The Wedding Market si un quiche numai bun pentru picnicurile de vara.

praz 2

A venit vara, anotimpul însorit al picnicurilor, grătarelor, gustărelelor răcoroase, al serilor lungi la terasă, al weekendurilor faine, în aer liber, alături de prieteni!

După cum vedeţi, sunt suspect de extaziată pentru o persoană care a început anotimpul picnicurilor cu o toxinfecţie alimentară şi şi-a petrecut după-amiaza de 2 mai cu un lighean uriaş în braţe, dând la boboci în repetate rânduri şi întrebându-i cu ochi umezi şi voce tremurândă pe iubi şi pe tata: „Credeţi că ar trebui să merg la Urgenţe dacă deja vomit de şase ore încontinuu?…” – alertă de ipohondrie right there, people. Apropo de boboci, dacă vă întrebaţi cum arată dragostea adevărată şi v-aţi săturat de siropurile de pe www.bloguluotrava.ro, vă spun eu chiar acuma: dragostea adevărată este atunci când tu vomiţi, iar iubi îţi ţine bine părul ca să nu se murdărească, după care tati merge să spele ligheanul în care tu ai comis-o în repetate rânduri. True love, my friends, true love.

Slavă Domnului, nu toate picnicurile şi grătarele care au urmat m-au lăsat epuizată pe canapea, cu tata trăgându-mă de aplecate şi cu iubi comentând că el nu crede în trasul de aplecate (băi iubi, important e să cred eu, nu să crezi tu, şi vezi că dacă mă contrazici când mi-e rău o să cer iarăşi ligheanul!). Ba chiar am avut două weekenduri în care soarele a strălucit, mâncarea a fost bună şi multă, oamenii faini şi nopţile lungi pentru că the night is young and so are we and I had wine.

the wedding market 2

the wedding market 3

Acum două duminici am fost la The Wedding Market, târgul de nunţi-altfel organizat la The Wedding House de Alina Popa, şi pot să vă spun cu mâna pe inimă că a fost cea mai mişto experienţă pe care am avut-o vreodată la un târg de acest fel – şi am filmat destule în perioada în care lucram la Pro TV. În loc de o hală lipsită de personalitate şi gălăgioasă, imaginaţi-vă o grădină verde şi umbroasă, cu flori şi pomişori. În loc de standuri ticsite, plăsticărie şi kitsch, în loc de vânzătoare plictisite şi promoteriţe care vă înmânează fără chef pliante, imaginaţi-vă mese din lemn cu produse de bun gust, leagăne, o căsuţă într-un copac şi oameni zâmbitori cu afaceri de suflet pentru care au părăsit cu avânt corporaţii şi job-uri călduţe. În loc de o nuntă ca toate celelalte, imaginaţi-vă nunta visurilor.

the wedding market 1

Am cunoscut-o pe Alina Popa anul trecut, prin septembrie, când lucram la un material despre nunţile din ziua de astăzi la români. Am ştiut de când am păşit dincolo de poarta albă, în curtea umbroasă cu pietriş şi prin camerele desprinse parcă dintr-o poveste de fraţii Grimm, că afacerea ei o să prindă pentru că oferă ceea ce alte spaţii pentru nunţi nu o fac: personalitate, lejeritate, relaxare, acel „coziness” necaracteristic celor mai multe nunţi româneşti. Puteţi urmări materialul pe care l-am făcut atunci, pentru Digi24, aici.

Cu ocazia asta m-am înfipt cu totul şi în prima îngheţată de la „Delicii” din viaţa mea – cu caramel sărat – care caramel sărat i-a picat lui iubi din îngheţată direct pe capacul obiectivului meu care după aceea a picat în nisipul din curtea Alinei, dar asta este deja o altă poveste care s-a lăsat cu o mică criză din partea mea şi probabil un pre-infarct. Fotografia aceasta a fost făcută pre-pre-infarct, de unde şi privirea mea senină.

the wedding market 4

Am fost complet dată pe spate de aranjamentele florale de acolo şi chiar mi-am dat seama că antreprenorii noştri în design floral sunt foarte, foarte tari. Mi-a rămas în minte masa celor de la The Wedding Company, care părea desprinsă dintr-un Kinfolk Magazine şi care m-a făcut să-mi propun să cumpăr sticle de root beer numai ca să le pot folosi apoi pe post de vaze. By the way, nu am vrut să prelucrez deloc, DELOC, aceste fotografii făcute cu aranjamentele lor, pentru că voiam să vedeţi cât de faine erau şi ce farmec aparte aveau în atmosfera de acolo. De poveste, măi, de poveste!

IMG_6959

IMG_6962

IMG_6964

IMG_6965

Cât despre mâncare, mi-au rămas în minte două lucruri. Unu, piure-ul cu trufe de la Loft Catering, pe care eu l-am mâncat pe felii de pâine – da, insist să-l fac pe iubi de râs în public pentru că încerc să pun ORICE pe felii de pâine şi rareori reuşesc să mănânc sandvişurile astfel rezultate fără collateral damage. Şi doi, cupcakes-urile de la Cupcake Philosophy. Ioana, care le face cu mâna ei pe toate, reuşeşte să lucreze cu pasta de zahăr şi crema de unt ca un sculptor talentat şi să presteze nişte mici bijuterii, nişte bibelouri, nişte delicateţuri la care vrei doar să te uiţi, aşa, cu un zâmbet tâmp.

cupcake 2

cupcake 1

Noroc că are şi variantele „de mâncare”, pe care nu le-am prins în poză pentru că eram prea ocupată să muşc din ele. Dar, după cum vă ziceam şi pe Facebook, rar mi-a fost dat să încerc un blat atât de umed, de pufos, ciocolătos, şi o cremă de unt răcoroasă, care să nu-mi lase un gust greţos în gură şi nici buzele unsuroase. Da, cred că i-am înnebunit pe toţi prietenii mei cu povestea cupcake-urilor făcute cu ulei Floriol pe care le-am mâncat la Food Blogger’s Conference 2014.

Weekendul trecut a fost, din nou, o bună ocazie să stuff my face. Şi asta pentru că am avut botez în familia extinsă, adică în gaşcă, şi pentru că prietena noastră Raluca s-a gândit să aibă şi un candy bar de la AristoCats – nu ştiam nimic despre dulciurile oamenilor ăstora, dar pot să spun că am ras vreo 10 macarons în primele 5 minute şi m-am învârtit în jurul bezelelor lor toată seara. Paranteză. Dacă ar fi să facem un trip down on memory lane, v-aş spune că eu şi cu candy-bar-urile go way back, back in 2012, la nunta prietenei mele Ana, când m-am înfipt lângă candy-bar-ul ei şi nu am plecat decât după vreo 15 macarons şi 5 cupcakes (şi mi-a fost rău încă două zile după). Închidem paranteza.

Toată introducerea asta lungă a fost ca să vă spun că îi fain să mănânci, dom’le. Îi fain să mănânci afară, la iarbă verde, într-un colţ umbrit, cu muzică bună în fundal şi oameni dragi alături. Iar dacă sunteţi invitaţi la un picnic, nu sunteţi siguri ce ar trebui să aduceţi şi prcă nu vreţi să veniţi cu tava de mici după voi, vă dau eu o idee: un quiche savuros, adică o tartă sărată, mai pe româneşte.

quiche de praz 1

Quiche-ul ăsta se face foarte repede, este extrem de versatil, în sensul că pui în el ce mai ai prin frigider şi tot iese bun, merge perfect şi cald, şi rece, se feliază uşor şi se transportă şi mai uşor. Perfect pentru picnicuri. Iar dacă vă este frică de aluatul de tartă, staţi liniştiţi – şi mie mi-a fost, da’ l-am înfrânt.

quiche 1

Ingrediente pentru crustă (pentru o formă de tartă cu diametrul de 28 cm, care are între 4 şi 10 porţii. Câteodată, la noi acasă, are doar două porţii. His and hers.):

  • 200 grame făină.

  • 100 grame unt rece.

  • 4 linguri de apă rece (sau un ou, dar eu mereu am folosit apă).

  • Un praf de sare.

Ingrediente pentru umplutura de quiche:

  • 2 ouă.

  • 200 de grame smântână (dacă nu am, eu pun 200 de grame de iaurt).

  • 1 cup lapte.

  • Şi ce „conţinut” vreţi voi. Eu de obicei pun cam 1 cup de brânză rasă (telemea, parmezan, caşcaval, caş, ce-am prin casă) şi completez cu ce am la îndemână – ceapă, usturoi, ciuperci, măsline, ardei, roşii, verdeţuri, etc. De exemplu, unul dintre quiche-urile de fotografie a fost „umplut” cu ouă, smântână, caşcaval, telemea şi vreo două fire tinere de praz, înnăbuşite 15 minute, în prealabil, într-o cratiţă, alături de ceapă albă tăiată „peştişori” şi usturoi. Celălalt a fost mai simplu şi a conţinut ouă, smântână, caşcaval, telemea, ceapă verde şi mult mărar. Serios, nu vă temeţi, puneţi ce vă place vouă mai mult, sky is the limit: şuncă şi caşcaval / ciuperci şi prosciutto / mazăre şi morcovi / ton şi porumb, etc.

Cum se face:

  • Într-un bol puneţi făina, praful de sare şi untul tăiat în cubuleţe. Cu degeţelele, amestecaţi untul şi făina repede, cât să nu se încălzească untul prea tare, până când obţineţi un amestec nisipos, ca un pesmet. Adăugaţi cele 4 linguri de apă şi amestecaţi până când aluatul se „leagă”. Formaţi o bilă din aluat, acoperiţi-o cu un celofan şi lăsaţi-o la frigider jumătate de oră.

  • Ungeţi tava de quiche cu unt şi tapetaţi-o cu făină.

  • După jumătate de oră, scoateţi bila de aluat pe un blat înfăinat şi, cu un sucitor, întindeţi-o într-o foaie groasă cam de 5-7 milimetri. Ideea e ca această foaie să fie suficient de mare încât să acopere fundul tăvii voastre, pereţii tăvii şi să mai rămână niţel, în exces. Cu alte cuvinte, aluatul trebuie întins într-un disc cu diametrul cu 5-6 cm mai mare decât cel al tăvii în care va fi copt.

  • Ca să îl puneţi uşor în tavă, rulaţi-l pe sucitor şi ridicaţi-l cu ajutorul acestuia de pe masa de lucru. Puneţi aluatul în tavă (vedeţi aici un video care să vă arate exact cum se face).

  • Presaţi cu degetele aluatul de fundul tăvii şi de marginile acesteia, ca să se aşeze bine în tavă, mai ales dacă e din aia cu marginile vălurite. Puteţi să tăiaţi marginile care atârnă peste pereţii tăvii pentru un aspect cât mai estetic, dar lăsaţi măcar jumătate de centimetru de aluat în plus la marginea tăvii, pentru că o să se strângă la copt.

  • Puneţi tava în frigider încă jumătate de oră.

  • Cu zece minute înainte de a scoate tava din frigider, porniţi cuptorul. Eu, pentru că nu am grade şi nici trepte, îl pun la foc mic spre mediu.

  • Scoateţi tava din frigider, înţepaţi aluatul din loc în loc, cu o furculiţă şi pregătiţi-vă pentru coacerea, „în orb”. Coacerea „în orb” este foarte des folosită în patiserie pentru a pregăti blatul de tarte sau plăcinte – este metoda adoptată pentru a evita înmuierea crustei crocante, odată cu turnarea umpluturilor cremoase. Şi cine vrea o crustă înmuiată? Eu nu. Ca să coaceţi în orb, puneţi o hârtie de copt deasupra aluatului din tavă şi deasupra hârtiei, puneţi o „greutate” – boabe de fasole, de linte, de orez. Introduceţi tava la copt pentru 20 de minute. Greutatea aleasă va împiedica aluatul să se ridice, îl va ţine tare şi îl va opri să se umfle ca un pandişpan.

  • După 20 de minute, scoateţi aluatul din cuptor şi lăsaţi-l puţin la răcit.

  • Între timp, într-un bol amestecaţi ouăle, smântâna, laptele şi celelalte lucruri bune pe care vreţi să le puneţi în quiche. Nu uitaţi de sare şi piper şi nu ezitaţi să aruncaţi 3-4 căţei de usturoi înăuntru. Amestecaţi bine.

  • Turnaţi amestecul în crusta de tartă, mai radeţi deasupra nişte brânză şi aruncaţi-l în cuptor încă 20 de minute, tot la foc mic spre mediu.

  • Dacă puteţi să aşteptaţi până se răceşte ca să îl mâncaţi, sunteţi eroii mei.

Notele mele:

  • Ideea de bază este că ingredientele trebuie să fie cât mai reci. Untul să fie de la frigider, ouăle la fel, şi e de preferat să puneţi şi făina în frigider cu măcar 30 de minute înainte.

  • Există şi nişte bile speciale din ceramică pe care le puteţi cumpăra din magazin pe post de greutate, dar de ce am da banii pe aşa ceva? În plus, unii bucătari considera că acest bile sunt prea grele şi vor face ca aluatul să fie prea dur.

  • Din resturile de aluat eu am tăiat forme simpatice şi le-am pus peste tartă. Festiv, nu?

quiche

PS. Nu scăpaţi îngheţată peste obiectivul (scump) al aparatului foto. Dacă aţi reuşit această performanţă, nu disperaţi. 🙂

Cătălina.

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>