Știu cum vreau să le povestesc copiilor mei despre Moș Crăciun încă de când îl cunoscusem pe Dorin de doar câteva luni și habar n-aveam că, 6 ani mai târziu, Crăciunul avea să ne prindă împreună cu doi copii mici, amândoi sub 4 ani.
Pe când aveam 32 de ani (și niciun plan de a avea copii, ba chiar mă gândeam serios că treaba asta nu-i pentru mine) am citit un articol despre cum o mamă din SUA a decis să gestioneze momentul în care copiii ei încep să bănuiască faptul că Moș Crăciun nu există. Mi s-a părut mindblowing, am bookmark-uit articolul și iată-mă astăzi scoțându-l de la naftalină pentru voi.
Când și cum le povestim copiilor adevărul despre Moș Crăciun fără să știrbim din magia sărbătorilor?
Iată cum vom proceda noi:
Așteptăm să apară primele întrebări ale copilului legate de acest subiect, primele bănuieli sau discuții suspicioase între colegi.
Invităm copilul în oraș, la o ciocolată caldă sau o prăjitură, și pe un ton mândru și conspirativ, îi spunem:
”Te-ai făcut foarte foarte mare anul acesta. Nu doar că ai crescut în înălțime, dar și inima ta a crescut foarte mult. De fapt, inima ta a crescut atât de mult, încât acum ești pregătit să devii, tu însuți, Moș Crăciun. Mulți copii cred că Moș Crăciun nu există, dar asta înseamnă că ei încă nu sunt pregătiți să… devină Moș Crăciun. Eu cred că tu ești pregătit. Tu ce crezi?”
Iar apoi conspirați, în mare taină, ca micul vostru copil care s-a făcut mare să facă prima lui ”misiune” în calitate Moș Crăciun: să aleagă o persoană, să afle ce și-ar dori, și să-i pregătească un cadou frumos, fără să-i dezvăluie de la cine vine. Dăruire dezinteresată.
Poate fi chiar fratele lui mai mic sau bebe-surioara.
Astfel putem să facem cu tact tranziția dinspre a primi cadouri de la Moș Crăciun, înspre a DEVENI Moș Crăciun.
Share dacă îți place și ție ideea!
