Top 5 jucării pentru bebelușii de 0-2 luni

Două carusele, o bufniță cântătoare, un iepure de pluș mai mare decât nou-născutul meu, Cățelul Burtică, un cangur colorat care clincănea, o jucărie cu pești, caracatițe și broaște țestoase care imita sunetele mării și proiecta o lumină albastră prin cameră, Girafa Sophie, o minge de pluș și întreaga producție de cercuri și inele de plastic a Taiwanului pe anul 2018. Cam asta plasasem cu drag în camera bebelușului, pe când așteptam cu nerăbdare să nasc, gândindu-mă la felul în care o să ne jucăm noi cu TOATE după ce îl aduc de la maternitate și după ce trec de perioada pe care mi-o promiseseră toate prietenele, știți voi, cea în care ”bebelușul doar doarme și mănâncă”. Hei, nu mă judecați, să arunce cu piatra acea mamă care nu a cumpărat sau primit toate prostioarele acestea pentru bebelușul ei!

După șocul inițial pe care l-am avut – și anume faptul că bebelușul meu nu făcea parte din categoria celor care doar dorm și mănâncă – și după primele săptămâni alături de cel mic, am pus în cutii de depozitare de la Ikea aproape tot arsenalul de mai sus, pentru că viața alături de Mircea îmi arătase că, în primele luni, nou-născutul are nevoie de foarte, foarte puține jucării – pentru că cea mai importantă jucărie, bună la toate și cu baterii care nu se descarcă niciodată îi vei fi chiar tu.

Așadar, dacă tocmai ați născut sau dacă sunteți gravide și căutați jucării care să-l aștepte pe cel mic acasă când veniți de la maternitate, am pentru voi o listă cu Top 5 jucării pentru nou-născuți (0-2 luni). Noi nu am folosit decât jucăriile de mai jos în primele două luni de viață – caruselul a fost tratat cu un ignore maxim, jucăriile de pluș nu au prezentat niciun interes, Girafa Sophie, cercurile și mingile erau pentru altă vârstă, iar Cățelul Burtică l-am dat înapoi pentru că, deși oprit, reușea într-un fel malefic să cânte, noaptea, din șifonierul în care îl pusesem, și să chirăie disperat ”Brutarule, fă-mi un chec!” pe la 3 a.m. We just couldn’t handle that shit.

 

1. Zornăitoare moi – simple sau de pus la încheieturi.

Zornăitoarele acestea moi au fost tare bune în primele două luni ale bebelușului, în primul rând pentru că nu sunt deloc stridente, spre deosebire de suratele lor mai tari, din plastic, pe care le luasem când eram gravidă și care au devenit interesante undeva după 3-4 luni. Pentru că nu e niciodată prea devreme să ajutăm bebeluşul să îşi dezvolte auzul şi atenția, eu foloseam aceste zornăitoare pe care le zdrăngăneam încetişor ba în stânga lui, ba în dreapta, ba în sus, ba în jos, ca să îi captez interesul şi să îl determin să privească sau să îşi întoarcă nițel capul în direcția din care vine zgomotul. Câteodată îi puneam o astfel de zornăitoare în jurul încheieturii – încă nu îmi vine să cred că îi încăpeau mânuțele prin acele orificii – şi îi mişcam mâna încetişor, ca să se prindă de ideea de cauză-efect – pe la 8-10 săptămâni a început să îşi mişte singur mâinile ca să clincăne zornăitoarele.

Am găsit pentru voi niște modele tare drăguțe pe Elefant (aceasta și aceasta), Emag (aici și aici), sau Totorel (model 1, model 2 și model 3).

 

2. „Brățări” moi, pentru încheieturile bebeluşilor, din diverse texturi, materiale şi culori.

Activitățile și jocurile senzoriale de care poate ați tot auzit prin articole și cărți își au rostul lor, și nu e niciodată prea devreme să le începeți – încercați să îi oferiți celui mic o paletă variată de atingeri şi senzații. Cu cât experimentează, explorează și acumulează informații, cu atât bebelușul învață, devine mai sigur pe el, prinde încredere și face primii pași spre autonomie. Am mai vorbit despre asta și în alte articole, dar reiau: primii 8 ani din viața unui copil sunt esențiali în ceea ce priveşte sănătatea şi dezvoltarea lui de mai târziu, iar asta se datorează creşterii rapide a creierului începând cu perioada intrauterină şi continuând cu aceşti primi ani de copilărie. Mai mult, potrivit unui studiu JAMA Neurology, creierul bebeluşului creşte cel mai repede imediat după naştere şi ajunge la jumătate din mărimea pe care o va avea la maturitate după doar primele 3 luni de viață. Ce creştere fascinantă! Pe lângă moştenirea genetică, factorii principali care influențează dezvoltarea creierului în perioada aceasta super-importantă sunt: nutriția adecvată (începând cu perioada sarcinii), expunerea la toxine/ infecții, şi experiențele pe care bebeluşul le are cu oamenii şi lumea înconjurătoare.

Și tocmai de aceea mi-au plăcut mult genul acesta de brățări senzoriale. Sunt făcute din diverse materiale și au o față cu o textură, o altă față cu altă textură (pânză, bumbac, mătase, pluș, mușama); unele sunt mai moi, altele ceva mai rigide; unele sunt pufoase, altele foșnesc, altele au bile pe dinăuntru – cu alte cuvinte, fiecare dintre ele oferă o diferită experiență senzorială pentru cel mic. Puneți-le în jurul încheieturilor bebelușilor și vorbiți-le calm despre senzațiile pe care le simt: ”Aici te ating cu steluța din pânză, e un pic aspră. Aici, vezi, e partea ei din pluș, uite ce moale și pufoasă este. Uite, dacă mișcăm din mâna ta stângă, floricica va foșni, îți place foșnetul ăsta? Iată și partea mătăsoasă a steluței, vezi ce atingere răcoroasă?” Bebelușul experimentează aceste senzații, ascultă cuvintele folosite de voi, începe să facă asocieri și, chiar dacă nu o să vedeți cine știe ce reacție în primele săptămâni, aveți încredere – nu vă jucați în zadar.

Noi am primit aceste brățări, dar puteți găsi similare online și chiar mai drăguțe – am căutat eu pentru voi și am găsit aici, aici și aici, dar cel mai mult mi-a plăcut setul ăsta de botoșei și brățări pe care regret maxim că nu l-am descoperit pe atunci.

3. „Păturici” senzoriale, care au diverse materiale, texturi, umpluturi, etichete, culori etc.

Păturica din imagine a fost una dintre preferatele lui Mircea până spre 10-12 luni – descoperea diverse aspecte la ea cu fiecare milestone pe care îl atingea. La început, când am primit-o, mi se părea o simplă cârpă (urâtă), dar pentru bebeluș este o bombă de senzații și experiențe. După cum se poate vedea în poză, păturica are mai multe porțiuni cu texturi diferite (pânză, pluș, mătase, bumbac), un miliard de etichete (ăstea vor fi mult apreciate pe la 7-8 luni), iar interiorul este fie moale, fie umplut cu ceva celofan foșnitor. Eu foloseam păturica pentru a-i atinge mâinile sau picioarele lui Mircea, în timp ce îi vorbeam despre ceea ce simte în urma atingerii. De asemenea, mă jucam cu el și îi denumeam diversele părți ale corpului, în timp ce le acopeream sau descopeream cu această păturică – ”Uite, am acoperit piciorul stâng, ia să îl descoperim și să trecem la mâna dreaptă…”. În plus, păturica asta este foarte atractivă și pentru Tummy Time – i-o puneam în față după ce îl așezam pe burtă, iar atenția lui era nițel distrasă de pătură și astfel treceau poate 2-3 minute până își aducea aminte că de fapt urăște să stea pe burtă.

Fix aceast model de păturică nu am reușit să-l găsesc pe nicăieri ca să vă trimit un link, dar am găsit asemănătoare și chiar mai faine aici (super faine modelele!), pe BebeTei, și fooaaaarte multe modele aici, pe Clubul Jucăriilor.

 

4. Cărticele de pânză, moi, foşnitoare, în culori contrastante – alb, negru, roşu, galben (eventual cu oglindă).

Bebeluşilor le place să se uite la forme, imagini simple, în culori contrastante – alb, negru, roşu, galben. Eu îi luasem această cărticică textilă, cu oglinjoară, colorată în roşu, alb şi negru, din care “citeam” împreună. Pe măsură ce creştea, era din ce în ce mai interesat de ea. Cărticica aceea a fost mult timp “televizorul” lui – i-o propteam, deschisă, în fața ochilor când făcea Tummy Time, sau undeva deasupra capului când stătea pe spate, îi dădeam paginile, îi povesteam ce vede, o foșneam bine sau îl descriam atunci când întorceam spre el pagina cu oglindă. Și jucăria asta a avut viață lungă la noi, s-a tot jucat cu ea până spre 10 luni.

 

5. Cărți de poveşti – pentru alăptat, adormit, giugiulit.

Nu cred că intră la capitolul ”Jucării”, dar cărțile de povești au fost tare folosite la noi acasă în primele două luni trăite de Mircea pe planetă, și asta pentru că petreceam mult timp cu bebelușul în brațe. Alăptarea a mers greu-greu la noi, și îmi aduc aminte că, la o masă, Mircea petrecea cam câte 20 de minute la fiecare sân – deci 40 de minute la fiecare din cele vreo 10 mese pe care le avea pe zi. Apoi pompam la greu încă vreo 15-20 de minute – așa că în timpul acesta îi citeam cărți de povești. Bebelușilor le place să asculte vocea calmă, liniștitoare a mamei și, în plus, niciodată nu este prea devreme să începi să îi citești copilului tău – pe lângă dezvoltarea vocabularului, lectura aduce și un sentiment profund de legătură, de ”bonding”, între bebeluș și mama lui. Iar mie îmi făcea mult bine – mă destresa, mă liniștea, mă făcea să mă simt mai puțin groaznică decât mă simțeam oricum, văzând că dau fail cu alăptarea și că trebuie să suplimentez, iar și iar, cu lapte praf. Cărțile de povești au fost o adevărată terapie și mi-au adus bebelușul aproape de inimă cum alăptarea, pe atunci, încă nu o făcea. Eu îi citeam din Doctorul Aumădoare (luat din Carrefour) și din Cartea cu Apolodor (luată de la Cărturești), ambele de la Editura Arthur.

~~~

Dincolo de aceste 5 jucării, după cum spuneam mai sus, cea mai importantă jucărie voi sunteți. Voi, cu cearcănele voastre, cu nesomnul, panica, grijile, stresul de proaspeți părinți, voi le aduceți cea mai mare liniște, veselie, relaxare. Pofta de viață, de experiențe și de joacă de la voi o s-o ia cei mici.

Așa că vă recomand din toată inima să citiți și articolul meu ”Cum să te joci cu bebelușul de 0-2 luni și mai ales de ce?”, pentru că acolo vă propun tot felul de idei simpatice, de exerciții, activități și jocuri pentru nou-născuți. Bebeluşii ăștia mici vin pe lume gata şi cu poftă să învețe chestii, nu să stea pasivi (chiar dacă în primele săptămâni aşa pare), iar cel mai bine fac acest lucru prin joacă. La început, cea mai tare joacă va fi interacțiunea cu voi: experiențele cu părinții îl vor învăța să se miște, să comunice, să își înțeleagă mediul înconjurător și să socializeze. Nou-născuții sunt gata să învețe despre lumea din jurul lor, și singurul mod în care pot face asta este cu ajutorul vostru.

Așadar, curaj și spor la joacă!