Bine ai venit pe blogul meu! Eu sunt Cătălina Bucur, fost jurnalist de televiziune și blogger culinar, actualmente freelancer în domeniul marketing / e-commerce. Sunt mama lui Mircea, un băiețel zâmbitor de un an, și a Sansei, un labrador galben și pitic de patru ani. Locuiesc în nordul Bucureștiului cu iubitul meu care este freelance graphic designer și care lucrează de acasă cu mine, cu fii-su și un câine în permanență pe cap. Mda, a tras lozul căștigător, nu? *facepalm
Am (re)pornit acest blog – care a început în 2014 ca un blog culinar în care povesteam despre peripețiile mele prin bucătărie și prin lumea kilogramelor în plus – pentru că am vrut să creez un spațiu sigur și blând pentru mamele care au nevoie de tihnă, relaxare, informații, idei și sprijin. Pentru cele la început de drum care se simt copleșite, greșite și singure, dar și pentru cele care ”mămicesc” de ceva vreme.
E ok. E normal. Am trecut și eu prin asta.
Faci o treabă bună. Faci tot ce poți. You’re mom enough, așa imperfectă cum ești.
Cel mai greu lucru pe care l-am simțit în primele săptămâni și luni după nașterea lui Mircea a fost… lipsa unui sat. Vedeam pentru prima oară cât de adevărată este vorba aceea care spune că ”E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil” și resimțeam lipsa unor mame care să fie lângă mine și să îmi spună ”E ok. E normal. Am trecut și eu prin asta. Faci o treabă bună. Faci tot ce poți. You’re mom enough, așa imperfectă cum ești”. Cel mai mult m-a ajutat să găsesc alte mame cu experiențe și convingeri asemănătoare cu ale mele și să vorbesc mult cu ele despre ce se întâmplă, ce simt, ce vreau, ce temeri am, ce nesiguranțe. Cred că multe mame simt la fel la început de drum. Sau poate toate mamele simt așa tot drumul.
Când am întrebat-o pe una dintre aceste mame care m-au ajutat cum aș putea să o răsplătesc, mi-a zis doar atât: ”Pay it forward. Ajută și tu la rândul tău”.
Așa că asta fac chiar acum. I’m paying it forward. Scriu cu onestitate, blândețe și (sper!) umor despre ce înseamnă maternitatea pentru mine. Dacă un singur articol de aici ajută o singură mamă într-un moment dificil, mă declar mulțumită.
În categoria După naștere veți găsi articole despre ceea ce se întâmplă cu noi post-partum, adică acea perioadă oribilă și grozavă în care nu prea știi pe ce lume eşti și te simți de parcă te-a lovit un tren de mare viteză care, surpriză, nici măcar n-a oprit după ce a intrat cu putere în tine. La noi perioada a fost din categoria ”Ce minunat a fost, bine că a trecut!” și recunosc că mi-ar fi plăcut să fiu mai informată, mai pregătită și mai puțin înclinată să spun ”Asta sigur nu o să mi se întâmple mie!” Spoiler alert: dacă ai tendința să spui asta, cel mai probabil ți se va întâmpla, totuși, da, chiar ție.
În categoria Copilul meu povestesc despre experiența mea cu maternitatea, de la început, când am adus acasă un viermișor care nu făcea mare lucru, până acum, când flăcăul face primii săi pași, legănați și nesiguri, spre mașina de spălat rufe. Vorbim despre creștere, îngrijire, milestones, alăptare, dar și despre somn și diversificare (două dintre subiectele mele preferate). Despre educație, sănătate, vaccinuri, alegeri informate și documentate, decizii raționale, gândire critică. Râdem, glumim, ne jucăm și cântăm, dar dacă e să nu ma joc cu ceva, ei bine, nu mă joc cu sănătatea copilului meu.
Nu putea lipsi rubrica Din bucătărie, am scris totuși despre mâncare ani de zile, iar diversificarea a fost partea mea preferată din ultimul an. Aici o să găsiți rețete, meal plans, idei și informații despre cele trei mese și două gustări pe care ar trebui să le aibă cei mici pe zi. Și cei mari, de altfel. Dar nouă, recunosc, nu ne iese întotdeauna. Decât dacă Nutella și berea de după ora de culcare a copilului se pun.
La joacă este, cred, rubrica mea preferată. Pentru că, o dată cu Mircea, am descoperit un lucru nou la mine – și anume că îmi place ENORM să mă joc cu el. L-am luat la joacă de pe la vreo lună (bebelușul meu nu a făcut parte din categoria celor care în primele luni doar dorm și mănâncă, aparent el voia și entertainment de calitate) și nu ne-am oprit până acum. Îmi place să inventez jocuri, să îi fac jucării, să-l distrez, să-i ofer experiențe interesante, să văd cum evoluează prin joc, cum crește, cum se transformă, cum capată dexteritate și îndrăzneală. Iubesc fiecare pas din evoluția puiului ăstuia de om, iar felul în care devine din ce în ce mai sigur pe el, cu fiecare zi de joacă împreună, mă emoționează. Sunt mândră că iau parte la o asemenea experiență și, by god, o să fiu aici, trântită pe podea la joacă alături de el, atâta timp cât va vrea asta.
Aveți voie să fiți obosite. Aveți voie să nu mai puteți. Aveți voie să fiți imperfecte. Aveți voie să vă întrebați de o mie de ori dacă procedați bine sau nu. Aveți voie să nu mai vreți niciun copil în plus sau să mai vreți încă trei.
Iar Mom Enough este categoria special gândită pentru voi, mamele care sunteți pe aici. Care aveți nevoie de tihnă și un moment de respiro, de o asigurare și o validare virtuală. Care faceți tot ce puteți and then some, și care apoi adormiți gândindu-vă că poate puteați mai mult. Care știți că ăștia sunt cei mai frumoși ani, dar cu toate acestea vă uitați la ceas cam des seara, în așteptarea paharului ăluia de vin de după somnul copilului. Aveți voie să fiți obosite. Aveți voie să nu mai puteți. Aveți voie să fiți imperfecte. Aveți voie să vă întrebați de o mie de ori dacă procedați bine sau nu. Aveți voie să nu mai vreți niciun copil în plus sau să mai vreți încă trei.
Respirați. Trageți aer în piept.
You’re mom enough, mămico.
