Tu eşti vegetariană, el este omnivor. Cum să faci ca să nu iasă cu scandal?

piersici 1

A VEGANIZA, VEGANIZARE. În dicţionarul Sunny Side Up, aplicat în apartamentul din Băneasa pe dreapta, acest termen desemnează obiceiul (nu mereu inspirat) al unui gurmand de a transforma reţete clasice, de altfel delicioase, în varianta lor vegană, vegetariană sau măcar ceva mai sănătoasă, aplicând înlocuiri de tipul:

  • Făina integrală în loc de făina albă, obişnuită, din comerţ.

  • Miere, sirop de arţar sau fructe dulci în loc de zahăr.

  • Ulei de cocos în loc de unt.

  • Seminţe de chia sau seminţe de in, în loc de ouă.

  • Aer proaspăt în loc de carne de vită.

  • Crutoane în loc de carne de porc.

  • Chiftele de dovlecei în loc de chiftele de pui.

  • Sau basically hummus în loc de orice produs de origine animală care nu e brânză, pentru că brânza e mama lor, a tuturor.

Ţin să menţionez, fără a leza pe nimeni, că practicantul de VEGANIZARE este în general femeie, este interesată de gătit, viaţă sănătoasă şi fitness, urmăreşte bloguri culinare (sau chiar are unul) şi vine la serviciu cu pacheţelul de acasă, o caserolă în care are felii de pizza cu blat de conopidă, cremă de ardei copt cu brânză sau pateu de măsline făcut în casă.*

Toate bune şi frumoase, da’ ce te faci când jumătatea ta mai înfometată e de părere că cea mai bună chiftea e cea de porc, că lasagna vegetariană e o glumă bună, lol, şi că pastele din dovlecei obţinute cu spiralizatoru-spiralazitoru-spiralizamizatoru’ ăla nici n-ar trebui menţionate fără ca inventatorul spiralizatorului-spiralazitorului-spiralizamizatorului să fie dat în judecată pentru impertinenţă?

Trăiesc în casă cu un omnivor şi oricât de mult aş visa la dimineţi în care să ne savurăm amândoi porridge-ul cu migdale şi smochine în bucătărie sau în care să bem smoothie-uri verzi după sală, a trebuit să înţeleg rapid că that ain’t gonna happen. Iubi este foarte receptiv la mâncarea sănătoasă, vegetariană sau vegană, îi plac tocăniţele de legume pe care i le fac, deserturile sănătoase, iubeşte pâinea cu maia (dacă mă credeţi, chiar mi-a hrănit maiaua de câteva ori, înfrângându-şi scârba), hummusul, spread-urile, salatele şi celelalte „veganizări” de-ale mele.

DAR.

DA-AAAA-AAAR.

Om e şi el, aşa că dacă au trecut vreo 7-10 zile în care gura lui n-a văzut carne, începe să-mi bată apropouri. Cam aşa decurg conversaţiile:

Exemplul 1. 5 zile de când n-a mai mâncat carne.

El (vesel): Iubita, aş mânca şi eu o lasagna din aia bună de-a ta!

Eu (plină de idei): Da’ sigur că da, uite, mă gândeam să facem una cu sos de praz în loc de sos Bechamel şi nişte sos de roşii fără carne!

El (oftează): Bine… cum zici tu…

Exemplul 2. 7 zile de când n-a mai mâncat carne.

El (cu speranţă): Iubita, am văzut că Ionela a postat pe blogul ei o reţetă de ficat…

Eu (încântată): Ce idee bună! Putem să facem un pateu de măsline cu seminţe de floarea soarelui, o ne-bu-ni-e!

El (oftează): Bine… cum zici tu…

Exemplul 3. 10 zile de când n-a mai mâncat carne.

El (cu o privire tristă): Iubita, am şi eu poftă de chiftele…

Eu (gândindu-mă la năutul din congelator): Băi, am găsit o reţetă, facem nişte chiftele din năut…

El (întrerupându-mă nerăbdător şi cu ochi de căprioară şi cu voce plângăcioasă de om înfometat şi în pragul malnutriţiei): Nuuuu! Nu din năut, nu din fasole, nu din dovleci, din carne, iubita, din carne vreau!…

Şi atunci eu înţeleg că a sosit vremea să gătesc ceva cu carne.

Experienţa (şi ochii lui de căprioară înlăcrimată) m-au învăţat că există 5 reguli de bună convieţuire între un vegetarian/vegan/pasionat de mâncarea sănătoasă şi un omnivoro-carnivor-căruia-îi-plac-chiftelele:

  1. Proteina la putere!

Dacă vrei ca partenerul tău carnivor să mănânce cât mai des din mâncărurile vegetariene/vegane/sănătoase pe care i le pregăteşti, nu uita de proteine! O salată din roşii, ardei, castraveţi şi ceapă verde poate nu o să-l sature, dar dacă îi incluzi în mâncare niscaiva proteină vegetală de tipul fasole-linte-năut-mazăre-migdale-nuci-şi-celelalte, o să se simtă mai plin, mai sătul, mai energic.

  1. Cantitate, cantitate, cantitate.

Două fire de salată just won’t do. Dă-i mâncare volumică dacă nu vrei să se scuze jumătate de oră până se duce la şaormeria din colţ.

  1. Gustul e cel mai important!

Sănătoase-sănătoase, da’ dacă au gust de carton, trebuie să iasă din meniu. Am înţeles asta după ce i-am stricat o onomastică lui iubi în care i-am promis un cheesecake ca la carte şi i-am prezentat o chestie cenuşie, dubioasă, amară şi uscată, pentru că în ultimul moment m-am hotărât să înlocuiesc făina albă cu cea integrală, mascarponele cu nişte brânză slabă de vaci, zahărul cu nişte sirop de sfeclă şi tot aşa. Fail. Epic fail.

  1. Câteodată, ceea ce nu ştie nu îl poate răni.

Serios, chiar trebuie să ştie că e fasole în mousse-ul ăla de ciocolată? Chiar trebuie să ştie că lemon-curd-ul ăla e făcut cu unt de cocos? Chiar îi musai să-i spui că ai pus morcov în chec? Nu o să-şi dea seama şi o să-i placă la nebunie. Rămâne doar între noi.

  1. Dacă nu e împotriva convingerilor tale religioase ori morale, găteşte-i, din când în când, şi cu carne!

O să fie fericit. Eu am făcut aseară chiftele. De porc cu vită, prăjite în ulei. N-o să murim. În plus, am mai câştigat cam 10 zile fără carne şi cu mâncare sănătoasă. Score!

piersici 4

Reţeta de astăzi este prima din rubrica #Retetadevineri pe care vreau să o transform în ceva permanent pe blog. Eu vă dau o reţetă vinerea, ca voi să aveţi timp să vă faceţi cumpărăturile şi să o gătiţi în weekend. Astăzi vă explic cum am făcut piersici coapte la cuptor, varianta „sănătoasă”, vegană, fără zahăr adăugat, fără unt, fără ouă şi fără gluten. Dacă în reţeta iniţială, piersicile erau scufundate într-un sirop de vin cu zahăr şi erau umplute cu ciocolată, biscuiţi sfărâmaţi, zahăr, nuci şi albuş de ou, în varianţa mea le-am umplut cu o cremă din banane, curmale, seminţe de floarea soarelui, miere, cacao, ulei de cocos şi seminţe de chia. Au ieşit nişte piersici coapte vegane, sănătoase, uşoare, bune şi ca desert, dar şi pe post de mic dejun.

piersici 3

Ingrediente:

  • 6 piersici tari.

  • 1 banană coaptă.

  • 15 curmale (cărora le-aţi scos sâmburii).

  • 2 linguri de cacao.

  • 2 linguri ulei de cocos.

  • 2 linguri seminţe de chia.

  • 3 linguri seminţe de floarea soarelui.

  • 4 linguri de miere.

  • 1 cup apă.

Cum se face:

  • Amestecă două linguri de miere într-un cup de apă.

  • Într-o tavă de cuptor cu pereţi mai înalţi, pune acest amestec de apă cu miere.

  • Taie în două piersicile, scoate-le sâmburii şi aşază frumos jumătăţile în tava cu apă şi miere, una lângă cealaltă. Să ajungă apa cam cât o treime din înălţimea jumătăţii de piersică.

  • Aprinde cuptorul la foc mic spre mediu.

  • În robotul de bucătărie sau chopper pune toate celelalte ingrediente: banana coaptă tăiată felii, cele 15 curmale fără sâmburi şi tăiate în jumătate, cele 2 linguri de cacao, cele 2 linguri de ulei de cocos, cele 2 linguri de seminţe de chia, cele 3 linguri de seminţe de floarea soarelui şi cele 2 linguri de miere. Opţional, poţi folosi seminţe de in în loc de chia sau poţi să sari peste ele (mai adaugă o lingură de seminţe de floarea soarelui în loc, ca să nu îţi iasă o compoziţie prea lichidă). Tot opţional, poţi folosi migdale, nuci sau caju în loc de seminţe de floarea soarelui.

  • Mărunţeşte în robotul de bucătărie toate aceste ingrediente, până se vor transforma într-un fel de „cremă” de consistenţa unei budinci.**

  • Cu o lingură, umple „găoacea” jumătăţilor de piersică cu această cremă. Opţional, poţi presăra deasupra fulgi de cocos, stafide sau migdale/nuci/caju mărunţite.

  • Bagă la cuptor şi lasă-le cam 30-40 de minute, sau până când, înţepând cu o furculiţă piersicile, observi că sunt moi şi zemoase.

  • Bucură-te de piersicile coapte simple, în varianta lor vegană, sau fă ca mine şi mănâncă-le cu iaurt pe post de desert sau la micul dejun.

 

piersici 2

*Sau ce, numa’ eu am colege care fac asta, ca Monica de la BonBons, Izabela de la Tinereţe fără Bătrâneţe sau Cris de la Flori-în-dar?

** N-o să fie chiar o budincă. O să fie o budincă vegană, adică cam cum spaghetele de dovlecei sunt spaghete sau burgerii din quinoa sunt burgeri. Aţi înţeles voi.

PS. În weekend mergem la o nuntă şi un botez. Nunta e cu hamburgări. Iubi e în delir. În schimb, eu probabil că voi mai găti cu carne prin octombrie.

7 Comments

  1. Stefania
    Posted September 4, 2015 at 6:28 pm | #

    Catalina mi-a placut povestea ta, m-am regasit in ea in cea mai mare parte. Doar ca eu n-ajung cu el la 10 zile. :)) la 3 deja e la faza “cu CAARNE iubita”. 😀 La aer proaspăt în loc de carne de vită, am ras copios.

    • Posted September 10, 2015 at 2:45 pm | #

      Stefania, multumesc mult! 😀 Noi am si trecut de pragul de 10 zile de cateva ori, da’ recunosc ca dupa aceea rugamintile sunt inzecite! :))) E ok, balance is key. :*

  2. Posted September 4, 2015 at 7:50 pm | #

    Minunate, asa ca voi presta in weekend desert cu piersici! :*

    • Posted September 10, 2015 at 2:45 pm | #

      Elena, ai facut? 😀 Pictures!!!

  3. Lavinia
    Posted October 29, 2015 at 9:53 am | #

    Buna!Ma numesc Lavinia ,am 19 ani si de ceva timp incer sa devin vegetariana.”incerc” adica mananc mai putina carne.Imi place carnea ,dar as vrea sa fac aceasta schimbare din motive de sanatate.Am gasit acest blog din intamplare.A fost dragoste la prima vedere :))Ai putea sa faci un blog post in care sa descri cum ai devenit vegetariana?M-ar ajuta foarte mult sa stiu cum sa sustin acest still de viata

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>