Cum îngrijim dinții bebelușilor și copiilor mici?

10 întrebări pe care sigur ți le-ai pus despre dinții de lapte, cariile dentare la copii, demineralizări, periuța și pasta de dinți potrivite, sigilarea dentară și vizitele copiilor la stomatolog.

Cu dr. Ana-Maria Constantin, medic stomatolog pedodont la Famdent.

Am luat în serios dinții copilului meu încă dinainte ca aceștia să-și facă apariția. Și asta nu pentru că aș fi avut eu o deosebită plăcere în a șterge cu un tifon înfășurat pe deget obrajii, gingiile și limba unui bebeluș care n-avea niciun chef de asemenea operațiuni enervante, ci pentru că nu voiam să treacă prin toate problemele dentare prin care am trecut eu de-a lungul ultimilor ani, din lipsă de informație și de vizite timpurii la stomatolog. 

La câteva luni după ce am început să alăptez (un proces greu, forțat, cu mult stres și pompări de 8 ori pe zi), mi s-au rupt și au căzut trei măsele din partea dreaptă, sus – erau una lângă cealaltă, ca să fie treaba treabă. Am tras ani de zile cu un chist dentar la o măsea de jos pe care l-am descoperit la 20 de ani – însă am amintiri clare că aceeași măsea, în varianta ei de lapte, era complet neagră în momentul în care în sfârșit îmi căzuse. Neagră și găurită, ceva sinistru, parcă nu era a unui copil de 7 ani, ci a unui bătrân de 77 care nu văzuse în viața lui pastă de dinți. Am vacanțe întregi din care îmi amintesc doar plombe căzute, gingii umflate și dureri îngrozitoare. Și zeci de telefoane date stomatologului meu pe la 25 de ani în care îi spuneam, de la birou: ”Trebuie să vin astăzi, ACUM, că nu mai pot!”

Nu trece săptămână fără să primesc un mesaj de la câte o mamă panicată de demineralizările de pe dinții copilului său. Sau stresată că, orice ar face, orice tehnici ar aborda, copilul nu vrea să deschidă gura. Sau că informațiile pe care le primește de la medicul de familie, pediatru, cunoscuți și stomatolog despre îngrijirea dinților bebelușului său sunt atât de contradictorii, încât habar n-are ce alegeri să facă pentru cel mic.

Așa că articolul de mai jos își propune să rezolve probleme, să răspundă la întrebări și să clarifice toate acele situații care le dau bătăi de cap părinților de copii mici. Doamna doctor Ana-Maria Constantin, medic stomatolog pedodont la Famdent (clinică stomatologică pentru copii și adulți din nordul Bucureștiului), mi-a răspuns la cele mai frecvente 10 întrebări pe care mamele și le pun vizavi de îngrijirea corectă a dinților celor mici. O să găsiți mai jos răspunsurile ei și experiența mea legate de tot ce ați vrut să știți vreodată despre pasta de dinți potrivită pentru copii, ce sunt demineralizările, carii și plombe la copii, sigilare dentară și protocolul corect pentru vizitele la stomatolog ale copiilor. Vom discuta despre pastă cu fluor versus pastă fără fluor, despre cauzele demineralizării și ce facem dacă observăm o demineralizare, dar și despre igiena dentară corectă la bebeluși și copii.

Iar pentru orice procedură aveți de făcut la Famdent în perioada următoare, aveți și o reducere de 10% dacă menționați, când faceți programarea, voucherul sunny – sau le spuneți că veniți în urma informațiilor de pe Sunny Side Up.

1. Când ar trebui să ducem prima oară copilul la stomatolog și apoi cât de des ar trebui să planificăm aceste vizite? Și, de fapt, ar trebui să vizităm un medic stomatolog clasic sau să căutăm un pedodont?

Dr. Ana-Maria Constantin, medic stomatolog pedodont: ”Prima vizită la medicul stomatolog ar trebui să aibă loc odată cu apariția primului dinte, până la vârsta de 1 an. Controlul, în cazul copiilor mici, este recomandat la 3-4 luni, deoarece cariile de pe dinții temporari (cei de lapte) evoluează mult mai repede decât cele de pe dinții permanenți. Recomandarea este ca bebelușii și copiii să meargă la un medic pedodont, pentru că acesta, în plus față de un medic stomatolog, are drept specializare/competență și cursuri speciale pentru dentiția copilului și a adolescentului.”

După cum mi-a spus doamna doctor Ana-Maria Constantin când am fost prima oară la Famdent cu Mircea, acum câteva săptămâni, unul dintre motivele pertinente pentru care vizitele la stomatolog trebuie începute devreme este și familiarizarea celui mic cu această rutină care ar trebui să îi intre în obicei de acum pentru întreaga viață. În plus, având în vedere viteza cu care pot evolua problemele dentare pe dinții de lapte, un ”hai că mergem peste 6 luni” ar putea duce la niște probleme care, altfel, ar fi putut fi evitate lejer.

Prima vizită a lui Mircea la stomatolog a fost un real succes și o experiență foarte plăcută pentru amândoi – pe de o parte, pentru că îl pregătisem foarte bine de acasă și știa tot ce avea să se întâmple la cabinet, toate instrumentele și fiecare obiect de mobilier, iar pe de altă parte și pentru că doamna doctor Ana-Maria Constantin de la Famdent a avut multă răbdare cu el, i-a explicat calm tot ceea ce avea să se întâmple, i-a răspuns la întrebări și l-a lăsat să pună mâna pe câteva instrumente stomatologice – cu alte cuvinte, i-a câștigat încrederea și interesul, iar asta este mare, mare lucru pentru un puști introvertit de 3 ani.

2. De la ce vârstă ar trebui să spălăm pe dinți copiii? Sunt foarte mulți medici pediatri care spun că oricum n-are sens să spălăm dinții până la 2-3 ani, fiindcă ei ”se curăță singuri” (inclusiv pediatrul lui Mircea mi-a zis treaba asta când l-am întrebat despre vizita piticului la stomatolog), și aș vrea să discutăm puțin despre acest subiect al dinților copiilor care se curăță, cică, singuri.

”Gura bebelușului se șterge cu o compresă sterilă îmbibată în ser fiziologic încă din primele zile de viață. Ulterior putem folosi degetarul din silicon, iar de la apariția primilor dinți trebuie folosită o periuță cu un diametru mic, adecvată vârstei. Dinții NU se curăță singuri și chiar dacă bebe nu are încă dinți, trebuie totuși igienizată cavitatea bucală a nou-nascutului cu ajutorul compreselor (fiind atenți să curățăm gingiile, obrajii și limba).”

M., una dintre mamele din comunitatea noastră de pe Instagram, mi-a povestit despre cât de mult a afectat-o, pe ea și pe fetița ei, faptul că și medicul de familie, și pediatrul i-au spus că vizita la stomatolog trebuie făcută mai târziu, pe la 4-5 ani. ”Îmi amintesc clar că amândoi mi-au spus același lucru: că dinții copiilor se curăță singuri, că au o peliculă pe ei care împiedică apariția cariilor (?!?) și că vizita atât de timpurie la stomatolog este un moft, o modă recentă care nu are niciun argument științific în spate. Am mers pe mâna lor, mai ales că, după cum sunt sigură că știi, nici generația noastră nu prea a mers la dentist când eram copii – primele vizite erau făcute deja după 10 ani, poate chiar în adolescență. Așa că am ignorat petele de pe dinții copilului meu (mă rog, le vedeam, dar mă gândeam că se vor duce de la sine), și am ajuns în sfârșit la stomatolog când demineralizarea era deja foarte, foarte serioasă”, povestește M. ”Am tras mult pentru acel ”Lăsați, doamnă, că se curăță singuri!””.

3. Ai putea să îmi spui cum și cu ce produse (periuță, pastă) este indicat să spălăm pe dinți copiii, în funcție de vârsta lor? Cum procedăm cu un bebeluș, cu un copil de 1-2 ani, cu cei mai mari, de 3-4 ani, cu preșcolarii?

„Întotdeauna trebuie să folosim o pastă de dinți adecvată vârstei lor și problemelor stomatologice pe care le au – de aceea este bine să mergem cu bebelușii la un control cât mai repede, fiindcă un medic stomatolog pedodont va fi în măsură să detecteze dacă există o problemă sau nu și ce fel de produse ar trebui să folosească părinții în cazul igienei dentare a celor mici. Înainte de apariția primilor dinți, după cum spuneam, gingiile, obrajii și limba trebuie igienizate cu o compresă sterilă sau un degetar. După ce apar primii dinți, trebuie introdusă periuța manuală. Iar după vârsta de 3 ani se poate folosi periuța electrică – bine, aceasta poate fi utilizată chiar și mai devreme dacă copilul o acceptă și dacă este supravegheat în permanență de părinți”.

4. Cum convingem să se spele pe dinți un copil mic care refuză complet să colaboreze cu noi?

”Cel mai simplu răspuns ar fi: prin puterea exemplului. Copiii ne imită și vor să facă lucrurile pe care le facem și noi, așa că mai devreme sau mai târziu, vor imita și obiceiurile noastre sănătoase. Cărțile cu povești sunt iarăși foarte bune la vârste mici, poate chiar și filmulețele educative, dacă am ajuns în punctul în care oferim ecrane copilului. Putem bineînțeles să începem totul în joacă – putem spăla pe dinți o jucărie sau toate jucăriile din casă. Atât copilul, cât și părintele trebuie să conștientizeze că și periajul trebuie să facă parte din rutina zilnică, așa cum este de exemplu baia sau dușul – așadar foarte important este să fim consecvenți, pentru că bebelușilor și copiilor mici le place rutina. Dacă azi îl spălăm, mâine nu, apoi îi mai spălăm peste câteva zile, ei nu vor mai înțelege nimic. O altă variantă este să încercăm cu mici recompense, cum ar fi abțibilduri”.

Experiența noastră cu spălatul pe dinți al lui Mircea a fost cu hopuri și momente de exasperare, dar și cu o încăpățânare maximă din partea mea de a nu renunța. Bineînțeles, poți face totul ca la carte și poți curăța gingiile știrbe și cei 2 dințișori ai bebelușului cu frenezie, de două ori pe zi, crezând că astfel vei construi un obicei bun și o rutină ușoară, dar adevărul este că nimic nu te pregătește pentru crizele de furie de la 2 ani și cu încăpățânarea cu care piticul îl îmbrățișează pe ”Nu! Nu vreau! Lasă-mă! Nu vreau să mă spăl pe dinți NICIODATĂ!”

Ce a funcționat la noi, în perioadele în care Mircea nu voia să se spele pe dinți, au fost cărțile pe această temă (cele mai bune au fost ”Mă spăl pe dinți, folosesc olița” din seria ”De ce? De ce? De ce?” de la Editura Casa, ”Conni merge la Dentist” și ”Ziua spălatului pe dinți la Zoo”) și jocurile de rol (am spălat pe dinți fiecare pluș, camion, păpușică și pe absolut toți membrii Paw Patrol pe care îi avem în casă, ne-am jucat de-a stomatologul, de-a dinții, de-a cariile, iar eu am fost pe rând periuță, măseluță, carie imensă, doctor și pacient).

În unele perioade adora să îl spălăm pe dinți cu un cântecel, alteori inventam mici poezioare naive care să îl facă să râdă și să devină cooperant, iar în unele perioade absolut nimic nu părea să funcționeze. Într-una dintre aceste faze, am decis alături de Dorin să oprim puțin spălatul pe dinți (părea că se stresa instant cum vedea periuța și pasta) pentru că voiam să îi scoatem puțin din sistem panica și enervarea asociată cu rutina spălatului pe dinți. Nu știu dacă este cel mai bun sfat, dar vreo 2-3 săptămâni nu l-am spălat pe dinți deloc, ca să putem porni, într-un fel, de la zero, fără toată tevatura pe care deja o asocia procesului (de notat ar fi că în perioada respectivă, Mircea avea cam un an și jumătate și încă nu introdusesem zahărul în alimentație, nici dulciurile din comerț și nici mâncăruri procesate, deci ne-am permis, într-un fel, să luăm o astfel de decizie).

Acum, de când a crescut și ne putem înțelege altfel cu el (are 3 ani și 2 luni), am început să îi explicăm mai simplu: ”Avem o rutină de seară pe care trebuie să o punem în practică de fiecare dată. Dacă ne lungim foarte mult cu spălatul pe dinți, din păcate nu o să mai avem timp să citim, așa cum știu că ți-ai dori și cum și eu îmi doresc. Dacă vrei să citim în seara asta, trebuie să ne grăbim cu spălatul pe dinți, pentru că altfel nu vom mai avea timp”. Îi place foarte mult să citim seara împreună, și după două experiențe în care chiar ne-am ținut de cuvânt și nu am mai putut citi pentru că ne petrecusem 30 de minute în baie, negociind Afacerea Măseluța, nu îi mai convine să pierdem timpul cu periuța și pasta în loc să mai vedem ce mai fac pe șantier utilajele lui preferate.

5. Fluorul – când și cum îl introducem? De ce nu mai devreme, de ce nu mai tarziu?

”În momentul în care copilul nu mai înghite pasta și poate să o scuipe fără probleme, atunci părintele poate să folosească pasta de dinți cu fluor – acesta poate avea efecte adverse în cantități mari, cum ar fi scaunul moale, tocmai din acest motiv pastele de dinți cu fluor nu sunt recomandate bebelușilor și nici la vârste mici, când copiii încă nu reușesc să scuipe atunci când noi le sunem acest lucru. Însă da, dacă există probleme dentare, medicul stomatolog poate să recomande o pastă de dinți cu fluor și la vârste mai mici. Fluorizările în cabinet se fac, la recomandarea medicului, în funcție de problemele dentare. De ce nu este bine să tot amânăm fluorul pentru mai târziu? Pentru că acesta este o componentă importantă a țesutului dentar și contribuie la mineralizarea suplimentară a dinților”.

6. Ce este demineralizarea și care sunt cauzele ei? Se tot vorbește despre faptul că este direct legată de alăptare sau direct legată de folosirea biberonului, dar unde este adevărul până la urmă?

”Demineralizarea se produce din mai multe cauze și printr-un cumul de factori : igiena dentară defectuoasă (dacă nu este constantă sau corect efectuată), alimentația nepotrivită, refluxul gastric (creează aciditate în cavitatea bucală), moștenirea genetică dentară, frenul labial lat. O altă cauză este hrănirea cu biberonul prelungită, mai cu seama în timpul nopții, deoarece cantitatea de salivă scade și dinții nu se pot autocurăța – dar aici aș vrea să adaug că hrănirea cu biberonul nu reprezintă, de fapt, o situație cauză-efect în raport cu demineralizarea, ci sunt factori care se adaugă la alte elemente de context enumerate anterior”.

Demineralizarea este din ce în ce mai întâlnită la vârste mici, și totul pleacă de dinaintea nașterii bebelușului, încă din perioada intrauterină. Mugurii pentru dinții de lapte se formează în săptămânile 7-10 de sarcină – multe femei nici nu știu că sunt însărcinate în faza asta și nu apucă să-și schimbe stilul de viață și regimul alimentar la timp. Dincolo de asta, principalele cauze care duc la demineralizarea dentară sunt igiena precară și inconsistentă, consumul de băuturi acidulate dulci sau citricele în exces, produsele care conțin amidon, lactatele fermentate sau tulburările de reflux gastroesofagian. 

”Recunosc, îmi era foarte greu să îl spăl pe dinți pe L.”, povestește P., o altă mamă din comunitatea mea de pe Instagram. ”În fiecare seară, era ceva odios. Țipete, urlete, nervi, fugeam după el prin casă cu periuța – întotdeauna am crezut că sunt o mamă înțeleaptă, informată, dar experiența cu spălatul pe dinți m-a terminat nervos, nu îmi închipuiam că vom ajunge la asemenea jocuri de putere. I-am observat demineralizările, dar mi-am tot spus: ”Ei, e ok, lasă că sunt doar dinții de lapte, asta este, o să îi iasă dinții permanenți, iar atunci va fi deja suficient de mare încât să ne putem înțelege când vine vorba de spălatul pe dinți”. Acum îmi pare rău că am gândit așa, chiar îmi pare rău. L. are dinții din față complet tociți de demineralizare, până la rădăcină, iar asta afectează felul în care mănâncă, felul în care vorbește (mi-am dat seama târziu că existența dinților din față este cea care ne ajută să pronunțăm corect anumite sunete) și încrederea, stima de sine – copiii râd de el la grădiniță, iar mie mi se rupe inima când îl văd cum suferă. Da, totul se va schimba când vor apărea dinții permanenți, dar ca avertisment pentru ceilalți părinți: mai sunt ANI DE ZILE până când acei dinți vor apărea, ani prin care copiii noștri vor trece cu încrederea în sine făcută ferfeniță”.

7. Cum putem să ne dăm seama cât mai repede că avem de-a face cu o demineralizare – și odată ce ne dăm seama de așa ceva, cum trebuie să procedăm? Care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgem și ce produse ar trebui să folosim? Ce ar trebui să facă un părinte care deja observă o demineralizare foarte agresivă (dinți tociți aproape cu totul la copii)?

”Primul semn de care trebuie să ținem cont este o pată alb-crețoasă la nivelul coletului (aproape de gingie). Acesta este primul semn ca smalțul dintelui are de suferit, și este important de știut că demineralizarea în această etapă poate fi reversibilă. Trebuie să avem grijă la igiena orală, să realizăm un periaj riguros și constant, să evităm dulciurile din comerț sau fresh-urile de fructe. 

Al doilea pas este prezentarea copilului, cât mai rapidă, la medicul stomatolog, pentru a vedea, în funcție de evoluția și nivelul demineralizării, cum trebuie acționat – pentru că strategiile vor fi diferite în funcție de fiecare caz în parte. De asta este bine să existe un specialist care urmărește cât mai din timp copilul, pentru a veni cu sfaturi personalizate”.

8. De când putem folosi ața dentară la copii și ce ață dentară ar trebui să alegem?

”Ața dentară este indicată atunci când copiii au doi dinți care se unesc. Este obligatoriu să folosim ața dentară în jurul vârstei de 4 ani (până atunci copilul ar trebui să fie obișnuit/familiarizat cu ea, iar ața dentară să facă parte din rutina de seară). Putem folosi ața dentară pe suport (este mai ușor de folosit la copii) sau cea normală.”

9. De când putem folosi periuța electrică la copii și ce periuță electrică ar trebui să alegem?

”Indicația periuțelor electrice este să fie folosite începând cu vârsta de 3 ani, dar dacă copilul o acceptă, atunci o poate folosi și mai devreme, sub supravegherea părintelui. Indicat este să schimbăm capătul periuței electrice la maxim 3 luni, când perii se ramifică, sau de fiecare dată când copilul este bolnav. În ceea ce privește tipul de periuță de dinți electrică, putem alege ambele variante – și cele rotative, și cele sonice, important este să efectuăm corect mișcările de periaj.”

10. Cât de recomandată / benefică este sigilarea măselelor la copii și când ar trebui ea să fie făcută?

”Sigilarea dinților reduce riscul aparitiei cariilor pe suprafața ocluzală (adică acea suprafață cu care mâncăm). Sigilarea nu exclude apariția cariei pe o altă suprafață (de exemplu interdentar), dar bineînțeles că ajută copilul să aibă un număr mai mic de carii. ideal ar fi să fie făcută imediat după erupția primului molar permanent sau în primele 6 luni de la apariția acestuia. Având în vedere că primul molar erupe de obicei la o vârstă foarte fragedă, copii nu conștientizează importanța lui, mulți părinți îl confundă cu un dinte temporar/de lapte, așa că ar fi bine sa fie sigilat.”

Dacă ar fi să comprim tot acest articol în doar 3 sfaturi pentru părinți, acestea ar fi: spălați copiii pe dinți încă de când n-au dinți, mergeți la un medic stomatolog bun, care să le câștige încrederea și prietenia, și care să îi poată urmări de-a lungul anilor, și mare mare grijă la alimentația celor mici (nu zice nimeni să-i ținem într-un turn de fildeș, fără frămitură de ciocolată până la 16 ani, dar echilibrul și măsura go a long way aici). Și poate cel mai bun sfat, de fapt, ar fi să vă înarmați cu răbdare și atenție pentru perioada în care ”nu”-urile vor fi la putere – este perioada cea mai păcătoasă, în care zilnic simți că nu mai poți și tot zilnic îți vine să renunți la periuță și pastă și să zici ”Știi ce? Ia mai dă-le-ncolo, că mai încerc și săptămâna viitoare!”

Iar dacă locuiți în București și doriți o recomandare de cabinet stomatologic cu personal atent, empatic și blând, vă recomand din toată inima Famdent, unde mergem noi – au o sală de așteptare caldă și prietenoasă, cu jucării și mobilier pentru copii, medici bine instruiți care știu, nene, cum să se comporte cu cei mici și cum să-i ia, plus o paletă întreagă de servicii pentru copii și adulți. Nu uitați că la toate puteți beneficia de 10% reducere dacă le menționați, atunci când faceți rezervarea, că ați aflat de ei de aici de pe blog sau Instagram.

Și ca de obicei, orice întrebări aveți dincolo de acestea 10 din articol, nu ezitați să-mi scrieți.

*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Famdent, o clinică stomatologică din București ai cărei clienți suntem. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre experiența de acolo.