Power snack to-go! Gustare portabilă cu granola, iaurt şi căpşuni

 

granola jucarie 4

 

Acum vreo 4-5 ani, m-a lovit ȋntr-o seară (probabil după ȋncă o porţie mare de aripioare de la KFC cu mult sos de maioneză şi 14 ore petrecute la birou) un gând tare zguduitor. „Băi, da’ eu, concret, ce ştiu să fac?”. Auch, genul ăla de gând.

Dacă credeţi că am lăsat găleata de aripioare din mână şi de atunci mi-am schimbat viaţa complet, vă ȋnşelaţi. Am mâncat liniştită aripioarele mai departe, am curăţat cu pâine şi ultimele urme de sos de maioneză cu usturoi şi m-am culcat. Dar gândul deja ȋncolţise şi de atunci nu mi-a mai dat pace.

Da, ştiu să scriu, ȋmi spuneam. Ştiu să fac reportaje. Ştiu să fac materiale pentru televiziune. Ştiu să vorbesc cu oamenii, să ȋi fac să se deschidă şi să ȋmi spună lucruri, ştiu să găsesc povestea, the story, şi să o ȋmpărtăşesc cu ceilalţi, dar concret, dacă vine meteoritul peste noi, dacă pică toată tehnologia, dacă nu ȋmi mai găsesc job ca reporter, eu ce ştiu să fac cu mâinile mele?

Cam acela a fost momentul ȋn care m-am apucat de gătit. Eram extrem de tufă la capitolul ăsta, ȋn sensul că nici ouăle ochiuri nu-mi ieşeau foarte bine, dar m-am apucat să gătesc constant, aproape ȋn fiecare zi, câte ceva. Intâi pentru mine, apoi şi pentru colegi, apoi pentru prieteni. Cu fiecare mâncare, aluat, prăjitură pe care o făceam ȋn bucătărie, ȋntr-un fel candid şi naiv ȋmi creştea ȋncrederea ȋn mine şi gândul că ştiu să fac ceva. No amount of audienţe crescute nu s-a comparat cu mândria pe care am resimţit-o când am făcut primul meu tort şi când lumea s-a bătut pe cheesecake-ul meu cu vişine.

Să vă mai spun ce ȋncântare mă ȋncearcă de fiecare dată când frământ aluatul unei noi pâini făcută din maiaua mea, când o văd cum creşte, când simt mirosul ȋnnebunitor de pâine caldă care inundă casa şi când rup prima bucată de pâine, cu gândul că e făcută de mine, ȋn cuptorul meu, din apă, făină şi sare? Cheesy as it may sound, am impresia că asteroidul ăla poate să lovească ȋn orice moment, eu o să salvez lumea cu pâinea mea. Paranteză. Sper că după celoveşte asteroidul rămânem totuşi cu nişte făină. Sau cu nişte grâu. Pâinea de secară nu ȋmi iese ȋnsă extrem de bine. Ȋnchidem paranteza.

Ce ma bucură este că văd din ce ȋn ce mai mulţi oameni ȋn jurul meu care, mânaţi de probabil aceleaşi gânduri, s-au apucat ca, după serviciu şi ȋn weekend, să facă lucruri cu mâinile lor. Colega mea Monica Rădulescu vine lunea la serviciu cu bătături pe degete de la atâtea BonBons cusute, dar n-am văzut-o niciodată atât de ȋncântată de ceva. Unde mai pui că bomboanele ei de pus la gât sunt super mega cute şi le poate face ȋn fix ce culori vreţi voi.

 

11187404_10203930874418410_5349376839679010783_o

 

Iar colega mea Cristina Marineaţă (de care mă leagă nu mai puţin de opt ani de muncă ȋmpreună, prin două televiziuni mari) s-a apucat de câteva luni să facă aranjamente florale. Recunosc că primul meu gând, când mi-a spus că se duce la un atelier de design floral, a fost „What the heck do you know about flowers?”, dar adevărul este că are mega talent şi că a făcut nişte aranjamente, ȋn ultimele săptămâni, care m-au lăsat cu gura căscată. Cum ar fi această colivie ȋnflorată, pe care a făcut-o pentru botezul prietenei noastre Raluca. Yup, she knows.

 

flori in dar 1

 

flori in dar 2

 

flori in dar 3

 

flori in dar 4

 

Voi faceţi ceva după ora 18? Chiar aş vrea să ştiu câţi nebuni din ăştia suntem pe aici.

Când munceşti 9-10 ore pe zi şi după serviciu faci şi ceva on-the-side, lucrezi la un proiect personal sau ȋncerci să porneşti o mică afacere, gustările trebuie să fie rapide, uşor de făcut şi sănătoase. Câteodată ai poftă de desert, dar chiar nu ai timp să prestezi un chec sau un tort. Vrei un mic dejun bun, dar ţi-e lene să scoţi tigaia din dulap şi să faci o omletă. Vrei o gustare la pachet şi refuzi să ȋţi iei ȋncă un croissant de la automat. Ce-i de făcut?

Păi uite, îţi pregăteşti ȋn cinci minute un power snack to-go, o gustare rapidă şi dulce, aromată şi fresh, pe care poţi să o iei cu tine ȋn geantă şi să o mănânci când ţi-e poftă, sau poţi să o devorezi pe loc, sau poţi să o ţii la frigider şi să o mănânci când te loveşte pofta aia de dulce de pe la ora 17. Ştii tu despre ce vorbesc. Este savuroasă, dulce cât trebuie, săţioasă de la granola şi iaurt, and works magic with your transit system.

 

PicMonkey Collage

 

Ingrediente:

  • 4 linguri de granola. Puteţi lua reţeta de aici. Merg bine şi vreo 4 biscuiţi cu unt (reţeta o găsiţi aici), rupţi ȋn bucăţi. Dacă chiar sunteţi pe fugă şi nu aveţi prin casă mare lucru, puteţi să ȋncercaţi nişte biscuiţi digestivi de la magazin (numa’ uitaţi-vă şi voi să aibă mai puţine ingrediente dubioase). Sau luaţi nişte biscuiţi cu unt de la Pain Plaisir şi mulţumiţi-mi mai târziu.
  • 1 iaurt mic.
  • 6-7 căpşuni.

Cum se face:

  • Ȋntr-un borcan, puneţi cele patru linguri de granola (sau biscuiţii sfărâmaţi).
  • Deasupra, turnaţi un iaurt mic.
  • Deasupra iaurtului, puneţi căpşunele, tăiate ȋn bucăţi sau nu.
  • Puneţi capacul borcanului, ȋnchideţi bine şi puneţi toată minunăţia la frigider. Desertul vostru este gata!

Notele mele:

  • Cu cât va sta mai mult la frigider, cu atât granola sau biscuiţii se dedesubt se vor ȋnmuia mai mult de la iaurt. Mie ȋmi plac aşa, ȋnmuiaţi, mai mult decât crunchy.
  • Pe pagina mea de Facebook s-a creat o mică discuţie despre cât de bună sau nu pentru organism este combinaţia de granola, iaurt şi căpşuni – puteţi să intraţi şi voi şi să vă spuneţi părerea. Ce am avut eu de spus despre ovăz şi mic dejun, găsiţi aici.

 

PS. Mâncaţi multe căpşuni. Faceţi lucruri după ora 18. Work with your hands.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>