Ce școală aleg pentru copilul meu?

Iată 10 întrebări pe care să ți le pui înainte de a alege școala primară pentru copilul tău. 10 lucruri de care să ții cont atunci când decizi unde va merge pentru clasa pregătitoare – sau 10 sfaturi pentru părinții ai căror copii vor începe clasa 0 în următorii ani.

Școală privată sau de stat? Dacă aleg sistemul privat, oare voi avea bani să îmi țin ambii copii în școală, având în vedere că totul se va înmulți cu 2? Dacă aleg o școală de stat, oare nu mă voi enerva că oricum voi ajunge să dau banii fie pe un after-school, fie pe o bonă? Ce fac părinții care muncesc cu școlarii lor, 3 luni în vacanța de vară, dacă nu au bunici? Oare programa din școlile de stat este la fel de obosită ca atunci când eram eu mică? Oare se mai învață lecțiile pe dinafară? Oare mai este prețuită memorarea papagalicească? Oare copiii mai sunt loviți, se mai urlă la ei, mai sunt umiliți de profesori? Oare mai sunt loviți cu rigla sau dați cu capul de tablă, cum ne dădea pe noi învățătoarea din clasa I, doamna Neagoe, de care cred că și acum îmi este frică?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care mă țin trează noaptea în ultima vreme, de când am început să caut o școală pentru Mircea, băiețelul meu de 4 ani. Este în grupa mică, mai are încă 2 ani de zile de grădiniță, dar recunosc că uneori simt ghimpi în inimă la gândul că în 2025 va începe școala. Aghhh, mi s-a pus un nod în stomac numai la gândul acesta! 

Anul trecut am fost invitată să vizitez Arkedo Kindergarten & Primary School, o grădiniță și școală primară din zona de Nord a Bucureștiului (de fapt, am revizitat, pentru că a fost pe lista noastră scurtă de opțiuni pentru Mircea, alături de alte 9 locuri din București care mi-au câștigat interesul, deci deja o vizitasem când îi căutam grădiniță băiețelului). Am scris un articol întreg despre experiența noastră de atunci și despre cum alegi grădinița potrivită, cum se face adaptarea copilului la grădiniță, cum pregătești copilul pentru comunitate. Anul acesta am fost din nou în vizită la Arkedo Kindergarten & Primary School, de data aceasta cu focusul pe oferta lor școlară și pe adaptarea la clasa pregătitoare – mai jos vă povestesc impresiile pe care mi le-am făcut, concluziile pe care le-am tras, detalii despre ore, materii, programă, învățători, taxe și eterna luptă între stat și privat. 

Iată cele 10 întrebări pe care să ți le pui înainte de a alege școala primară pentru copilul tău (și despre care nu cred că ți-a povestit nimeni până acum).

1. Oare școala aceasta (sau învățătorul pe care îl vei avea) ține cont de etapele firești de dezvoltare ale copiilor (dezvoltare cognitivă, emoțională, motrică)?

În ultima vreme, părinții au așteptări destul de mari de la clasa pregătitoare și o asimilează mai degrabă unei clase I, ceea ce nu este tocmai corect – și se îndepărtează foarte mult de scopul pe care îl avea inițial clasa 0, acela de a face o tranziție lină, de a pregăti, de a echipa copilul cu instrumentele necesare pentru a gestiona școala. Clasa pregătitoare nu ar fi trebuit, în gândirea ei inițială, să fie ca o școală – nici ca o grădiniță – ci ca tranziția treptată între acestea două. ”Rolul clasei pregătitoare ar trebui să fie o trecere mult mai soft, mai lină, la structura de școală – deci copiii ar trebui să primească o rutină, să le fie crescut treptat timpul de concentrare pe activități, să lucreze, să înceapă să stea în bănci”, mi-a povestit fondatoarea Arkedo, Jacqueline Pavel, când am mers să vizitez școala privată pe care a deschis-o în Sectorul 1 din București.

Am observat și eu shiftul acesta brusc la mulți părinți din jurul meu care au terminat cu grădinița și au trecut la școală. Dintr-o relaxare totală pe timpul grădiniței, clasa pregătitoare a venit peste ei cu noțiunea de ”performanță”. Copiii trebuie să facă performanță. Clasele trebuie să fie ”de performanță”. Învățătorul trebuie să îi motiveze ca să facă ”performanță”. Adio joacă, bun venit performanță. Jur că am început să urăsc complet acest cuvânt.

De aceea, primele întrebări pe care poate ar fi bine să vi le puneți când vizitați orice școală (de stat sau privată) sunt: ”Ține oare acest loc cont de etapa de dezvoltare firească în care este copilul meu de 6 ani? Este acest loc pregătit să îi ofere o clasă pregătitoare care să îl pregătească, cu adevărat, nu să îl împingă direct în teme, ore rigide, joacă prea puțină și performanță prea multă? Își amintește acest loc că am un copil mic, care va intra curând în etapa școlară, dar nu este încă un elev în adevăratul sens al cuvântului?”

Genul acesta de abordare orientată spre performanță și strictețe se regăsește din păcate atât în unele școli private, cât și în multe de stat, așa cum există școli care țin cont de dezvoltarea firească a copiilor, indiferent că fac parte din sistemul de stat sau cel privat. ”Sunt, din fericire și școli de stat care fac trecerea lin de la grădiniță la școală. În cazul fiului meu, au redus la început ora de clasă și au crescut progresiv. În clasă au amenajat și un colț cu jucării inclusiv ”Țintar”, foarte apropiat de cei mici. Au început cu 20 de minute de lecții, apoi cu 30, și au crescut timpul ușor în funcție de cei mici”, mi-a scris C., o mamă din comunitate – dar exemple frumoase ca al ei sunt destul de rare în sistemul de stat.

2. Câtă mișcare va face copilul meu când intră în clasa pregătitoare? Va avea ocazia să iasă afară, să alerge, să se joace, să-și consume energia?

Iată o altă întrebare care în general nu se pune atunci când vizitezi o școală, indiferent că este privată sau de stat – pentru că mulți părinți, ca și mine de altfel, vin din propriul trecut școlar cu ideea că un elev trebuie să stea cuminte în clasă (eventual cu mâinile la spate), să nu facă prostii, să nu alerge, să stea cât mai nemișcat și să deranjeze cât mai puțin.

La vârste mici, copiii însă au nevoie de foarte multă mișcare – aș reformula, și aș spune: copiii ÎNCĂ au nevoie de foarte multă mișcare, pentru a se putea concentra, focusa, pentru a fi atenți la ore. Așa că aș căuta o școală unde copiii să poată alerga în curtea școlii, să se poată cățăra, să aibă timp de joacă, de efort fizic, de consum de energie. 

„Fiecare zi la noi începe cu câte o oră de sport”, mi-a povestit Jacqueline despre programul copiilor înscriși la Școala Arkedo. ”Ei încep la ora 9, iar primele 60 de minute sunt de sport – noi ne-am dat seama că îi ajută foarte mult să își consume energia și să se concentreze apoi pe activitățile academice.”

3. Ce raport există între ore și pauze pentru copiii din ciclul primar?

Când eram în școala primară și gimnazială, orele erau de 45 de minute, iar pauzele de 5, cu o pauză mare de 10 minute pe zi. Probabil exemplul clasic de școală de cartier care funcționa în 3 schimburi, cu clase mari, cu mulți elevi – pauzele scurte erau metoda cea mai eficientă prin care o școală reușea pe atunci, în anii 90, să gestioneze sute de copii în fiecare an. Îmi amintesc ca de multe ori, mai ales dacă profesorul sau învățătorul se lungea puțin la una dintre ore, nici nu mai părăseam banca pana la ora următoare – n-avea sens sa ieșim din clasă și să pierdem inca 2 minute pentru… un minut pe care îl mai „prindeam” în curtea școlii? 

„Copilăria mică este despre joacă, de asta este important ca până loa 8-9 ani, activitățile să fie îmbinate cu multă joacă, cu multe experimente practice, astfel încât copiii să vadă, să înțeleagă în mod real ce se întâmplă, să fie conectate cu gândirea lor concretă, nu cu cea abstractă, care se formează de-abia pe la 8-9 ani. De asta este important ca atunci când învățătorul vede că ei nu se pot focusa pe activitățile academice, el poate chiar să scoată clasa afară, să facă ceva mișcare, să facă poate niște mici competiții sportive cu ei, și de-abia apoi să intre la loc în clasă”, spune Jacqueline Pavel, fondatoarea Arkedo.

Când am fost în vizită la Arkedo School, chiar am văzut, într-una dintre clase, două colțuri. Un Reading Corner, cu cărți, și un colț cu multe cutii de Lego – amândouă sunt locuri în care copiii se pot duce în timpul orei să se deconecteze un pic, dacă simt că nu se mai pot concentra și că au nevoie de o pauză. Mi-a plăcut mult ideea asta, țin minte că și eu oboseam să stau înfiptă într-o bancă timp de 50 de minute, fără să mă mișc, și că profesorii de pe vremea mea ne certau foarte rău dacă deranjam ora. Am mai aflat că la Arkedo, la clasa pregătitoare ”orele” durează între 30-35 de minute, iar de la clasele I în sus ele se măresc înspre 45 de minute. Pauzele dintre ”ore” sunt de 15 minute, iar pauza mare, când copiii iau și o masă caldă de prânz, este de o oră (înțeleg că nu există școli private cu pauze atât de mari în București).

4. Ce materii va studia copilul meu și în ce fel acestea îl vor pregăti pentru viață?

Am făcut un liceu de renume, la o clasă de matematică-informatică, cu profil intensiv de informatică, și nu o sa neg: profilul real m-a ajutat mult în viață la construirea unei gândiri logice, analitice, la formarea gândirii mele critice și la capacitatea de a găsi soluții, bine și repede. Pe de alta parte, de când m-am mutat singură pe la 23 de ani și mai ales de când am deschis o firmă și m-am apucat de antreprenoriat la 32 de ani, m-am întrebat mereu de ce oare în școală nu învățăm și lucruri mai… practice. Lucruri pe care chiar le putem folosi mai departe în viață, care ne pot ajuta concret să ne descurcăm. 

M-ar fi ajutat să învăț încă de mică niște noțiuni de managementul banilor (un subiect tabu în România anilor ’90 și 2000), să aflu ce presupune un credit și cum sa economisesc încă de la primul salariu pe care îl primesc. M-ar fi ajutat să fac niște cursuri de public speaking, să învăț să mă gospodăresc, să capăt niște skilluri de management și de organizare. 

De exemplu, la Arkedo, pe lângă programa de bază (care este în limba română și aliniată programei românești, deci există orele obișnuite de Citire, Scriere și Matematică), cei mici au ore de Public Speaking, Money Management, Antreprenoriat, Danger Control, fac Yoga sau Robotică, sau dezbat diverse subiecte haioase în Parlamentul Arkedo. În plus, am observat că Arkedo Kindergarten și Arkedo School au cea mai mare ofertă de opționale pe care am găsit-o în București, deci probabil este și cea mai mare ofertă de opționale din țară. Preferata mea a fost de departe opționala de Construction DIY, în care cei mici bat cuie, taie lemne cu fierăstrăul, lucrează cu bormașina, construiesc obiecte din lemn sau cu lemn și apoi bineînțeles primesc acasă prototipurile lor.

Alte opționale care mi-au atras atenția la Arkedo School sunt cele de Actorie, Parkour (cred că acest curs clar a fost gândit de o mamă de toddler cățărător), Dancing with the Stars, Robotică, Science Experiments, dar am găsit și opționale clasice, de tipul Yoga, Șah, Engleză, Fotbal sau Tenis – din nou, valabile și pentru copiii de la grădiniță, și pentru cei din școala primară. Au module de Cooking, de Cusut și de Crafting – chiar am văzut unul dintre proiectele lor practice în vizita mea, vă las poze mai jos.

”Ce am încercat noi să facem pe partea educațională: am venit cu foarte multe activități care sunt orientate cât mai mult pe viața reală”, povestește Jacqueline Pavel despre programa Arkedo. ”Facem cu ei Money Management de la Grupa Baby, prin tot felul de joculețe simpatice. Facem Social Skills – un fel de bune maniere, îi învățăm cum să se comporte la film, la restaurant, când merg în vacanță. Avem o oră de Danger Control – în care explorăm diverse situații de risc și cum să le gestioneze – toate acestea nu sunt materii opționale, ci sunt incluse practic în materiile de bază pe care le oferim celor mici.”

5. Cum va fi evaluat copilul meu și care este poziția școlii în ceea ce privește notele/calificativele, competiția, performanța și punctele forte/punctele slabe ale fiecărui copil?

Aici cred că fiecare părinte ar trebui să decidă, mai întâi, cum se raportează el însuși la ideea de performanță, calificative, note și competiție – și spun asta pentru că știu cât de importante sunt, pentru mulți părinți, aceste rezultate concrete (notele școlii, media pe care o obține la Evaluările Naționale, numărul de copii care ajung apoi în licee bine cotate). Pentru mine, competiția și performanța nu sunt neapărat foarte importante, nu țin morțiș să am un copil care vine acasă doar cu note de 10 și care se luptă înfrigurat pentru a obține cea mai mare medie din clasă (am fost și eu un astfel de copil, iar ambiția mea provenea din frică pură, nu dintr-o plăcere a învățatului). Îmi doresc mai degrabă un mediu în care cel mic să exploreze, să-și dea seama ce îi place, să fie în contact cu el însuși și să aibă ocazia de a experimenta cu diverse materii, până descoperă lucrurile care îl încântă.

”E bine ca părinții să nu pună această presiune academică pe copii”, povestește și fondatoarea Arkedo, Jacqueline Pavel despre înscrierea celor mici în clasa 0. ”Focusul clasei pregătitoare este pe stabilirea unei rutine noi. Sigur că aici, la Arkedo, facem și litere, scriem și citim, face adunări și scăderi, clar crește complexitatea activităților față de grădiniță, dar nu avem un focus pe academic la clasa pregătitoare. Focusul pe academic apare în general după clasa a doua.”

”Am fost profesoara de matematică și unul dintre motivele pentru care am renunțat la învățământ a fost acesta: insistenta părinților la performanta fără a înțelege necesitățile elevilor. Copiii nu au nevoie doar de matematică în viata aceasta, ci și de empatie, înțelegerea unui text, lucru în echipă și multe altele, și de multe ori am încercat să aduc în orele mele și niște competențe externe ce să nu fie direct legate de matematică, dar din păcate aceasta abatere nu a fost apreciată. Înțeleg dorința părinților de a avea copii perfecți, dar nu sunt de acord cu ea atâta timp cât nici ei, dacă le cer copiilor chestia asta, nu sunt părinți perfecți. Aș vrea ca majoritatea părinților să înțeleagă ca fericirea nu sta într-un 10 la matematică, ci această notă generează mai degrabă stres si anxietate”, mi-a scris A., o fostă profesoară de matematică.

6. Dacă optez pentru un sistem de stat, are cine să aibă grijă de copilul meu începând cu ora prânzului, sau va trebui să iau în considerare un after și să mă ocup de mâncarea lui de prânz, pachețel, snack-uri?

Aici încep calculele – recunosc, în zona aceasta de întrebări mă regăsesc și eu acum, când lucrez la Excelul cu informații despre diverse școli private sau de stat. Dorin și cu mine lucrăm, avem propria firmă și suntem antreprenori, ceea ce înseamnă că deși avem o oarecare flexibilitate în program, firma are nevoie de noi ca să funcționeze așa cum trebuie. Prin urmare, ne-ar ajuta ca instituția de învățământ a copiilor să aibă grijă de ei măcar de la 8-9 dimineața până la 16-17, de luni până vineri, și să nu aibă o vacanță de vară de 3 luni. Școala de stat vine cu o economie însemnată din punct de vedere financiar, dar în cazul nostru, ea ar trebui combinată cu un after-school sau cu o bonă (deci alți bani scoși din buzunar) plus niște timp din partea noastră pentru a le pregăti pachețel cu mâncare în fiecare zi. Unele after-schools oferă o masă caldă, altele doar niște gustări, iar altele nimic, copiii trebuie să vină cu propriul pachețel.

La Arkedo, pe care tocmai am vizitat-o, ca și la multe alte școli private, programul copiilor acoperă întreaga zi – începe la ora 9 și se termină la ora 18, iar în acest timp copiii au asigurate și mesele plus gustările. În ceea ce privește mâncarea, aceasta este în mare parte organică, iar mesele sunt pregătite în bucătăria proprie, fără zahăr, prăjeli sau mâncăruri procesate. Cei mici primesc carne 3 zile pe săptămână, pește o zi pe săptămână, iar în cealaltă zi a săptămânii meniul este vegetarian – detaliile acestea au fost foarte importante pentru mine, fiindcă neavând niciun ajutor, eu și Dorin pierdem multă vreme gătind (avem 2 copii care mănâncă MULT).

7. Cum sunt gestionate, concret, cazurile de bullying, și ce măsuri preventive se iau în școală pentru genul acesta de interacțiuni?

Asta este o întrebare pe care eu aș pune-o indiferent de școala pe care o vizitez și indiferent dacă este de stat sau privată. Sunt o victimă a bullying-ului, am suferit enorm din cauza asta în gimnaziu și deși nu am mai avut parte de probleme la liceu (diferența între o școală basic de cartier și un liceu prestigios din mijlocul Capitalei chiar și-a spus cuvântul în acest caz) de multe ori simt că am tras după mine în viața de adult o mulțime de nesiguranțe, complexe și panici care își au sursa în acei ani în care uneori îmi era efectiv frică să merg la școală. Deci da, voi vrea să știu dacă școala respectivă are o poziție clară față de bullying, este atenta la sănătatea psihică a copiilor, are constant programe anti-bullying sau dacă, dimpotrivă, are cazuri de abandon sau de copii care se mută în altă parte pentru a scăpa de tachinări sau jigniri.

”Învățământul privat nu vine cu un minus pe partea academică, ci cu un plus pe partea emoțională” – mi-a plăcut mult când am auzit aceste cuvinte de la Jacqueline Pavel. ”În sistemul privat, se ține în general mai mult cont de etapele de dezvoltare psihică ale copiilor și nevoile lor emoționale. Atunci când copiii sunt liniștiți și sunt în siguranță, sunt conținuți emoțional, sunt acceptați, au loc sa fie așa cum sunt ei, în liniștea asta chiar poți să înveți. Nimeni nu învață când îi este frică – iar școlile private vin în general cu un plus pe partea asta emoțională.”

8. Cât de aproape de mine este școala respectivă (cât timp vom petrece zilnic pe drum înspre și dinspre școală).

Un aspect foarte important și vă rog eu mult, salvați această întrebare și puneți-i zece semne de exclamare. Am DM-ul de la Instagram plin de mame care mi-au scris că au renunțat la școli bune, unde copiii mergeau cu plăcere, pentru că pur și simplu nimeni din familie nu mai suporta naveta de 45 de minute, o oră sau, în unele cazuri, o oră și jumătate până la școală. Chiar dacă inițial un drum de o oră vă poate părea acceptabil, vă rog mult să vă gândiți la uzura psihică și fizică prin care poate să treacă un părinte și copilul său atunci când zilnic stau în trafic câte 60 de minute ca să ajungă de acasă la școală și de la școală acasă. Am un exemplu concret din grupa lui Mircea, al unui copil care uneori făcea și câte o oră jumate de la el de acasă până la grădiniță – în timp, decizia aceasta nu s-a dovedit a fi sustenabilă din niciun punct de vedere, copilul a fost retras.

Pentru cei care se întreabă de locația Arkedo – este în București, în sectorul 1, cartierul Aviației, pe strada Grigore Gafencu. A ajuns pe lista noastră de școli și pentru că este foarte aproape de casă și ușor accesibilă dacă locuiți în sectorul 1 sau în zona de nord a Capitalei.

9. Realist vorbind, îmi pot permite taxa unei școli private pe termen lung, pentru toți copiii mei, ținând cont de inflație, scumpiri și eventuale probleme familiale care pot apărea pe parcurs (șomaj, divorț, boală, concedieri)?

Aici vă rog luați din nou calculatorul în mână și calculați realist, nu doar visător. Dacă banii nu ar fi un issue pentru noi, vă jur că nu ne-am gândi de două ori și am alege o școală privată pentru copiii noștri. Dar adevărul este că finanțele nu ne dau afară din casă, ne este dificil să susținem grădinița privată pentru Mircea și Zeni, așa că vom cântări foarte bine plusurile și minusurile din balanța Privată – Stat. Să vă gândiți că taxa anuală pentru o școală privată de obicei se va mări de-a lungul timpului și să vă gândiți că pe lângă taxa de bază, mereu se vor adăuga tot felul de cheltuieli în plus (excursii, tabere, evenimente).

La Arkedo School taxa de școlarizare anuală este de 8700 de euro, la care se adaugă și tariful pentru mese (130 de euro pe lună). Vestea bună este că Arkedo garantează taxele de școlarizare pe tot parcursul ciclului primar, adică nu cresc taxele de la un an la altul cum fac majoritatea școlilor, tocmai pentru a oferi predictibilitate financiară părinților. Mi se pare un preț decent pentru o școală privată din nordul Bucureștiului, pentru noi se încadrează în buget, dar suficient de ”la limită” încât să facem niște ajustări la economii, numărul de seri în care ne facem de cap comandând mâncare din oraș, vacanțele organizate de Mami și Play Station-urile lui Tati – adică este o investiție în educație pe care am face-o, dar cu multă responsabilitate, calcule și cumpătare. Nu știm dacă vom putea acoperi doar școala primară în sistem privat, sau dacă vom putea merge mai departe până în clasa a opta sau a douăsprezecea, dar acesta este un gând care nu îmi provoacă stres: formarea copiilor se face în primii ani, când sunt mici, și dacă reușim să alegem o școală privată bună acum, în ciclul primar (poate și gimnazial), sunt sigură că dacă în liceu vom migra înspre Stat, ei nu vor avea probleme de adaptare.

10. Copilul meu oare va veni cu plăcere la școala aceasta? 

Aceata este o întrebare importantă și, ca să răspundeți la ea cât mai bine, vă invit să vă uitați cu atenție la curtea școlii, atunci când mergeți în vizită. Ce vedeți? Cum se comportă copiii? Ce emoții descoperiți pe chipurile lor? Par fericiți? Par relaxați? Par siguri pe ei? ”Noi îi pregătim pe copii pentru o lume despre care nu știm mare lucru în acest moment”, mi-a spus fondatoarea Arkedo School. ”Și ce poți să le dai? Poți să le dai flexibilitate în gândire, rezistență la frustrare, să le dezvolte niște rutine de lucru. Memorarea papagalicească nu mai merge la generația asta, trebuie să îi înveți să gândească, să facă sinteza informațiilor, să caute, să fie în contact cu ei, să știe cine sunt, să aibă gândire critică – și nu poți face asta decât într-un mediu care îți permite acest lucru”.

 

*** (P) Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Arkedo Kindergarten & Primary School, care m-au invitat la ei în vizită ca să stăm de vorbă despre oferta lor educațională, despre principiile Arkedo și să observ, la prima mână, cum se desfășoară activitățile într-o zi obișnuită de grădiniță și școală. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre experiența de la Arkedo, pe care o puteți urmări și pe Instagram.