”Copilul meu încă nu vorbește, ar trebui să mă îngrijorez?” • ”Are 2 ani și spune doar câteva cuvinte, sau doar primele silabe din câteva cuvinte – să apăs pe butonul de panică sau să stau liniștită?” • ”Ce pot să fac ca să îl ajut să-și dezvolte limbajul – nu-mi dau seama cât ține de mine, cât ține de el sau dacă ar trebui să îl las în ritmul lui?”
Toate acestea sunt întrebări pe care le-am primit de la mamele din comunitate de-a lungul timpului, iar primul lucru pe care aș vrea să-l subliniez este că da, este firesc să ne ridicăm aceste probleme, să ne facem griji și să vrem să ne informăm cât mai mult pe subiectul dezvoltării limbajului copilului nostru. Între o atitudine pasivă, de tipul ”toți copiii cresc și vorbesc până la urmă”, și o atitudine activă, informată, în care părintele este atent la semnalele pe care le oferă cel mic și îi privește cu interes dezvoltarea, o voi alege întotdeauna pe cea din urmă, pentru că este cea mai responsabilă: este important să fim atenți la cei mici, la felul în care ei cresc, la ritmul și interesele lor, la felul în care își construiesc personalitatea și identitatea.
Articolul de astăzi va încerca să ofere o imagine de ansamblu asupra dezvoltării limbajului copiilor în primii ani de viață și să răspundă la unele dintre cele mai des întâlnite întrebări pe care părinții și le pun când vine vorba despre vorbirea și vocabularul celor mici. Ghid în această zonă care provoacă foarte multă anxietate printre mame și tați mi-a fost Laura Hărdălău, psiholog pentru copii și logoped, dar și unul dintre specialiștii din spatele site-ului Jucării Vorbărețe, un brand românesc care produce materiale educative pentru copii concepute chiar de psihologi și logopezi, cu atenție și aplecare către provocările fiecărei vârste și fiecărui nivel de dezvoltare. De altfel, o să vă prezint și câteva astfel de jocuri realizate de cei de la Jucării Vorbărețe special pentru dezvoltarea limbajului celor mici. Am mai abordat în trecut, alături de ei, subiectul jocurilor educative pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, dar și jocurile pentru dezvoltarea atenției, memoriei și limbajului, vă recomand ambele articole.
Iar dacă doriți să plasați o comandă la Jucării Vorbărețe, nu uitați să adăugați la notițe codul sunny pentru a primi un cadou surpriză!
”Ok, deja m-am stresat foarte tare! Ar trebui să fiu atât de panicată când vine vorba despre dezvoltarea limbajului copilului meu?!”
Să fim realiști! Cred că la începutul experienței noastre de părinți absolut totul ne sperie și, timp de câteva luni (uneori și spre un an-doi), trăim într-o nebuloasă de nesomn, anxietate, miros adorabil de bebeluș, panică, iubire, stres și căutări frenetice pe Google. Orice iritație pe pielea nou-născutului, orice scâncet și gângurit, orice scutec mai mult sau mai puțin plin, orice ”ma-ma” sau, dimpotrivă, lipsa unui ”ma-ma” reușește să ne ducă în aproximativ 3.2 secunde de la ”Suntem ok, totul este ok” la ”Dumnezeule mare, în ce m-am băgat, oare am stricat bebelușul, oare a pățit ceva?!” – și este normal să fie așa. După alăptare, diversificare și ”Doamne, oare de ce nu merge încă?” pare că limbajul este următoarea piatră de hotar care aduce stres proaspeților părinți – iar comparațiile și experiențele socrilor, bunicilor și vecinilor de palier mai mult pun paie pe foc.
Important este să lăsăm stresul, panica și comparațiile deoparte (nu ajută pe absolut nimeni), să ne informăm corect și complet, din surse sigure (colega de la contabilitate care are o vecină cu gemeni și ne povestește experiența vecinei nu, nu este o sursă sigură), dar mai ales să acceptăm că cei mici nu sunt făcuți pe bandă rulantă, la fabrica de șublere, ci sunt extrem de diferiți unii de alții: se vor dezvolta în ritmul lor (pe care trebuie să îl respectăm) și vor avea diferite afinități, plăceri, activități preferate și zone înspre care vor vrea mai degrabă să se îndrepte mai repede (da, și treaba asta trebuie respectată).
Ce putem face noi, ca părinți, ca să dezvoltăm limbajul copiilor noștri – și mai ales de când să începem?
”Cu ajutorul limbajului, copilul reușește să comunice nevoile, ideile și emoțiile lui. Limbajul este strâns legat de gândire, de aceea un limbaj slab dezvoltat poate avea influență asupra operațiilor gândirii”, povestește Laura Hărdălău, psiholog și logoped. ”Chiar de când copilașul este în burtică este bine să vorbim cu el, să-i citim poezii, povești sau chiar să-i punem muzică. Începând cu săptămâna 25-26 de sarcină bebelușul aude vocile. Deci vorbește cu el, îți va recunoaște vocea când se va naște, se va liniști când va auzi anumite cântece, va deveni mai atent la anumite sunete pe care le-a auzit când a fost în burtica mămicii lui. Prima etapă a dezvoltării limbajului este comprehensiunea (înțelegerea). Ca să dezvoltăm această etapă este foarte important să vorbim cu cel mic, să-i povestim tot ce facem, tot ce vedem. Un obicei pe care mi-aș dori ca fiecare mămică să-l aibă ar fi cel de a-i citi copilașului ei chiar din primele zile de viață”, mi-a povestit Laura Hărdălău.
”Putem să-i ajutăm jucându-ne cu ei! Sunt atât de multe jocuri pe care le putem face cu ei și astfel să le stimulăm dezvoltarea limbajului. Copiii învață să vorbească prin imitație, iar însușirea limbajului este în directă dependență de cantitatea și calitatea stimulilor verbali (baia de vorbire). Primii ani din viață sunt esențiali pentru dezvoltarea vorbirii. După încheierea acestei perioade favorabile pentru dezvoltarea limbajului, exercițiile vor fi mai puțin eficiente”, mi-a explicat Laura Hărdălău.
| Citește și: Jocurile educative pentru dezvoltarea inteligenței emoționale – ce să alegem, cum să ne jucăm alături de cei mici, când și mai ales de ce?
Ce înseamnă mai exact dezvoltarea limbajului copiilor și care sunt etapele acesteia?
Uneori tindem să credem că limbajul celor mici este ceva ce apare după 9-12 luni și demarează o dată cu prima oară când copilul spune un adorabil și bălos ”ma-ma”, în timp ce ne privește galeș. Tindem să sărbătorim acest moment cu fast, să ni-l trecem în agenda bebelușului și să le spunem tuturor că puiul nostru ”a început să vorbească la, să zicem, opt luni și jumătate”.
Dar ce ați zice dacă v-aș spune că fiecare gângurit, fiecare plânset, fiecare mormăire, ”ga-ga-ga” și ”gu-gu-gu” sunt niște pietre de temelie în dezvoltarea limbajului copiilor – și că ele reprezintă, de fapt, limbaj, comunicare, vocabular, chiar dacă noi poate nu le considerăm astfel? Adevărul este că, mult înainte de a rosti primul cuvânt, micuții învață regulile limbajului și modul în care adulții îl folosesc pentru a comunica… chiar de la noi, prin felul în care ne observă comportamentul zilnic. Inițial, în primele luni de viață, ei își vor folosi limba, buzele, cerul gurii și apoi dinții de lapte pentru a produce sunete. Țipetele și plânsetele se vor transforma apoi într-un gângurit (Mircea scotea un adorabil ”ngîîî” pe la 3-4 luni și ne topea pe amândoi), iar apoi în sunete clare, formate din vocale sau o alăturare de vocale și consoane.
În intervalul 4 – 5 luni, bebelușul va emite sunete confuze dar cu caracter intențional (va gânguri și mormăi adorabil cu un scop precis, de obicei ca să vă capteze atenția sau ca să semnaleze ceva) va spune vocale neclare urmate de vocale din ce în ce mai clare („a”, „e”, „i”, „o”, „u”, „ă”, „î”), va articula consoane sau consoane și vocale („a” alături de: „m”, „n”, „p”, „t”, „d”, „l”), va râde cu voce mai ridicată, va striga și se va agita pentru a atrage atenția. Și va chiui, asta își aduc aminte urechile mele – chiuiturile flăcăului atunci când voia să-mi atragă atenția.
După 6 luni, dezvoltarea limbajului începe să fie foarte clară: cei mici încep să repete silabe ușor de pronunțat (ma-ma, ta-ta, ba-ba, pa-pa) și să își perfecționeze comunicarea non-verbală (zâmbește, exprimă bucurie, frustrare, supărare, e atent atunci când i se vorbește, se întoarce înspre persoana care îl strigă). ”La 9 luni apar onomatopeele și holofrazele sau “cuvântul – frază” (un cuvânt are valoarea unei fraze întregi). Exemplu: Cuvântul “papa” exprimă nevoia copilului de a primi mâncare. La 12 luni vom avea parte de apariția primelor cuvinte (2-3), copilul va răspunde când este strigat pe nume, urmează indicații simple. Se uită spre anumite obiecte care sunt denumite”, povestește logopedul Laura Hărdălău.
Intervalul 1-2 ani mi se pare spectaculos și marchează o creștere uriașă a vocabularului și a capacității de înțelegere a celui mic. Copiii trec de la rostirea doar a primei silabe sau a primelor sunete a unui cuvânt (Mircea spunea ”bo” în loc de ”roșu” sau ”ba” în loc de ”galben”) la a folosi verbe (de multe ori la persoana nepotrivită, Mircea încă spune ”Vrei să mergi în parc” atunci când vrea de fapt să transmită că el vrea să meargă în parc) și propoziții sau fraze scurte. ”La 18 luni, copilul sesizează înțelesul a numeroase cuvinte și poate pronunța 4-5 cuvinte. Dacă i se cere poate da sau arăta. Își spune numele. În al doilea an de viață apare “pre-fraza” formată din 2-3 cuvinte și marchează prima vârstă a întrebărilor. Întrebarea “Ce este asta?” exprimă nevoia copilului de cunoaștere”, explică Laura Hărdălău.
Important este însă că etapele de mai sus sunt doar niște indicații care ar trebui privite la modul general. ”Aș vrea să subliniez faptul că fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Unii copii reușesc să meargă la o vârstă mai mică față de alții. Tot așa unii copii încep să vorbească mai repede sau mai clar față de alți copii. În general fetițele își dezvoltă vorbirea mai repede decât băiețeii”, mi-a povestit Laura Hărdălău.
Când ar trebui să ne îngrijorăm?
”Așa cum spuneam, etapele dezvoltării limbajului sunt orientative, fiecare copil se dezvoltă într-un anumit ritm”, ne amintește Laura Hărdălău. ”Totuși dacă nu reacționează la zgomote, nu răspunde la propriul nume când este strigat, până la vârsta de 2 ani nu pronunță 4-5 cuvinte sau la 3 ani nu vorbește în propoziții de 3 cuvinte se recomandă un consult de specialitate. Evaluarea este foarte importantă pentru ca acel copil să fie ajutat.”
Câteva cauze posibile ale tulburărilor de limbaj, potrivit logopedului Laura Hărdălău, la care ar trebui să fim atenți ar fi:
– insuficienta stimulare a comunicării verbale.
– vorbirea incorectă a părinților sau a celor din anturajul copilului (folosirea diminutivelor).
– imitarea vorbirii infantile a copilului.
– cerințe exagerate față de exprimarea verbală (repetarea mecanică a cuvintelor, de recitare a unor poezii in fața persoanelor străine).
– șocurile psihice (ca urmare a utilizării unor metode educative greșite – răsfăț exagerat sau certuri între părinți).
Cum vorbim cu ei când ei nu pot încă să ne răspundă?
Nu putem controla genetica, nici temperamentul și nici interesele pe care le au bebelușii noștri adorabili, dar ceea ce noi putem face pentru a-i sprijini în dezvoltarea limbajului este să… le vorbim. Suntem cei mai importanți profesori de logopedie din viața copiilor noștri, iar primele ”lecții” le oferim încă de la primul ”Hei, bebelușule, bine ai venit pe lume!”.
Vă simțiți stingheri să vorbiți cu un bebe încă în stadiul de “viermişor”, care nu vă răspunde şi nu vă priveşte? N-ați fost, oricum, nişte persoane prea vorbărețe niciodată? Puteți să îi povestiți lui bebe ziua voastră împreună, să îi descrieți obiectele din casă, să îi spuneți ce o să cumpărați din magazin mai târziu şi cum a fost în vacanță în Creta. Din perioada în care îl aşezam în Bebe-Poang ca să îi pregătesc biberonul mie mi-a rămas un simpatic obicei de a povesti tot ce fac cu voce tare (ca o voce din off la documentarele despre wildlife): “Acum luăm biberonul care este proaspăt spălat şi punem în el apă… acum turnăm laptele praf…”
Aceste discuții reprezintă prima întâlnire a lui bebe cu ideea de comunicare, vocabular, exprimare prin intermediul cuvintelor. La un moment dat, o să înceapă să gângurească atunci când o să vorbiți. Lăsați-l să termine, nu îl întrerupeți, apoi reveniți cu o întrebare, aşteptați răspunsul lui, apoi iar vorbiți – oferindu-i astfel o primă idee despre cum funcționează o conversație între două persoane.
Cum vorbim cu ei atunci când încep să ne răspundă?
Cam de pe la un an și 7 luni, flăcăul a început să turuie ca o morișcă, și dacă înainte notam ce cuvinte mai învăța, acum treaba asta mi-e practic imposibilă, pentru că nu mai țin pasul cu el După cum o să vedeți mai jos (dialogurile acestea sunt din noiembrie 2020, deci de la un an și 9 luni), încerc mereu să îi pun întrebări, să îl determin să își caute cuvintele, să îmi răspundă așa cum poate el mai bine, și îl stimulez să facă des analogii cu alte lucruri pe care le vede în jur sau pe care le ține minte. Nu îi adresez doar întrebări, de multe ori doar îl povestesc despre lucrurile pe lângă care trecem sau pe care le vedem, fără să îl întreb nimic, și chiar vă recomand să alternați aceste sesiuni de descriere cu cele de întrebări și răspunsuri.
Lângă un copac înalt:
– Ce ai luat acolo?
– Băț male!
– Ai luat un băț mare, ahaa. Din ce e făcut bățul?
– Băț male, emn! (băț mare, lemn).
– E din lemn, ahaa. Și cum e la atingere lemnul?
– Emn ud. Gata emn, gata emn! (Lemn ud, gata lemn).
– Nu îți place lemnul ud, nu?
– Gata! (flăcăul pe atunci încă nu folosea cuvântul ”nu”, cred că l-a spus doar de câteva ori, dar folosește FOARTE mult pe ”gata” în loc de ”nu”, deci nu mă invidiați prea tare, am auzit la ”gata!” de mi-au ieșit peri albi).
Mereu repet cuvintele după el în forma lor corectă, cu pronunție corectă, articulate corect, pentru că vreau să deprindă de mic frumusețea limbii române corect vorbită și scrisă. Îmi mai scapă și mie câte un ”badin” în loc de ”galben” câteodată, prea e drăguț!
În fața stației de autobuz din cartier:
– Vini!
– Ce vine?
– Vini… abubuzu! Vini abubuzu male male, mic mic, male male!
– Păi e mare sau mic, autobuzul?
– Male male…
– Și ce culoare are autobuzul?
– Vini… vini abubuzu abatru! (vine autobuzul albastru).
– Și cine călătorește cu autobuzul? (voiam să zică ”oameni”)
– Vicinii! (vecinii).
Îmi place să îl provoc să folosească verbe și să îmi descrie acțiuni, ce a citit, ce își amintește, să rețină detalii. E unul dintre lucrurile pe care le fac cu el și când mi se pare supărat sau irascibil, parcă ajută când începe să se concentreze pe câte o astfel de ”descriere”.
| Citește și: Cum dezvoltăm atenția, memoria și limbajul copiilor? BrainBox și Memorace, două jocuri educative pentru o minte brici!
Ce facem când ne blocăm și nu avem inspirație?
Căutăm ajutor. La mult timp după conversațiile de mai sus am dat peste niște materiale de suport de la Jucării Vorbărețe pe care părinții pot să le folosească, în joacă, pentru dezvoltarea vorbirii celor mici, mai ales atunci când își doresc să se implice, dar nu au timp, răgaz și nici idei despre cum ar putea să facă acest lucru într-un mod corect, care să-i ajute pe cei mici, nu să-i poticnească.
45 de jocuri pentru dezvoltarea vorbirii
De departe, cel mai util mi s-a părut setul de 45 de Jocuri pentru Dezvoltarea Vorbirii de la Jucării Vorbărețe, pe care cred că mi-l las la vedere pe măsuța de înfășat la următorul copil, ca să îl am la îndemână de fiecare dată când mă întreb ce aș mai putea face alături de cel mic. Setul conține 45 de cartonașe, fiecare dintre ele cu o ilustrație sugestivă și o idee de joc simplu pentru dezvoltarea vorbirii. Ideile sunt foarte simpatice și ingenioase, cartonașele sunt mari cam cât o palmă și ușor de manevrat, explicațiile foarte clare și concise – una peste alta, mi se pare un material perfect pentru părinți obosiți sau nesiguri pe ei, care au nevoie de idei rapide, eficiente și distractive pentru cei mici. Jocurile se adresează copiilor între 0 și 3 ani, sunt ingenioase și simpatice, dar mai ales pot fi făcute cu ușurință de părinți cu obiecte sau jucării pe care fiecare dintre noi le avem în gospodărie.
De exemplu, mi-a plăcut mult jocul numit ”Vorbesc obrăjorii”, de făcut cu bebelușii atunci când sunt hrăniți, odihniți și binedispuși: părintele trebuie să atingă obrazul său de cel al copilului și să pronunțe prelungit: ”Ma-maaa. Cum face vaca? Muuuu! Cum face ursul? Mmmmor-mmoooorrr! Cum face pisica? Miaaaaauuuu!”. Simpatică mi s-a părut și ideea ”Joc, mișcare și pronunție”, în care părintele este îndemnat să imite sunetele pe care le fac animalele, asociate cu mișcări specifice ale acestora – de exemplu, să spună ”Mac-mac” în timp ce dă din brațe ca din niște aripi, sau ”Piu-piu” în timp ce se preface că ciugulește niște grăunțe.
Setul de 45 de Jocuri pentru Dezvoltarea Vorbirii poate fi cumpărat de aici. Iar dacă doriți să plasați o comandă la Jucării Vorbărețe, nu uitați să adăugați la notițe codul sunny pentru a primi un cadou surpriză!
Poezii Vorbărețe – set de materiale pentru dezvoltarea limbajului
Pachetul acesta mi s-a părut foarte bun fix pentru vârsta lui Mircea – băiețelul meu are acuma doi ani și două luni, iar Poeziile Vorbărețe sunt indicate de la 2 ani în sus. Pachetul conține 40 de cartonașe cu imagini plastifiate: deasupra imaginii de pe fiecare cartonaș se află o scurtă poezie, iar dedesubtul imaginii sunt câteva întrebări simple al căror răspuns se află chiar în imaginea respectivă. Eu îi citesc poezia lui Mircea, apoi răspund la toate întrebările pe care el le are (la 2 ani, credeți-mă, are foarte multe întrebări despre fiecare personaj în parte, uneori mă prinde și pe mine în capcană), apoi îi pun și eu lui întrebările de pe cartonaș (sau altele, care îmi trec mie atunci prin cap). Una peste alta, ne distrăm tare la fiecare cartonaș din set, poeziile sunt simpatice, îl fac pe Mircea să râdă, au cuvinte simple și descriu acțiuni din viața de zi cu zi, cu care piticul se poate identifica și pe care le poate recunoaște.
Poeziile vorbărețe pot fi cumpărate de aici.
Setul pentru dezvoltarea vorbirii – ”Noțiuni opuse” și ”Acțiuni”
Cele două pachețele conțin fiecare câte 36 de cartonașe colorate, simpatice și captivante pentru cei mici, recomandate de la 2 ani în sus. ”Acțiuni” are 36 de verbe care descriu elemente din viața de zi cu zi a copilului (”a se juca”, ”a aspira”, ”a sufla”), iar ”Noțiuni opuse” are 18 perechi de noțiuni opuse pe care cel mic le poate percepe (mic/mare, slab/gras, înalt/scund, curat/murdar). Pe lângă utilizarea lor clasică – le oferim copiilor și le descriem ce văd în imagini, le explicăm noțiunile, le punem întrebări sau îi ajutăm/observăm când fac analogii – fiecare pachețel vine cu un set de instrucțiuni, astfel încât ”Acțiuni” conține 10, iar ”Noțiuni opuse” conține 15 jocuri logopedice care vor ajuta copiii să comunice verbal mai mult și mai ușor.
De exemplu, mie mi s-a părut interesantă la setul de ”Acțiuni” ideea propusă de Laura prin care copilul să selecteze imaginile cu activitățile pe care ar dori să le facă într-o zi, și să le denumească – îmi place că oferă celor mici ideea de control și le crește stima de sine atunci când își dau seama că-ți pot gestiona singuri programul. Interesantă este și propunerea cu numpărul 10 din pachetul ”Acțiuni” – părintele îl va ruga pe copil să-i spună de ce copilul din imaginea respectivă face o anumită acțiune: ”Oare de ce aleargă băiatul? Oare de ce doarme fetița?”. Mie Mircea mi-a spus că fetița doarme pentru că a văzut prea mulți struți la Edenland Park și că băiatul aleargă ca să ajungă la Edenland Park, deci vedeți și voi cam care îi sunt interesele în ultima perioadă…
La setul cu ”Noțiuni opuse” mi s-a părut foarte interesantă propunerea Laurei de a aduce în joc o lanternă (de fapt, mai ales lui Mircea i s-a părut interesantă această propunere). Practic, Laura ne recomandă să așezăm cartonașele pe covor, răsfirate, cu fața în sus, apoi să luminăm cu lanterna doar un cartonaș și să întrebăm copilul: ”Oare la cine se uită lanterna? La vițelul cu găleata goală sau la vițelul cu găleata plină?” – foarte interesant exercițiul pentru a fixa noțiunile opuse și ideea de antonim.
Cele două seturi pot fi cumpărate de aici. Nu uitați să adăugați la notițe codul sunny pentru a primi un cadou surpriză!
Informație, relaxare, implicare.
Aș vrea să vă spun, înainte de a vă invita la joacă, distracție și pălăvrăgeli nesfârșite alături de cei mici, că bebelușii și copiii sunt diferiți între ei ca de la cer la pământ, și că nu toți bifează diversele milestone-uri la fel. Unii vor face mai repede anumite lucruri, alții mai încet, alții vor sta singuri în fund mai târziu, alții vor porni de-a bușilea mai devreme, alții vor vorbi repede și bine (ca al meu), alții se vor cățăra curajoși pe tobogane sau vor face puzzle-uri complicate (al meu nici nu vrea să audă de aceste activități). Dacă aveți vreo incertitudine legată de evoluția bebelușului vostru și de reperele de dezvoltare pe care ar trebui să le atingă în funcție de vârsta lui, discutați cu pediatrul copilului, el va ști să vă sfătuiască cel mai bine. Fiecare bebeluș se dezvoltă în ritmul său, dar trebuie să avem grijă la acele segmente de vârstă în care o anumită abilitate ar trebui totuși să își facă apariția, iar dacă nu apare, să semnalăm pediatrului sau specialiștilor îngrijorările noastre.
Dincolo de aceasta, cel mai important lucru pe care noi îl putem face este să fim alături de ei, cu grijă, respect și blândețe, să le vorbim, să le citim, să îi expunem acestei lumi minunate, și să avem răbdarea și calmul de a-i lăsa să o descopere în ritmul lor.
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Jucării Vorbărețe, un magazin online producător de materiale educative concepute de logopezi și psihologi pe care multe mămici din comunitatea de pe Instagram mi l-au recomandat. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre produsele menționate, pe care le-am primit spre testare și cu care ne-am tot jucat, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi.
