Ura şi la gară, comand pizza.”

Ecuaţia vegetarianului fericit, care ar vrea să gătească ceva, da’ îi e un pic lene, care nu prea se descurcă în bucătărie şi nici cămară prea dotată n-are, e următoarea:

Orice legume ai prin frigider + Sos de roşii + Paste = Stomac fericit = Love (pentru că dragostea trece prin stomac).

Get it?

Serios. Dacă ai nişte paste prin casă şi le fierbi conform indicaţiilor de pe pachet, dacă ţi s-au rătăcit prin frigider nişte legume care încă nu au prins picioare şi dacă ai noroc cu nişte sos de roşii prin preajmă, ai toate ingredientele pentru o cină bună şi sănătoasă****. O să fie gourmet? Băi, nu chiar. O să te invidieze tot blocu’? Nici, că-l invidiază pe ăla de la trei care găteşte mici pe balcon. Dar o să ai o cină bună, săţioasă, vegetariană, gătită de tine – şi jur că puţine-s satisfacţiile mai mari pe lumea asta.

arrabiata 2

Studiu de caz – Paste Arrabiata.

Pastele Arrabiata sunt doar o denumire mai fancy pentru nişte paste simple cu usturoi, ardei iute şi sos de roşii. Se fac super rapid, sunt consistente, delicioase în felul ăla simplu şi firesc, iar dacă ai noroc să ţii prin casă nişte busuioc şi parmezan, eşti tăticul lor. Dacă nu, şi busuioc uscat cu caşcaval sau ceva brânză merge. Dacă n-ai de nici unele, chillax, tot o să-ţi iasă bune.

arrabiata 4

Ingrediente (pentru 3-4 porţii):

  • 200 grame paste.

  • 2 linguri de ulei de măsline (sau 2 linguri de ulei de floarea soarelui sau 2 linguri de unt).

  • 2 roşii.

  • 500 grame bulion şi 250 grame apă sau direct 750 grame suc de roşii.

  • 5 căţei de usturoi.

  • 1 ardei iute (Sau mai puţin, dacă eşti sensibil la picant. Eu sunt sensibilă doar la cheesecake ars. Şi plâng).

  • 1 lingură busuioc.

  • 1 lingură oregano.

  • Sare şi piper, cât crezi.

  • Parmezan, caşcaval, brânză sau răbdari prăjite, ca să razi pe deasupra farfuriei şi să te simţi tare fancy.

Cum se face:

  • Pune apă într-o cratiţă mare, amestecă două linguriţe de sare şi pune-o la fiert. Când fierbe apa, adaugă pastele şi fierbe-le atât cât scrie pe pachet. Apoi scurge-le bine şi pune-le deoparte.

  • În timpul acesta, ia o cratiţă mare şi încinge bine uleiul sau untul, la foc mic spre mediu. Asta o să-ţi ia vreo 2-3 minute. Aruncă în ulei usturoiul tăiat mărunt şi căleşte-l câteva minute, amestecând prin el şi având grijă să nu-l faci maroniu, că atunci i se schimbă gustul. În naşpa adică. Asta o să-şi ia încă vreo 2 minute.

  • Aruncă deasupra usturoiului roşiile tăiate cubuleţe, ardeiul iute tocat mărunt, lingura de busuioc, cea de oregano, sarea şi piperul. Amestecă bine şi mai lasă pe foc 2 minute.

  • Aruncă deasupra sucul de roşii (sau bulionul şi apa), amestecă bine şi lasă cratiţa pe foc, cu capacul pus, încă vreo 5 minute, amestecând din când în când.

  • Aruncă pastele în cratiţa cu sosul Arrabiata (da bre, ai făcut sos Arrabiata, eşti şmecher), amestecă bine şi gata, ai terminat! Tot ce trebuie să faci este să îţi umpli farfuria cu paste Arrabiata, să razi pe deasupra parmezan, caşcaval sau ce brânză vrei tu, şi să stuff your face silly. Dacă reuşeşti să faci asta fără să te murdăreşti de sos până la urechi, aşa cum fac eu, eşti tare. Mai pune-ţi o porţie.

 

arrabiata 3

 

PS. Keep it simple. Şi ce dacă n-ai busuioc în casă. Cui îi pasă dacă ai vărsat paste pe canapea.

*Tati mi-a explicat, mi-a trimis şi nişte fotografii, da’ să mor eu dacă m-am prins what the f**k sunt ălea bucşe.

**În continuare bucătăria mea este nerenovată şi cu dulapuri vechi şi semi-putrezite care stau să se desprindă din pereţi. Wait. Unul chiar s-a desprins din perete şi a căzut pe gresie acum 4 ani.

*** Mint. Încă nu ştiu să tai ceapă calumea.

****Vă rog io nu mă luaţi cu pastele care nu-s sănătoase şi cu glutenu’ şi cu carbohidraţii că mă întristez rău. Vorbim şi despre ăstea, promit!

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>