Pizza cu blat de conopidă – fără făină, fără gluten.

peste (2)

La noi acasă, pizza este tare iubită. Aşa de tare, încât trebuie să îşi facă apariţia în meniul nostru măcar o dată la două săptămâni (dacă nu chiar mai des), pe post de cină. Când n-avem chef de gătit, când suntem prea obosiţi după serviciu sau când pur şi simplu ne loveşte pofta aia teribilă de cocă plus brânză plus sos de roşii, declarăm fericiţi (a se citi în delir) că este „pizza night” şi sunăm la Trenta Pizza.

Aproape mereu comandăm acelaşi lucru. Iubi îşi ia o pizza Diavola cu blat subţire, iar eu una Quattro Formaggi cu blat pufos. Ajung fierbinţi, iar noi le mâncăm în mijlocul sufrageriei, pe salteaua unui fost pat al fratelui meu, pusă direct pe jos, care ne ţine loc de canapea, pat, masă, tribună pentru meciurile de fotbal (lui, nu mie) şi câteodată saltea de exerciţii (mie, nu lui).

As a former fat girl, trebuie să înţelegeţi că eu aş mânca pizza dimineaţa, la prânz şi seara. Ba chiar au fost momente în care am făcut acest lucru. Şi îmi amintesc clar că prin facultate am încercat să-mi tratez o gripă urâtă, când făcusem 40 febră, cu pizza cu pepperoni şi aripioare de la KFC. Mda, nu a mers.

Pentru că acum mi-a mai venit mintea la cap, ştiu că nu e bine să mănânc pizza chiar ATÂT de des. Dar îmi place mult ideea aproape ritualică de a mânca o felie de blat uns cu sos de roşii, cu brânză bună, caldă şi topită care şi se prelinge pe degete. Aşa că am fost foarte fericită când am descoperit, acum un an, mai multe reţete de pizza fără făină – şi anume pizza cu blat din conopidă!

Pizza cu blat de conopidă este o variantă mult mai uşoară şi rapidă a pizzelor clasice cu blat din făină. Se face cât ai zice „conopidă”, e gata în 40 de minute cu tot cu coacere şi, pardon my french, se digeră rapid şi este blândă cu stomacul. Unde mai pui că după ea nu ai starea aceea adormită de epavă eşuată, atât de întâlnită după o masă copioasă cu pizza, lasagna sau paste. În plus, este perfectă pentru cei cu boală celiacă sau intoleranţă la gluten (am vorbit la un moment dat despre asta aici).

Ingrediente (pentru o pizza mare, de aproximativ 30 de centimetri diametru):

  • 1 conopidă mică.

  • 3/4 cup de migdale măcinate (le puteţi măcina mai fin sau mai grunjos, în funcţie de cât crunch vreţi să aibă blatul vostru).

  • 3 ouă.

  • 1/4 linguriţă sare.

  • 1/4 linguriţă oregano.

  • 1/4 linguriţă piper.

  • Toppinguri: ce vreţi voi. Noi am folosit suc de roşii, caşcaval, ceapă roşie şi jumătate de conservă de sardeluţe de la „Gusturi româneşti” (îs bestiale şi we have a crush on them).

Cum se face:

  • Desprindeţi bucheţelele de conopidă, spălaţile bine şi apoi daţi-le prin roboţel până când le transformaţi în frămituri.

  • Preîncăţziţi cuptorul la foc mic spre mediu (nu, încă nu mi-am cumpărat cuptor deştept).

  • Măsuraţi 3 cups din aceste frămituri – atât veţi folosi pentru blatul de pizza. Dacă vă rămân frămituri de conopidă, puneţi-le la frigider şi folosiţi-le în zilele următoare (puteţi să le presăraţi în salate, să le folosiţi în supe, ciorbe sau tocăniţe).

  • Bateţi cele trei ouă.

  • Într-un bol, puneţi cele 3 cups de conopidă, migdalele măcinate, ouăle bătute, sarea, piperul şi sfertul de linguriţă de oregano.

  • Amestecaţi bine până când obţineţi un fel de „aluat”, care se poate forma într-o minge. Nu o să aibă, evident, consistenţa aluatului din făină, va fi ceva mai lichid şi mai lipicios, dar ideea de bază e să puteţi forma o „bilă” din acestt aluat.

  • Puneţi o hârtie de copt într-o tavă pentru cuptor, puneţi aluatul pe hartia de copt şi presaţi cu degetele până formaţi o crustă de aproximativ 30 cm diametru (să aibă în jur de 5-7 mm grosime).

  • Puneţi blatul la cuptor pentru 20-25 de minute, sau până devine auriu.

  • Scoateţi tava din cuptor şi puneţi toppingurile deasupra. Băgaţi pizza înapoi la cuptor şi mai lăsaţi-o 10 minute, până când se topeşte caşcavalul.

  • Lăsaţi la răcit măcar 15 minute – blatul va fi mai rezistent când se răceşte puţin, şi veţi putea să îl tăiaţi felii şi să mâncaţi feliile cu mâna, exact ca la o pizza obişnuită.

Notele mele:

  • După cum v-am obişnuit, sky is the limit când vine vorba de toppinguri. Încercaţi rucola şi roşii, gorgonzola şi felii de cartofi fierţi cu rozmarin, ciuperci şi măsline.

  • Pentru o variantă vegană a blatului, puteţi înlocui cele trei ouă cu… „ouă„ din seminţe chia. Am scris aici cum se obţine un ou din seminţe chia şi apă.

PS. Daţi o şansă conopidei. Nu vă stresaţi prea tare dacă aveţi un blog culinar şi postaţi o reţetă cu o SINGURĂ fotografie pentru că aţi mâncat totul înainte de şedinţa foto. Life goes on şi cititorii o să vă ierte. Sper.

5 Comments

  1. Edit
    Posted August 31, 2015 at 3:49 pm | #

    Neaparat sa incerci si cu broccoli! E si mai gustoasa!
    In loc de migdale, se poate pune cascaval ras… dar, evident, nu va mai fi atit de “crunchy”. 🙂

    • Posted August 31, 2015 at 5:17 pm | #

      Edit, adica crusta sa o fac din oua, migdale si broccoli, in loc de oua, migdale si conopida? De ce nu m-am gandit la asta??? Esti geniala!
      Iar ideea cu broccoli, cascaval ras si oua mi se pare atat de buna – cred ca iese o pizza innebunitor de cremoasa, moale, aaaaaau inima mea. Mai fetelor, care-mi comentati pe aici cat eu sunt la serviciu, aveti mila, mor de pofta!

      • Edit
        Posted August 31, 2015 at 9:43 pm | #

        :)))
        Eu am facut fara migdale si cea cu conopida, si cea cu broccoli. Adica: oua + conopida (broccoli) + cascaaval ras.
        Din acelasi aluat incearca sa faci un fel de “pancake” sarat, prajit in ulei/untura de cocos (ca e mai sanatos decit alte uleiuri).

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>