S-a întâmplat deja de câteva ori de când am început să-l scoatem pe Mircea în spații publice, la locuri de joacă, alături de alți copii. Mai întâi a văzut, chiar în fața lui, un tată orbit de furie, care și-a smuls de jos băiețelul de vreo 4 ani, și l-a lovit cu sete peste fund, spate și ceafă, enervat de faptul că puștiul tocmai trăgea un tantrum din acela ca la carte, cu urlete, țipete și zvârcoleli. Apoi a văzut la Therme o mamă care i-a lipit două palme pe obraji, jap-jap, băiețelului ei de 3 ani, care aruncase în joacă cu o minge de plastic în Mircea (și nici nu–l nimerise, dar asta e partea a doua). Apoi o bunică, în parcare, care și-a tras de păr nepoata, spunându-i enervată ”Dacă ești așa proastă, nici nu meriți să ieși în parc”. Apoi, tot la Therme, că deh, acolo ne-am cam făcut veacul vara asta, iarăși câteva palme date de o mamă peste urechi și la fund unui băiat pistruiat care nu știu exact ce făcuse, dar care s-a înroșit tot și a început să plângă cu sughițuri. ”Așa, plângi! Plângi! N-ai decât să plângi până te umfli!” – i-a zis mama acelui băiat.
De fiecare dată, am avut multe explicații de dat flăcăului, care articulează suficient de bine încât să insiste cu întrebări foarte precise de genul ”De ce bunica a tras-o pe fetiță de păr? De ce tăticul acela a dat cu mâinile în băiețel? De ce i-a sucit urechile mami aceea băiețelului? Băiețelul acela plângea fiindcă îl dureau urechile? Cum dor urechile când le sucești așa?” – o dată, de două ori, de zece ori pe zi, seara înainte de somn și dimineața devreme. N-a fost lovit niciodată și episoadele ăstea îi aduc multă confuzie, e foarte empatic și aparent toate lucrurile legate de durerea oamenilor îl afectează enorm.
Ceea ce vreau să vă spun acum este că cei mici sunt oglinda perfectă a acțiunilor mamei, tatălui și persoanelor apropiate din jurul lor. Vor imita exact ce vor vedea și ce li se arată, iar dacă le arătăm violență, furie și nervi, atunci li se va părea firesc să-și gestioneze emoțiile prin fix acea violență, furie și nervi pe care le-au primit. Vor învăța că este în regulă să fie loviți și umiliți de un adult care încearcă să-și impună punctul de vedere, că este ok să nu aibă control asupra propriului corp care poate fi smucit, lovit și plesnit în funcție de nervii părintelui, că iubirea părintească este condiționată de comportamentul lor. Așa că nu, hai să nu-i lovim, oricât de mult ne-ar enerva, oricât de mult ne-ar veni să-i legăm de o racheta de-a lui Elon Musk cu destinața Marte, oricât de mult ne-ar apăsa cele mai sensibile butoane.
Nu-l lovi, pentru că loviturile și bătaia o să-l facă să simtă durere, umilință, furie, ciudă și frică.
Nu-l lovi, pentru că fiecare lovitură o să vă știrbească relația, încet-încet, până când nimic pe lumea asta n-o să mai poată repara prăpastia abruptă dintre voi.
Nu-l lovi, pentru că fiecare palmă o să-i zdruncine încrederea în tine până n-o să mai rămână nimic de zdruncinat.
Nu-l lovi, pentru că educația, respectul și buna purtare nu se nasc din bătaie și violență.
Nu-l lovi, pentru că loviturile vor semăna în copil doar dorința de răzbunare, de eliberare de sub influența părinților, acești oameni mari care au puterea de a-i face rău.
Nu-l lovi, pentru că el va învăța din bătăi că merită să fie lovit și că violența este o soluție bună.
Nu-l lovi, pentru că de fapt nu pe el ești furios: el a fost doar triggerul care a venit pe fondul oboselii, stresului și propriilor tale furii.
Nu-l lovi, pentru că, atunci când va fi mare, nu-ți dorești ca amintirile lui despre tine să aibă momente de violență, palme și bătăi. Crede-mă, e oribil pentru ambele părți.
Nu-l lovi, pentru că la un moment dat, când va crește și se va transforma în adolescent, va lovi înapoi cu toată setea pe care a căpătat-o din umilință și furie. Din nou, crede-mă, e oribil pentru ambele părți.
Nu-l lovi, pentru că există șanse mari ca fix acum să-i transmiți că va fi ok să-și lovească și el copilul, iar trauma asta generațională nu se va opri cu tine, ci va continua.
Voi ce faceți ca să vă calmați atunci când vine peste voi furia cea mare? Ce tehnici de calmare și de liniștire aveți?
