Nimeni nu te pregătește pentru acel moment în care copilul tău trece de la cărțile cartonate, cu multe ilustrații și text puțin pe fiecare pagină…
…la benzi desenate și romane pentru școlari, cu mai multe capitole, pe care le buchisește singur.
Am clipit și nu mai îmi cere să-i citesc Conni.
Nici Bobiță și Buburuză.
Nici nu-mi mai aduce câte-o carte cu pagini cartonate, să investigăm câte vulpi, iepurași sau albine găsim pe fiecare pagină.
Am clipit și cumva, cândva, am trecut la benzi desenate și romane pentru școlari, cu mai multe capitole, pe care le buchisește singur. Acum ”lucrăm” la un roman cu 86 de pagini și 12 capitole, vă dați seama?
Am respirat de 3 ori și cumva, cândva, nu mai citim despre Conni care merge la grădiniță, care se pierde de mama sau care se pregătește de bal mascat, ci benzi desenate despre mitologie nordică sau romane despre prietenie și provocările vieții de la școală.
Băiețelul meu a crescut mare.
Și una dintre alinările mele este că mai am, totuși, o fetiță de 3 ani, alături de care trec în continuare prin aventurile lui Conni, prin poveștile cu Bobiță și Buburuză, prin clapetele simpatice ale cărților mici din colecția ”De ce? De ce? De ce?”, prin cărțile muzicale cu Aladin și Motanul Încălțat.
Și cred că doar datorită ei, de fiecare dată când mă așez pe canapea cu o carte pentru copii mici în mână, vine imediat și cel mare lângă noi. Care le știe pe toate pe dinafară, care deja s-a plictisit de ele, care sigur ar vrea să citim altceva, pe care nu-l mai interesează ce face mașina de gunoi, că știe deja, dar care dintr-un soi de duioșie, melancolie și nostalgie, își pune și el capul pe umărul meu și ascultă, pentru a 345-a oară, cum s-a regăsit Conni cu mama ei, cum a devenit Bobiță magician, ce face un tractor și cum se lucrează la fermă.
Să fim recunoscători pentru frații și surorile mai mici. Că îi țin încă un pic pe loc pe frații lor mai mari. Le amână un strop creșterea. Le încetinesc o idee graba. Îi mai țin copii mici încă o seară și încă o seară, cu fiecare cărțulie cartonată pe care cel mare o ascultă cu răbdare doar pentru că cel mic o cere, iar și iar.
