Lemon Curd Paleo şi o prietenie crescută în bucătărie.

Aceasta este o poveste despre prietenie, despre lucruri neaşteptate şi despre ce se întâmplă atunci când viaţa îţi dă lămâi. Nu, nu faci limonadă – cel puţin, pe atunci, eu nu făceam aşa ceva. Dar cineva, acum vreo şase ani, mi-a făcut lemon curd, si de atunci a pornit o prietenie care a crescut, s-a copt şi mi-a umplut bucătăria sufletului cu aroma ei minunată.

Pe Ana o uram din tot sufletul. Săraca, ea nu avea nicio vină şi nu-mi greşise cu nimic – decât cu un singur lucru: era iubita frumoasă, fină, blondă şi cu ochi albaştri a băiatului de care mă îndrăgostisem eu, până peste urechi, încă din prima zi de şcoală din clasa a IX-a. Eu şi cu el învăţam la acelaşi liceu, ea la altul, iar ochii mei scăpărau fulgere de fiecare dată când o vedeam că intră în curtea şcolii. Ana îmi zâmbea, mă întreba ce mai fac şi era mereu binedispusă – iar eu scrâşneam din dinţi şi nu ştiam cum să-i pun piedică mai repede. Luam foc când îi vedeam împreună prin parc şi eram sigură că dacă ea ar fi dispărut din peisaj, Andrei ar fi descoperit brusc, da’ brusc, ce fiinţă minunată eram, m-ar fi scos din friend zone şi am fi trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi. Ştiţi voi, minte de fată de 15 ani.

Fast forward vreun deceniu, aşa, şi viaţa ne-a adus din nou una în calea celeilalte. Eu jurnalist de televiziune, ea PR care tocmai îşi punea pe picioare afacerea. Am ieşit la o limonadă care a durat vreo 6 ore. Am început să vorbim despre evenimente, apoi despre proiecte, apoi despre ceai, cafea, mâncare, prăjituri, relaţii – şi de atunci nu ne-am mai oprit până în ziua de astăzi.

Una dintre primele amintiri ale prieteniei noastre s-a întâmplat într-o zi de iulie înăbuşitoare, când m-a chemat la ea acasă, îmbiindu-mă cu cupcakes. Se întâmpla prin 2009, când la noi nu începuse nebunia cupcakes-urilor şi nu le găseai pe toate drumurile, ca astăzi. Am gătit vreo 6 tăvi atunci, în bucătăria mică, adică 72 de cupcakes-uri – mai stateam de vorbă, mai amestecam zahărul cu untul, mai povesteam câte ceva, mai pregăteam un frosting cu cocos. Eu eram nefericită şi frustrată la fostul meu loc de muncă, ieşeam prea rar în oraş şi nu prea aveam timp de distracţie. Mă îndepărtasem de mulţi prieteni, eram prea serioasă pentru cei 24 de ani şi nu prea aveam bucurii în viaţă – şi niciun hobby. Dar cândva în ziua aceea de vară, în bucătăria aceea supra-încălzită, mi s-a declanşat pasiunea pentru copt. Şi pentru bucătăreală. Şi pentru tihna aceea călduţă care te cuprinde când faci ceva de mâncare pentru oameni dragi, apoi mănânci în timp ce depeni poveşti. Atunci prietenia noastră s-a sudat şi de atunci a tot crescut – praful de copt pe care l-am pus în ziua aceea a fost de tare bună calitate.

Iată o poză veche şi amărâtă de atunci – rar am mai mâncat cupcakes-uri aşa de bune ca în ziua aceea.

cupcakes bun

Aceea a fost şi ziua în care am încercat pentru prima oară lemon curd. Habar n-aveam ce e aia lemon curd, nu ştiam nici ce-i curd-ul prea bine, până când prietena mea mi-a pus în faţă un castron cu lemond curd proaspăt, pe care tocmai îl făcuse. Atât mi-a trebuit. Am luat o lingură, am mai decorat un cupcake, am mai luat trei linguri, am mai decorat un cupcake, am luat cu degetul direct din castron – mai aveam puţin şi îmi turnam tot castronul în cap, aşa de bun mi s-a părut.

Prieteniile cele mai faine sunt atunci când ai parte de multe lămâi în viaţă, dar vine cineva brusc şi îţi face lemon curd din ele.

Cât despre cupcakes-uri, Ana mea lucrează acum alături de un om minunat, Ioana Romanescu de la Cupcake Philosophy. Puteţi afla aici mai multe despre minunăţiile care ies din mâinile ei. Eu pot doar să vă spun că am încercat un cupcake de la ei la The Wedding House (am scris despre evenimentul “The Wedding Market” aici) şi am înnebunit de plăcere. Cum să nu VREI aşa ceva?

lemon curd 3

Weekendul acesta am făcut lemon curd din nou – pentru cine nu ştie, lemon curd-ul asta este un fel de spread / cremă tartinabilă / pastă de citrice frecate cu ou şi unt deasupra focului, până când toată compoziţia se îngroaşă şi se transformă într-o cremă dulce-acrişoară catifelată, mătăsoasă şi care provoacă maximă dependenţă.

De data asta, eu am pregătit o variantă mai sănătoasă şi mai light. Are miere în loc de zahăr şi ulei de cocos în loc de unt. Se face rapid, în sub 20 de minute cu totul, se păstrează în borcane la frigider (unde se şi întăreşte) şi este extrem de versatil: poţi să îl mănânci întins pe pâine, ca o pastă tartinabilă, să îl pui pe biscuiţi sau cupcakes-uri, pe brioşe sau french toast, în tarte şi mini-tarte. De exemplu, eu l-am folosit chiar în aceeaşi zi ca să fac o tartă fresh cu blat gluten-free (din migdale, curmale şi fulgi de cocos) şi topping de fructe de iunie (cireşe pietroase, cireşe blonde şi căpşune). Vine şi reţeta aia în câteva zile!

Am folosit o reţetă de aici, spre care m-a îndreptat Ana-Maria Popescu de la Viva la Dolce Vita – ştia ea că o să mă cucerească reţeta asta light and healthy!

Ingrediente (din care mi-au ieşit aproximativ 700 grame de lemon curd):

  • 2 linguri de coajă de lămâie rasă (am folosit coaja de la 3 lămâi).

  • 6 ouă.

  • 1/2 cup miere.

  • 1 cup suc de lămâie (eu am stors cele 3 lămâi şi după ce am măsurat 1 cup, mi-a mai rămas nişte extra suc de lămâie din care am făcut limonadă, hihi! Vedeţi limonada în fotografii! 😛 ).

  • 12 linguri ulei de cocos.

Cum se face:

  • Radeţi coaja de la cele trei lămâi şi puneţi deoparte cele 2 linguri de coajă de lămâie. Stoarceţi lămâile, puneţi deoparte 1 cup de suc.

  • Într-o crăticioară medie cu fund gros amestecaţi cu un din ăla un whisker un arrrgh un tel ouăle. Adăugaţi mierea şi coaja de lămâie şi amestecaţi vârtos.

  • Puneţi cratiţa pe aragaz, la foc mic, şi amestecaşi constant până când compoziţia îşi schimbă culoarea şi devine mai pală. În plus, o să vedeţi că se îngroaşă puţin.

  • Adăugaţi sucul de lămâie şi uleiul de cocos, puţin câte puţin, eventual lingură cu lingură, amestecând încontinuu. Serios, asta e partea la care o să vp doară mâna dreaptă rău de tot, da’ voi continuaţi să amestecaţi.

  • În vreo 5 minute, o să vedeţi că întreaga compoziţie s-a îngroşat şi că apar primele bule. Victorie, dacă aţi văzut bule în faţa ochilor, înseamnă că aţi reuşit să faceţi lemon curd. Luaţşi crăticioara de pe foc şi Lăsaţi compoziţia să se mai răcească.

  • Dacă vă uitaţi pe reţeta originală, o să vedeţi că acolo zice să strecuraţi neapărat lemon curdul, pentru a lăsa deoparte eventualele impuritaţi şi a obţine o cremă fină ca mătasea. Ok, pe mine nu prea m-a atras asta, pentru că m-am gândit, pana mea, ce impurităţi or fi acolo în afara de pulpă de lămâie, care totuşi nu e o impuritate in my book. Aşa că am sărit pasul cu strecurarea. Da, probabil că ar fi ieşit mai mătăsos, dar pe bune că nu mi-a păsat. Voi faceţi cum vreţi.

  • Când se răceşte niţel, puneţi-l în borcane şi apoi ţineţi-le la frigider, închise bine cu câte un capac. O să vedeţi că la rece se întăreşte.

  • Nu ştiu exact cât ţine la rece lemon curd-ul, pentru că noi l-am folosit imediat într-o tartă pe care deja am mâncat-o. Dacă aflaţi, ziceţi-mi şi mie!

 

lemon curd 1

 

PS. Chemaţi-vă prietenele pe la voi. Gătiţi cupcakes pufoase. Râdeţi ca nebunele, chiar dacă nu vă ies prea bune.

2 Comments

  1. karen
    Posted June 29, 2015 at 11:52 am | #

    Yummy, arata delicios lemon curd-ul tau, Catalina! Tare l-as incerca si eu. De unde iei uleiul de cocos? Vreun loc/ marca preferata?

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>