In alta viata probabil ca as fi fost omorata cu pietre, dar macar ultima mea masa sa fie un gazpacho rece.

 

caise

 

tata imi spune adesea ca am un mare noroc: m-am nascut intr-o epoca si intr-o tara in care femeilor le este garantata (oarecum, e mult de dezbatut si aici) libertatea de exprimare. adica putem sa spunem ce vrem si cand vrem, suntem libere sa ne sustinem punctul de vedere in siguranta, sa anuntam cand avem o problema sau suntem nemultumite de ceva, sa ne aparam legal atunci cand situatia o cere. suntem egale cu barbatii si avem dreptul la o opinie, la securitate, respect si exprimare libera. cel putin asa scrie in constitutie. altfel, imi spune mie tata, nu as fi apucat sa ajung la 29 de ani.

daca m-as fi nascut in evul mediu, probabil ca deja as fi fost arsa pe rug sub acuzatii clare de vrajitorie sau nesupunere in fata membrilor masculini ai familiei si nu numai. daca m-as fi nascut in america puritana si confederata, probabil ca vreun stapan de plantatie m-ar fi asasinat intr-o noapte, pe motiv ca prea le invat pe prietenele mele, adica pe fiicele lui, ca trebuie sa se casatoreasca FIX cu cine vor ele, sa nu poarte corset si ca sclavia este o treaba abominabila, gen. daca m-as fi nascut in franta acum cateva sute de ani, as fi fost ioana d’arc. sau unul dintre cei trei muschetari. daca m-as fi nascut in comunismul romanesc, cu siguranta “munca la canal” scria pe mine. pentru ca nu pot sa imi tin gura in fata nedreptatilor, a autoritatii violente si agresive, a lipsei de respect, a incalcarii bunului simt, a batjocoririi drepturilor mele de cetatean, femeie, angajat, membru al societatii – luati-o in ce ordine vreti voi.

imi plac lucrurile autentice, naturale, firesti. imi plac lucrurile facute pe fata, cu transparenta, corectitudine, respect, colegialitate. ma enerveaza prefacatoria, ma irita minciuna, barfele marunte si faptul ca lumea pur si simplu nu-si vede de treaba ei si de caisele din propria gradina.

 

***

acest fel al meu de a fi se rasfrange si asupra mancarii pe care o fac in casa, si mai ales asupra produselor pe care le cumpar de la piata si magazin. imi plac mancarurile cat mai autentice, de sezon, proaspete – vorba lui jamie oliver, daca produsul vine cu o lista de ingrediente pe el, deja nu mai este natural. evident, cumpar si produse care AU o lista de ingrediente, dar incerc din rasputeri sa nu cumpar lucruri procesate, cu ingrediente necunoscute care se intind pe 3-4 randuri. merg mereu pe principiul: daca pot sa fac chestia asta SI EU, in PROPRIA MEA bucatarie, de ce sa il cumpar?!

aceasta reactie am avut-o acum doua saptamani cand, mergand la lidl impreuna cu iubitul meu pentru ca ne sclipeau ochii la gandul “saptamanii iberice” pe care ei au tot promovat-o (si pentru ca TREBUIA sa gustam niste chorizo pentru ca altfel ne lua cu lesin!), am vazut pe un raft o sticla cu… gazpacho. o sticla de carton, precum cele in care se vinde laptele, care continea… gazpacho “proaspat”. regret acum ca nu m-am uitat pe lista de ingrediente si nici macar nu am verificat pretul, dar mi se cam intunecase nitel gandirea: de ce sa iei gazpacho la cutie? de ce sa nu il mananci, proaspat si rece, facut de manutele tale si cu ajutorul blenderului tau destoinic? de ce sa dai bani pe un produs care este extrem de ieftin si usor de facut, din produse care acum sunt in sezon si pe care le poti lua la un pret de nimic, din piete?

 

gazpacho 1

 

asa ca am venit acasa, m-am invartit putin pe net si am trantit un gazpacho de sa te lingi pe degete! 😀 pentru cei care au impresia ca vorbesc limbi straine, gazpacho” este o supa de origine spaniola, rece, facuta fara preparare tehnica si bazata pe rosii proaspete, de sezon. este un fel de mancare ce se consuma mai ales in lunile calde, pentru ca e fain sa il savurati rece, de la frigider – va va racori instant! 🙂 eu am adaptat reteta angelei liddon de la “oh she glows” si am scos din poveste ardeiul gras – eu si cu ardeii grasi avem “a love and hate relationship”, cand imi place de ei, cand ma enerveaza. in plus, eu am folosit, pe post de crutoane, crantanelele de naut pe care le-am facut acum ceva timp si au fost minunate!

 

gazpacho 2

 

 

 

ingrediente (pentru 4 portii, ajunge si de cina, si de pachetelul pentru a doua zi):

  • 6 rosii mici, taiate in cuburi mari, cu cotorul scos. mie mi-e MEREU asa lene sa scot cotorul, voua nu?
  • 1 castravete decojit, taiat si el in cuburi mari. recunosc, cateodata NU il decojesc si nu simt nicio diferenta de gust. voi?
  • 1/4 ceapa, taiata si ea, ati ghicit, in cuburi mari (in poza de mai sus am uitat de ea).
  • 2 catei de usturoi.
  • 2 cups/cani de bulion de casa.
  • 2 linguri de patrunjel tocat.
  • 2 linguri de ulei de masline extra-virgin.
  • dupa gust: sare, piper, chilli, busuioc si oregano.

 

cum se face:

  • se pun intr-un blender toate ingredientele, mai putin sarea si condimentele. se blenduiesc toate pana cand se transforma intr-o crema fina.
  • se gusta si apoi, dupa gust, se adauga si sarea si restul condimentelor. eu am facut doua mari greseli: in primul rand, nu am luat in calcul ca bulionul meu era deja sarat. si in al doilea rand, urmand sfatul de pe www.ohsheglows.com, am adaugat si 3 linguri de otet balsamic, care si acela era foarte sarat. am adaugat sarea INAINTE sa gust si rezultatul obtinut a fost atat de sarat, incat a trebuit sa mai diluez supa (MULT!) cu apa si cu rosii. n-a fost o drama, dar de atunci pun foarte putina sare si am inlaturat cu totul otetul balsamic. nu prea m-a dat pe spate gustul lui.
  • se tine la rece si se serveste cu crutoane de naut si/sau cu felii de castravete crud. crunch!!! 😀 cineva a servit-o si cu chorizo, nu eu! 😀

 

gazpacho 4

 

vreti reteta printabila? uitati aici! 😀

 

Gazpacho rece de vara, vegan!
Author: 
Recipe type: vegana, sanatoasa, de sezon
Cuisine: inspirata din bucataria spaniola
Prep time: 
Cook time: 
Total time: 
Serves: 4
 
pentru cei care au impresia ca vorbesc limbi straine, "gazpacho" este o supa de origine spaniola, rece, facuta fara preparare tehnica si bazata pe rosii proaspete, de sezon. este un fel de mancare ce se consuma mai ales in lunile calde, pentru ca e fain sa o savurati rece, de la frigider - va va racori instant! :) eu am adaptat reteta angelei liddon de la "oh she glows" si am scos din poveste ardeiul gras - eu si cu ardeii grasi avem "a love and hate relationship", cand imi place de ei, cand ma enerveaza. in plus, eu am folosit, pe post de crutoane, crantanelele de naut pe care le-am facut acum ceva timp si au fost minunate!
Ingredients
  • 6 rosii mici, taiate in cuburi mari, cu cotorul scos. mie mi-e MEREU asa lene sa scot cotorul, voua nu?
  • 1 castravete decojit, taiat si el in cuburi mari. recunosc, cateodata NU il decojesc si nu simt nicio diferenta de gust. voi?
  • ¼ ceapa, taiata si ea, ati ghicit, in cuburi mari (in poza de mai sus am uitat de ea).
  • 2 catei de usturoi.
  • 2 cups/cani de bulion de casa.
  • 2 linguri de patrunjel tocat.
  • 2 linguri de ulei de masline extra-virgin.
  • dupa gust: sare, piper, chilli, busuioc si oregano.
Instructions
  1. se pun intr-un blender toate ingredientele, mai putin sarea si condimentele. se blenduiesc toate pana cand se transforma intr-o crema fina.
  2. se gusta si apoi, dupa gust, se adauga si sarea si restul condimentelor. eu am facut doua mari greseli: in primul rand, nu am luat in calcul ca bulionul meu era deja sarat. si in al doilea rand, urmand sfatul de pe www.ohsheglows.com, am adaugat si 3 linguri de otet balsamic, care si acela era foarte sarat. am adaugat sarea INAINTE sa gust si rezultatul obtinut a fost atat de sarat, incat a trebuit sa mai diluez supa (MULT!) cu apa si cu rosii. n-a fost o drama, dar de atunci pun foarte putina sare si am inlaturat cu totul otetul balsamic. nu prea m-a dat pe spate gustul lui.
  3. se tine la rece si se serveste cu crutoane de naut si/sau cu felii de castravete crud. crunch!!! :D cineva a servit-o si cu chorizo, nu eu! :D

 

gazpacho

 

tips & tricks:

  • este perfecta pentru PROJECT LUNCHBOX! sigur veti gasi 8-10 minute seara sau chiar de dimineata ca sa va pregatiti asa un pranz racoritor si relaxant, care va va transporta fix pe o straduta pietruita din barcelona! uitati mai jos cum le-am transportat noi la serviciu! 😀 (da, asa arata masa noastra din bucatarie. cred ca are 30 de ani si 300 de pete).
  • fratele meu de peste mari si tari, mare gurmand mare, imi spune ca supa gazpacho este minunata… cu pepene rosu! care incearca inaintea mea si imi spune si mie?

intrebare:

  • ce alte supe reci ati mai mancat? imi puteti recomanda o reteta?

quote of the post:

  • “at home, a dog of any breeding would refuse to sully its nose with such a compromising mixture. strange as it may seem the first time one tastes it, one ends by getting used to it and even liking it.” – 19th century french writer theodore gautier on gazpacho.

 

gazpacho la pachet

 

cu drag si cu pachetelu’ de la serviciu plin cu gazpacho rece,

catalina.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Rate this recipe: