Acum un an și trei luni sărbătoream prima aniversare a lui Mircea înconjurați de copii, zarvă, voie bună și vreo 20 de mânuțe grăsane băgate în tort. Plănuiam ca următorul an să ne prindă pe drumuri, prin aeroporturi, cazați în locuri spectaculoase, prin munți, pe plaje, sate înverzite și orașe noi. Voiam să-i arătăm TOTUL lui Mircea și să ne uităm la el cum descoperă lumea întreagă. Apoi ne-a lovit pandemia și timp de peste un an, i-am arătat băiețelului doar parcul de lângă casă, curtea bunicului și pădurea de la marginea orașului. Am călătorit rar, puțin și cu grijă, mai mult stresați decât liniștiți. După ce și eu, și Dorin, și întreaga noastră familie plus prietenii apropiați s-au vaccinat și au bifat și rapelul, am respirat adânc și am spus: ”Gata. Este timpul. Începem să călătorim din nou”. Weekendul acesta am fost în prima vacanță din 2021 – și prima excursie cu tihnă și relaxare în care am mers după ce a început pandemia – la Cisnădioara, în inima Transilvaniei, la câteva minute de Sibiu.
Ne-au îndemnat și motivat să îndrăznim din nou să călătorim cei de la Epic Visits, o platformă de travel ce combină cazări și experiențe deosebite, care s-au gândit că ne-am potrivi perfect într-o casă veche, dar fermecătoare din mijlocul Cisnădioarei, cu o curte mare și o priveliște grozavă către Cetata Cisnădioarei: Casa Agora. Cazarea este relativ nouă (deși este vorba despre o casă săsească din secolul 19, cu o adevărată istorie în spate), noi am fost printre primele familii care au avut parte despre experiența din inima Cisnădioarei, dar cu siguranță vom reveni aici pentru o vacanță mai lungă – vedeți voi, cele 3 zile au fost pur și simplu insuficiente pentru ca Mircea să termine de numărat toți mormolocii din iazul din curte.
Cum a fost vacanța noastră la Cisnădioara, unde ne-am cazat și ce am văzut pe acolo, ce se poate face prin zonă atunci când ai un copil mic de 2 ani și 3 luni, ce și unde se poate mânca, dar mai ales cum am gestionat excursia alături de un toddler energic și aventurier, care se adaptează treptat la călătorii și care a petrecut ultimul an în pandemie, deci fără prea multă expunere către experiențe, locuri, forme de relief și oameni noi – despre toate acestea am scris mai jos. Cu bune, cu rele, cu grozave, cu tantrumuri, cu răbdare și cu amintiri faine la care să ne gândim peste ani și ani – le-am trăit pe toate în acest weekend.
Unde ne-am cazat?
Ne-am cazat la Casa Agora în Cisnădioara, un ansamblu format din două clădiri săsești și o curte uriașă, cu un loc de joacă atipic (vă povestesc mai joc despre el pentru că n-am mai văzut până acum așa ceva și mi-a plăcut enorm) pe care proprietarii, Carmen și Ștefan Tobler, au început să le restaureze acum 4 ani, împletind contemporanul cu tradiția. Este vorba despre un proiect turistic-cultural care aparține Bisericii Evanghelice din sat, dezvoltat în jurul și cu ajutorul comunității din Cisnădioara.
În partea dreaptă a curții sunt locurile de cazare (există un apartament care poate caza o familie cu 2 copii mai mari, cu intrare separată – zic ”mai mari” pentru că piticii au niște paturi suprapuse adorabile la dispoziție – și încă 2 apartamente care au o sufragerie cochetă la comun, fiecare apartament cu toaleta sa separată). În partea stângă a curții este o clădire cu bucătăria, locul pentru servirea meselor și încă o cameră pe care cei doi proprietari au pus-o la dispoziție comunității pentru ore de pian, ore de desen sau diverse ateliere pentru copiii din Cisnădioara.
Noi am ales unul dintre cele două apartamente cu sufrageria comună (în momentul în care ne-am cazat, nu mai era altcineva în Casa Agora, dar cele două apartamente sunt ideale dacă mergeți în vacanță alături de încă o familie cu copii). Am optat pentru apartamentul care are un pat matrimonial și încă un pat de tip Teepee Tent pentru copii, pentru că ne-am gândit că i-ar plăcea lui Mircea la nebunie – de plăcut i-a plăcut, dar de dormit am dormit tot împreună, claie peste grămadă, în patul cel mare, pentru că de aproape un an Mircea vrea să doarmă doar cu noi.
Camerele sunt superbe, mari, aerisite, decorate cu mult bun gust, dar mai ales cu atenție la acele detalii care le fac să-și păstreze personalitatea și originalitatea tipice zonei Sibiului. Paturile din camera noastră erau relativ înalte (cele din restul camerelor erau mai joase), dar asta nu mi s-a părut o problemă, noi am tras puțin patul matrimonial astfel încât să ajungă lângă unul dintre pereți și l-am culcat pe Mircea la perete, iar noi am rămas la margine.
Povestea Casei Agora.
Casa Agora este de fapt povestea a doi părinți, Carmen și Ștefan Tobler, care au vrut să creeze, cu propriile mâini, un loc care să ofere rădăcini celor doi copii pe care i-au înfiat cu 6 ani în urmă. Un loc pe care să îl numească ”acasă” și care să poată sădi în ei sentimentul de comunitate, sat, solidaritate. Un loc care să aducă în prim plan tradițiile și în care acestea să fie păstrate cu grijă. ”Chiar și imaginea Cetății Cisnădioara: voiam foarte mult ca peste 20 de ani, când copiii o să fie mari și o să se uite la această cetate, voiam să se simtă acasă”, povestește Carmen despre începuturile visului lor.
”Casa era aproape în paragină. Era locuibilă, dar era umedă, toți pereții erau acoperiți, toate grinzile acelea frumoase erau acoperite cu tavane false… Noi am vrut să conservăm atmosfera aceasta săsească, veche, pe care o au casele de aici. Construcțiile de aici sunt unice, și reușesc să creeze, prin autenticitatea lor, o atmosferă pe care tu nu poți să o refaci într-o cameră obișnuită fără să pară fals, strident”, povestește Carmen Tobler, care a găsit în Casa Agora, sub pereții noi de rigips, un cuptor vechi de aproape 200 de ani, astăzi restaurat și perfect funcțional.
Ce am făcut la Casa Agora?
De departe, punctul forte de la Casa Agora este curtea uriașă, verde, numită ”Grădina de vis a copiilor”, pe care Carmen și Ștefan Tobler au proiectat-o alături de o echipă de arhitecți din Germania după o serie de scheme și desene făcute de copiii din Cisnădioara și elevii de la Școala Finlandeză din Sibiu. ”Am avut un proiect alături de acești copii prin care i-am rugat să își imagineze locul de joacă ideal, cel pe care îl visează”, mi-a povestit Ștefan Tobler. ”Ei au desenat, ne-au povestit, am făcut împreună o serie de machete, iar ceea ce vedeți în curtea noastră este desprins din imaginația acestor copii. Am recreat fix ceea ce ei au visat și și-au dorit, iar interesant a fost că printre dorințele tuturor, indiferent că erau copii din Cisnădioara sau elevi de la Școala Finlandeză din Sibiu, s-au regăsit mereu aceste patru elemente: apă, pietre, cățărat și ascunzători”.
Iar locul de joacă din curtea Casei Agora nu arată deloc ca locurile de joacă pe care le știm noi și cu care ne-am obișnuit. Departe de a avea tobogane și leagăne din plastic colorat, aproape totul în curtea Casei Agora este făcut din materiale naturale – lemn, pânză, sfoară, metal, răchită, piatră. Copiii se pot ascunde și își pot face fortărețe în două căsuțe simpatice din lemn, se pot da pe un tobogan pe care pot ajunge după ce urcă o mică movilă cu flori plantate pe margine, pot scoate apă dintr-o fântână și apoi să o urmărească cum se scurge încet în iaz, pot planta și îngriji răsaduri și flori, pot trece printr-un tunel din tulpini de salcie, se pot cățăra pe sfori sau se pot ascunde într-o sferă uriașă din răchită.
Mircea a fost fascinat de leagnănul mare, sub formă de disc, în care se așeza cu totul, pe spate, cu ochii la cer, a petrecut serile pe malul iazului, admirând mormoloci, a explorat fiecare căsuță și a urcat panta toboganului de zeci de ori (i-a fost însă frică să se dea pe el și nu m-a lăsat nici pe mine, deși nu este nici lung, nici abrupt). Ne-am petrecut cea mai mare parte a zilelor în grădină (vecinii au câini, cocoși, găini care îl fascinau pe băiețel) și nu am simțit nevoia să ieșim prea des din curte, deși văzusem două locuri de joacă clasice în apropiere – Mircul se simțea prea bine ca să mergem în altă parte.
Ce am vizitat în Cisnădioara?
Sâmbătă am urcat dealul Sf. Mihail (care este la 20 de metri de Casa Agora) ca să vizităm Cetatea Cisnădioarei, o fortăreață impresionantă construită în partea a doua a secolului 12, pe care de altfel o puteam vedea cu ochiul liber, din curtea cazării. A fost prima drumeție pe care am făcut-o alături de Mircea și m-am bucurat că putem începe cu ceva blând și scurt – există o cărare cu trepte joase pe care ne-am putut urca până sus, cu câteva bănci de-a lungul drumului pentru drumeții mai obosiți. Fără Mircea, am fi urcat dealul cam în 5-7 minute. Cu el ne-a luat ceva mai mult, pentru că ne-am oprit la fiecare pietricică și fir de iarbă, dar a meritat: ne-am petrecut sus, în curtea cetății, aproape două ore, timp în care Mircea a rearanjat pietrele de acolo, a admirat priveliștea din brațele tatălui său (de la Munții Cibinului și satul Cisnădie până la munții Făgărașului, încă plini de zăpadă) și a ținut discursuri unor melci extrem de mari și leneși.
Dincolo de Cetate, este extrem de plăcut să luați la pas Cisnădioara și să vă plimbați printre casele frumoase și străzile înguste. Dacă aveți mai mult timp la dispoziție, la vreo 10 minute distanță este și Complexul Național Muzeal Astra Sibiu (cea mai importantă instituție entomuzeală din România), Sibiul este la 15 minute, sau puteți merge în zona turistică Valea Avrigului, să vizitați Palatul Brukental sau să mergeți la Castelul de Lut Valea Zânelor – noi o să le vizităm pe acestea într-o vacanță mai mare pe care o plănuim la început de iunie.
Unde și ce am mâncat în Cisnădioara?
Am ales pentru o cazare cu mic dejun inclus, la recomandarea celor de la Epic Visits, și Doamne, foarte bine am făcut, după cum puteți vedea în fotografiile de mai jos – știau ei ce știau! Cei de la Casa Agora oferă în fiecare zi un mic dejun delicios, variat, din ingrediente locale, procurate în mare parte de la producători și afaceri din zona Cisnădioarei și a Sibiului. De mâncare se ocupă Andrei Luminea, chef, owner la restaurantul Pasaj din Sibiu, care a făcut minuni din telemeaua de bivoliță, de vacă, din mozzarella și haloumi de la Cârțișoara, din păstrăvul afumat de Sadu și din cârnații, pasta de jumări și pateul de Mangaliță. Zacusca de vinete și cea de dovlecei au fost delicioase, dulcețurile parfumate, legumele crănțănitoare și cu gust. Pentru Mircea am putut mereu să cerem opțiuni cu sare mai puțină, iar Andrei poate să facă, la cerere, omlete, frigănele, pancakes, clătite sau ce mai mănâncă piticii voștri la micul dejun. Eu venisem ca de obicei la mine cu griș, fulgi de ovăz, mălai instant pentru mămăligă, paste și adusesem de acasă brioșe, banana bread, chiftele și pandișpan, însă nu prea fost nevoie să fac nimic cu ele, mâncarea a fost delicioasă și foarte pe placul lui Mircea. Din luna iunie, în curte va funcționa și o cafenea doar pentru cei cazați aici (acum era în construcție), unde se va servi cafea prăjită la Nod Prăjitoria de cafea din Sibiu.
Pentru celelalte mese, deși ne puteam gospodări singuri (bucătăria este dotată și utilată cu tot ce aveți nevoie, inclusiv cu plită electrică, cuptor electric, frigider încăpător și mașină de spălat vase), am ales să ne luăm mâncarea din oraș și, ca să nu stăm în restaurante sau pe terase, să o mâncăm tot la noi la cazare, în sala de mese. Carmen ne-a sfătuit să încercăm Jacob Grillhouse Sibiu (delicioși burgerii și cartofii gratinați cu gorgonzola), dar de departe cea mai faină surpriză a fost restaurantul La Poarta Moțului din Cisnădioara (e la doi pași de Casa Agora), o afacere locală care oferă un meniu mic, dar excelent, gătit cu atenție, ca pentru propria familie, din ingrediente savuroase. Am încercat ciorba acră de curcan de țară, icrele de păstrăv, micii, cartofii (i-a ras Mircea într-o veselie, deși el nu este mare amator de cartofi), pâinea, plăcinta cu brânză de burduf și mărar și plăcinta cu mere – toate incredibil de bune și de proaspete.
Este Casa Agora din Cisnădioara un loc kid-friendly, toddler-friendly sau baby-friendly?
Da, este un loc gândit cu și pentru copii – se vede inputul pe care l-au avut ședințele de ”brainstorming” cu elevii din Cisnădioara și Sibiu. Dacă aveți bebeluși, locul este grozav pentru a-i scoate la aer, a-i lăsa să exploreze senzorial grădina și a vă trage sufletul în leagăn în timp ce își fac somnicul de prânz afară, iar toddlerii și copiii mai mari vor fi neobosiți în grădina atipică, printre atâtea lucruri de explorat, ascuns și experimentat. Camerele sunt mari, așa că aveți loc să puneți un țarc sau pătuț de transport, baby nest sau ce folosiți voi de obicei, iar la bucătărie puteți aduce sterilizator, aparat de gătit la aburi sau blender, dacă folosiți biberoane sau dacă sunteți la început de diversificare.
Dar cel mai important mi se pare faptul că gazdele Carmen și Ștefan, care sunt ei însuși părinți, sunt foarte deschiși, inimoși și dornici ca oamenii care le calcă pragul să fie cât mai mulțumiți, așa că dacă aveți cerințe mai speciale sau panici, nesiguranțe, stres legat de călătoriile alături de copii, cel mai bine este să discutați cu ei, sigur veți găsi o soluție bună pentru voi. Singurele lucruri pe care eu, ca părinte de toddler de 2 ani și 3 luni le-am văzut ca elemente aducătoare de stres au fost câteva obiecte de decor foarte atractive pentru Mircea, care se tot întindea după ele și pe care ar fi putut să le dărâme (ca orice toddler extrem de curios și explorator), dar am procedat așa cum fac de obicei: le-am strâns și le-am pus sus, într-un loc inaccesibil (raftul de sus al șifonierului, de exemplu), ca să mă asigur că spațiul lui este safe și că îi permite să exploreze fără griji. Dacă aveți copii mai mari, de peste 4-5 ani, deja ați depășit vârsta acestor probleme, dar dacă aveți copii de-o seamă cu Mircea, pur și simplu strângeți din camerele de cazare pe care le alegeți obiectele care v-ar face să spuneți prea des copilului ”Nu, nu, ia mâna!” – și gata, ați rezolvat situația.
Cum am gestionat regulile de protecție și siguranță având în vedere că încă suntem în pandemie?
Totul a decurs foarte elegant și civilizat. Noi am fost singuri în toată unitatea de cazare, și pentru că Agora House este mică (are doar trei apartamente pentru turiști) mi se pare că este ideală pentru când vrei să mergi undeva alături de niște prieteni apropiați, poate cu încă o familie sau două, și vrei să eviți aglomerația de la pensiunile sau cabanele mai mari. Carmen și Ștefan nu locuiesc în Ansamblul Agora, așadar veți locui separat de proprietari, iar la micul dejun toată lumea poartă mască – noi le-am dat jos doar la masă, strict când mâncam. Carmen și Ștefan sunt foarte responsabili, amândoi sunt vaccinați și foarte atenți când vine vorba de normele de protecție împotriva Covid-19. Asta ne-a făcut să nu fim stresați și anxioși, un lucru de care mă temeam inițial.
Ce am făcut acum – și ce voi face și de acum înainte la orice călătorie – a fost să vorbesc din start despre orice nedumerire am legată de pandemie. În acest caz, le-am spus din start celor de la Epic Visits care sunt panicile mele, ce îmi doresc (gazde responsabile, vaccinate, care să nu locuiască în aceeași clădire cu noi, liniște, distanțare, fără aglomerație la micul dejun), iar ei au știut foarte bine ce destinație și ce loc de cazare să îmi recomande.
Ce provocări au existat în ceea ce privește călătoritul alături de un toddler?
Cred că cea mai mare provocare pe care am avut-o a fost expunerea unui copil ”de pandemie” unor locuri, situații și oameni cu totul noi, și răbdarea de care noi a trebuit să dăm dovadă pentru a gestiona întreaga situație. Dacă inițial Mircea a fost foarte încântat să pornim la drum (ba chiar ne-a ajutat cu bagajele și a cotcodăcit încontinuu că el pleacă în vacanță), când am intrat în curtea Casei Agora toată noutatea și oboseala drumului de 4 ore l-au copleșit și a pornit un plâns răsunător. L-a calmat o bufniță din lemn găsită prin curte (Casa Agora e plină de astfel de detalii de decor naturale, calmante, din lemn, metal, piatră sau materiale textile) și faptul că nu am forțat lucrurile – dimpotrivă, l-am lăsat în ritmul lui, să se adapteze, cu pași mici, spre lumea nouă care se deschidea în fața sa. Bineînțeles, în ultima zi am avut o altă ședința furtunoasă de plâns, de data asta pentru că nu voia să plece – dar așa sunt acești toddleri mici și copleșiți de ieșirile din rutină.
Am apreciat enorm atitudinea relaxată și blândă a gazdelor pe toată durata vacanței (Mircea are nevoie de niște timp de adaptare atunci când cunoaște persoane noi, și de niște minute bune în care ezită, înainte să prindă curaj și să interacționeze), iar Carmen și Ștefan au fost foarte degajați și răbdători, fără să-l preseze sau sperie.
Cum a fost experiența alături de platforma Epic Visits?
Rapidă, interesantă și completă. Epic Visits este, după cum spuneam mai sus, o platformă de travel care combină cazări și experiențe deosebite, un concept de care piața de călătorii de la noi cred că avea nevoie, pentru că fie că avem copii, fie că încă pornim la drum doar cu partenerul sau prietenii, cu toții cred că suntem în căutare nu doar de locuri, ci de locuri în care să ne construim amintiri. Nu doar de cazări, ci de adevărate ”case” departe de casa noastră. Nu doar de concedii, ci de adevărate călătorii.
Epic Visits este, dacă îmi permiteți comparația, ca un Booking sau AirBnb cu upgrade la pachet, în sensul că nu o să găsiți pe platformă absolut TOATE cazările disponibile dintr-o anumită zonă geografică în care vreți să vă petreceți vacanța – ci mai degrabă doar acele cazări care arată spectaculos, care au fost construite pentru a schimba perspectiva asupra călătoriilor și vacanțelor, care au un acel ceva aparte, care vă pot trimite în aventuri palpitante sau care pot fi acel moment de pauză, de răgaz pe care l-ați visat de atâta timp.
Îmi place mult faptul că pe Epic Visits, căutarea unei cazări este ceva mai diferită: nu cauți după orașul sau zona geografică în care vrei să mergi, ci mai degrabă cauți în funcție de experiența pe care vrei să o trăiești acolo. Deocamdată, cu un copil de 2 ani și 3 luni, nouă ni se potrivesc cel mai bine cazările din categoria Family Friendly, cum a fost Casa Agora, sau cum ar fi Casa Pridvor din Vatra Dornei sau casele de lemn din Parcul Dendrologic Sighișoara. Dacă aș merge undeva doar cu Dorin, aș alege ceva din categoria Treat Yourself, de exemplu un weekend gourmet la Atra Doftana, pe Valea Doftanei sau acest getaway în Transilvania pentru iubitorii de brânză. Dacă aș merge cu prietenii, aș alege clar categoria Exploration & Adventure și aș lua la pas Maramureșul.
Dacă sunteți în căutarea unor destinații pentru această vară, încercați categoria Epic Summer Exclusive, din care face parte și Casa Agora, dar și Căsuța din Copac de la Porumbacu de Sus sau MuMA Hut din Armeniș, o parte a inițiativei WWF România (tot conceptul cazării este ghidat de grija pentru mediu, materialele au fost achiziționate local, iar țiglele sunt făcute de nepotul unui bătrân meșter).
Îndemn pentru o vară de care cu toții avem nevoie.
În loc de încheiere, aș vrea să adresez un îndemn tuturor celor care ar vrea să meargă în vacanță alături de copiii mici și care, dintr-un motiv sau altul, ezită să facă rezervările: curaj! Curaj, curaj, curaj! Cu toții am avut un an greu (hei, 2020 a fost de departe cel mai prost an pentru majoritatea părinților), dar ceea ce putem face acum, că din ce în ce mai multe persoane se vaccinează, este să ne reluăm încet și responsabil viața înapoi, așa cum o plănuiam înainte să ne închidem în case, să trecem la work-from-home și la școală și grădiniță online. Călătoriile alături de copii pot veni la pachet cu stres, anxietate, panică și sentimentul acela odios pe care cu toții îl avem înainte să ne facem bagajele, dar ele vin și cu amintiri frumoase, cu experiențe unice, momente despre care o să povestim mai încolo, cu picioarele lor mici alergând pe poteci noi și ochii lor mari privind totul din jur cu mirare. Pentru tot ceea ce ei învață dintr-o astfel de călătorie, eu sunt dispusă să trag aer în piept și să fac bagajele acelea iar și iar și iar. Ca să-mi construiesc azi amintirile ce-mi vor ține de cald mai târziu.
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Epic Visits, o platformă de travel ce combină cazări și experiențe deosebite. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre platforma lor și călătoria noastră la Casa Agora din Cisnădioara, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi.
