#romacuelectrolux: Nonna, te aştept la mine la curte!

 

1 RE iubi cu rosiile in mana

 

Aoleo. Aoleo. Ce. Mă. Fac. Pică lumina. Se înserează şi eu încă nu am terminat fotografiile. De fapt, ce vorbesc aici, nici măcar nu am început să pozez produsul final, tot ce am făcut a fost să-l tot fotografiez pe iubi în timp ce cară roşii sau sparge ouă în făină sau frământă aluatul pentru ravioli. Şi soarele se duce. A.o.leo.

Pulsul îmi crescuse, ceafa îmi era acoperită de o transpiraţie rece, în ciuda căldurii de afară, şi mă uitam când la iubi, care tocmai învelise aluatul într-o folie de plastic, să se odihnească 20 de minute, când la tati, care ieşise din casă, după o ultimă verificare a sosului de roşii de pe aragaz, când la soarele care apunea.

Taaati, mi se duce soarele, eu voiam să prind the golden hour aia mişto, în care să fie lumină frumoasăăăă…”, mă jelesc eu, în pragul lacrimilor, cu vocea plângăcioasă a Cătălinei cea-de-10-ani, nu a celei-de-30-de-ani.

Păi tati, na, ora de aur durează şi ea atâta cât îi zice numele. Adică o oră, şi nu mai mult”, răspunde tata, calm ca întotdeauna.

F**k.

Thank you, Captain Obvious.

Eu de ce nu m-am gândit la asta ÎNAINTE de a lăsa fotografiile pentru concursul #romacuelectrolux în fix ultima seară în care puteam să le fac?

 

2 RE iubi cu ladita pe genunchi

 

Eram în vacanţă la Budapesta când am aflat, de pe pagina de Facebook a Cătălinei (Kiss The Cook), de concursul super-şmecher pe care îl organizează Electrolux: adică noi, food bloggerii, postăm o reţetă cu care l-am impresiona pe chef-ul nostru italian preferat, iar ei, electrolucşii, trimit pe patru dintre noi, check this out, nu la Mamaia, nu la Năvodari, nici la Căciulata şi nici la Geoagiu-Băi, ci la Taste. Of. Roma. Adică pana mea, locul în care fiecare food blogger, foodie, bucătar aspirant sau chef cu acte în regulă îşi doreşte să ajungă măcar o dată în viaţă! *Swoon*

I was hooked. Am anunţat sus şi tare că mă înscriu şi toată vacanţa l-am bătut la cap pe iubi cu ce aş vrea să gătesc. Eram încântată şi dădeam din coadă ca un golden retriever căruia i-ai dat Cola*. Deja mă gândeam cum o să merg eu la magazin şi o să cumpăr parmezan, şi măsline din ălea bune, şi roşii uscate la borcan cu untdelemn, şi ricotta, şi cum o să fac eu pentru prima oară paste în casă, poate cu cerneală de sepie, şi iubi, ţi-am spus că mă înscriu la #romacuelectrolux, da iubita, doar de zece ori până acum, hai să mai vorbim şi despre altceva, că suntem la Budapesta, nu la Roma.

 

la tati 8

 

Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi am început, vedeţi voi, să am mari probleme. DOUĂ mari probleme, ca să fiu mai exactă. Şi anume:

1.Am rămas fără bani. După cum bine ştiţi dacă aţi citit postarea anterioară, vacanţa noastră la Budapesta poate lejer primi premiul pentru cea mai ghinionistă vacanţă în doi evăh, cu menţiune specială pentru ploaia torenţială cu grindină din prima zi şi amenda primită în primul sfert de oră. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, nu noi doi am fost în vacanţă, ci maşina noastră, renumitul Fiat Panda (that bitch!), care a primit în drum spre Budapesta o oprire în service la Oradea şi nişte piese schimbate şi apoi o amendă şi după aia 4 zile la spa/all-inclusive, adică într-o parcare super şmecheră din Budapesta, ca nu cumva să o mai lăsăm iarăşi greşit şi să ne luam, din nou, 11.000 de forinţi penalizare.

Mbon, deci ne-am întors noi acasă CAM săraci, după care am început să plătim întreţineri, Eneluri, Vodafone-uri şi Orange-uri, pâna am ajuns săraci de tot. Cu 30 de lei în buzunar până la salariul de ieri şi cu promisiunea sfântă că „În banii pentru laptopul cel nou NU NE BAGĂM”, era cam puţin probabil să mai cumpăram parmezan, ricotta, măsline sau cerneală de sepie. Extrem de puţin probabil să mai trec şi pe la Zara Home pentru „farfuria aia albă cu margini dantelate” sau pentru „faţa aia de masă cu floricele roşii”. It was back to vesela proprie şi back to feţele de masă ale bunicii. Oh well.

2.Am rămas fără idei. Vedeţi voi, acolo în brief-ul cocursului scria „Reţeta cu care l-am impresiona pe chef-ul nostru italian preferat”.

Hardy har har.

Serios, dacă m-aţi cunoaşte mai bine, sau dacă aţi tot citit postările mele în care vă povestesc cât de dudă în bucătărie eram acum 5 ani, cum îmi era frică de pandişpan şi cum am adormit niţel după ce am băgat primul meu cheesecake la cuptor, v-aţi da seama cât de amuzantă este, în sine, ideea că eu aş putea VREODATĂ să impresionez un chef italian. Bahaha! Să-l impresionez cu ce? Cu felul în care încă urlu după iubi din bucătărie, ca să mă ajute să scurg apa din oala în care au fiert pastele? Cu faptul că în viaţa mea nu am făcut paste de casă pentru că mi-era frică de ele aşa cum mi-a fost frică şi de pandişpan şi de bezele? Sure, prietenii mei sunt impresionaţi când le aduc o tavă mare cu o lasagna suculentă şi condimentată, da’ nu ştiu cât de impresionat ar fi de cratiţa mea de lasagna un chef italian fancy.

Voiam să renunţ.

Voiam să îi spun lui iubi că mai bine ne petrecem un weekend frumos, prin parc, la plimbare cu bicicletele. Fără mers la terasă, că 30 de lei nu ne ajung pentru mare lucru.

După care m-a lovit. Şi mi-am dat seama că, ok, nu pot şi nu vreau neapărat să impresionez un chef italian (lol, again!) – dar că poate că aş putea, şi tare aş vrea, să-i impresionez… bunica!

Da mă, pe bunica lui de chef voiam s-o impresionez. Pe Nonna Bottura, măi, pe Gran’ Mamma Contaldo, pe bunica italiană supremă, care probabil locuieşte pe o fermecătoare străduţă îngustă din Napoli sau Florenţa, care are rufe întinse la uscat în faţa casei, care este vorbăreaţă şi autoritară şi înfiptă şi care poate că nu ştie ce-nseamnă sous vide şi bucătărie moleculară (a trebuit să Google-uiesc cum scrie corect „sous vide”), da’ sigur face nişte mean-ass ravioli de casă. Oooo, da. Asta era soluţia. Nonna, stai că vin!

Provocarea mea era să fac Ravioli alla Norma (nu Nonna, lol) de casă şi să folosesc, pe cât posibil, numa’ ingrediente pe care să le iau din grădina lui tata. Să fie totul proaspăt, făcut pe loc, în curte, cules de noi de pe vrej, frământat de noi, fiert de noi, şi să ne bucurăm de o masă „mamma mia”, în grădină, lângă pomii lui tata, înconjuraţi de răsadurile lui de roşii, vinete, fasole şi sfeclă. Simplu, firesc, aromat, de vară. O masă la care să-mi fie poate niţel ruşine să-l invit pe un chef italian, dar la care să o aşez cu mare drag şi mândrie pe bunică-sa.

Noi am avut noroc pentru că tata are curtea plină de legume de care are grijă, aşa că vânata din reţetă a fost proaspăt culeasă, iar busuiocul a fost smuls, frunzuliţă cu frunzuliţă, dintr-un boschete mic de busuioc pe care l-am primit de la mama lu’ iubi. Am făcut nişte ravioli tare aromaţi, pentru că în aluatul lor am adăugat din belşug suc de roşii şi busuioc – iar sucul de roşii era proaspăt, făcut de tata din recolta de acum o săptămână. Voiam, mă înţelegeţi, să o fac pe bunică să exclame „Questo e una Norma!”, ca în legenda din spatele numelui acestui fel de mâncare simplu, aproape sărăcăcios, dar extrem de savuros.

 

la tati 7

 

Iată de ce ai nevoie pentru 4 porţii de Ravioli alla Norma:

Ingrediente pentru ravioli:

  • 300 de grame de făină albă.
  • 3 ouă.
  • 1 linguriţă de sare.
  • 1 lingură de busuioc tocat.
  • 3 linguri de suc de roşii.

Ingrediente pentru umplutura de ravioli:

  • 300 de grame de brânză sărată (eu am folosit nişate telemea de vacă).
  • 2 linguri de busuioc tocat.

Ingrediente pentru sosul de roşii:

  • 4 căţei de usturoi, tocaţi.
  • 400 grame suc de roşii.
  • 3 linguri de ulei de măsline.
  • 1 linguriţă de sare.
  • 1 linguriţă de piper.
  • 1 linguriţă de paprika dulce.

Ingrediente pentru vinetele călite:

  • 1 vânătă mare, cojită şi tăiată cubuleţe.
  • 4-5 linguri de ulei de măsline.
  • 1 linguriţă de sare.
  • 1 linguriţă de piper.
  • 1 linguriţă de paprika dulce.

 

Cum se face:

  • Pe un blat de lemn curat (ar trebui să nu fie foarte rece, deci blaturile de marmură nu-s neapărat o idee foarte bună) pune cele 300 de grame de făină, sub forma unui muşuroi. Distrează-te şi fă, aşa, o gaură ca de vulcan în mijlocul muşuroiului.
  • Sparge cele trei ouă fix în gaura aia de vulcan şi adaugă peste ele linguriţa de sare, lingura de busuioc tocat şi cele trei linguri de suc de roşii.

 

3 RE iubi sparge oul 1

 

4 RE iubi sparge oul 2 detaliu

 

  • Cu un cuţit, amestecă încetişor făina de pe margine cu ouăle şi sucul de roşii din interior. Nu te speria dacă îţi iese un aluat cam ciufulit, uite că şi lu’ iubi i-a ieşit la fel!

 

5 RE iubi cu cutitul

 

  • Amestecă bine cu cuţitul, apoi, când ţi se pare că oarecum s-a omogenizat treaba acolo, bagă mâna şi apucă-te de frământat. Dacă ţi se pare că aluatul este prea fărâmicios, mai adaugă câte o linguriţă de suc de roşii. Dacă ţi se pare că este prea umed şi prea lipicios, mai presară nişte făină.

 

7 RE iubi infaineaza aluatul

 

  • În timp, o să îţi dai seama că aluatul devine suplu, elastic şi uşor de frământat. Frământă bine, timp de 10 minute, fără să sari peste partea asta, pentru că asta o să le dea pastelor o textură moale, uşoară, şi o să ţi se topească în gură după ce le găteşti.

 

6 RE iubi framanta

 

  • După ce ai terminat de frământat, fă o bilă din aluat, înveleşte-o în folie de plastic şi las-o să se odihnească timp de 20 de minute.
  • În timpul acesta, poţi prepara vinetele şi sosul de roşii. Într-o cratiţă, la foc mic, pune 3 linguri de ulei de măsline şi aşteaptă un minut până se încălzeşte. Pune apoi peste ulei căţeii de usturoi tocaţi, amestecând. Lasă-i şi pe ăia cam două minute, dar ai grijă să nu se maronească, pentru că atunci se amărăsc (şi tu te-ai amărî dacă te-ar uita cineva pe foc, nu?). Toarnă sucul de roşii deasupra lor, condimentează cu sare, piper şi paprika, şi mai lasă-l pe foc cam 10 minute. Apoi închide focul.
  • Tot în timpul ăsta, prepară vinetele: spală şi cojeşte o vânătă mare şi tai-o în cubuleţe cam de 1 cm. Pune încă o cratiţă pe foc mediu, pune cele 4-5 linguri de ulei de măsline în ea şi, când s-a încins uleiul, azvârle înăuntru şi cuburile de vânătă. Căleşte timp de 10-15 minute, sau până când vinetele sunt moi atunci când încerci să înfigi o furculiţă în ele. Când s-au făcut, scoate-le şi lasă-le niţel la scurs într-o sită, ca să mai iasă uleiul din ele (deşi cred că bunica aceea italiană nu ar face o asemenea enormitate şi s-ar bucura de tot uleiul ăla, f**k colesterolo, gen).
  • Prepară umplutura de ravioli: cu un tel din ăla pentru piure, amestecă bine de tot brânza de vaci cu frunzele tocate de busuioc proaspăt. Eu cam atâta am făcut, dar you can go wild şi să adaugi condimente sau poate chiar nuci, ălea-s mereu bune cu paste.
  • Umple cu apă o oală mare, încăpătoare, adaugă două linguri de sare în ea şi pune-o la fiert, pentru ravioli ce vor urma.
  • Întoarce-te la blatul tău de lucru. Scoate aluatul din folia de plastic şi împarte-l în două, ca să-ţi fie mai simplu.

 

8 RE iubi taie aluatul in doua

 

  • Cu sucitorul, întinde o foaie subţire, cam de 2 mm, din aluatul tău.

 

9 RE iubi intinde aluatul

 

  • Taie fâşii de cam 6 centimetri laţime din aluat şi, cu o linguriţă, aşază umplutura de brânză cu busuioc în grămăjoare de dimensiunea unei nuci mai mici, cu distanţe de 3 centimetri între ele.

 

RE iubi ravioli 1

 

  • Cu o pensulă de patiserie, umezeşte una dintre extremităţile fâşiei de aluat, dintr-o parte în alta, şi umezeşte aluatul şi între grămăjoarele de umplutură, ca să se lipească mai bine.

 

RE iubi ravioli 2

 

  • Adu o parte a aluatului peste cealaltă, cum vezi în poză aici, la iubi, şi presează bine cu degetele în jurul umpluturii, ca să se lipească aluatul şi să iasă aerul din jurul brânzei. Presează bine de tot.
  • Cu tăietorul de aluat, taie bucăţile de ravioli, încercând să le faci cât mai egale.

 

RE iubi ravioli 3

 

  • Cu dinţii unei furculiţe, presează marginile dreptunghiului de ravioli, în jurul umpluturii, pentru un model simpatic. Până când termini de făcut ravioli şi din restul aluatului, pune bucăţile de ravioli terminate lângă tine, pe o cârpă bine înfăinată, având grijă să nu se atingă unele de celelalte pentru că, ai ghicit, se vor lipi şi asta nu-i mişto.

 

RE iubi ravioli 4

 

  • După ce ai terminat de făcut ravioli, o să descoperi că apa deja fierbe de zor în oală. Pune-i frumos, uşor, unul câte unul, în apa care fierbe, şi calculează să îi ţii acolo cam 9-10 minute din momentul în care apa a început din nou să bolborosească, după ce i-ai pus înăuntru. Mna, acuma vezi şi tu, că dacă ai făcut un aluat mai gros, o să dureze mai mult niţel, dacă ai întins o foaie foarte subţire, o să se facă mai repede. Testează-i cu o furculiţă, nu e ca şi cum faci o crimă.
  • Platingul nu trebuie să fie fancy, pentru că mâncarea asta era una din popor, deci nimic fandosit pe aici: scurge ravioli bine şi aşează-i pe un platou încăpător. Deasupra, toarnă sucul de roşii şi pune vinetele călite. Peste ele poţi să presari nişte piper proaspăt măcinat şi alte frunze proaspete de busuioc – nimic nu se compară cu aroma lor, într-o seară de vară, în grădină.

 

RE produs final 2

 

  • Aşază o masă mare, afară, cât mai simplu, şi invită-i pe toţi să se servească din platoul de ravioli. Toarnă-le vin mult, aşa o să uite că i-ai pus să intindă aluatul în foiţă subţire, ca tu să le faci fotografii în timpul ăsta. Bucură-te. It’s all about the dolce far niente, sincer. Şi de faptul că #romacuelectrolux ţi-a dat ocazia să nu foloseşti romgleza, ci italo-romgleza în postarea ta. Miştooo.**

 

RE produs final 1

 

*Vă rog io, nu daţi Cola la goldeni retrieveri, că e naşpa. Nu beţi nici voi, decât aşa, la ocazii speciale. #formercolaaddictspeaking.

** Aş vrea să îi mulţumesc lui iubi care sigur o să ridice audienţa feminină la mine pe blog după pozele nonşalant-sexi pe care i le-am făcut în timp ce frământa aluatul. Lui tati care, calm ca de obicei, a făcut niscaiva crisis management cu fiică-sa, în momentul în care aceasta intrase în criză de timp. Şi celor de la Electrolux, pentru că dacă n-ar fi fost ei, nu ştiu când m-aş fi apucat eu să fac paste de casă.

 

PS. Mâncaţi paste. Distraţi-vă cu ai voştri, vara, la iarbă verde. Nonna Bottura, te aştept la mine la curte. Adu-l şi pe nepotă-tu.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>