Copilul Meu

Băiatului meu de 4 ani

– Mami, de ce ai plâns când mi-ai cântat la mulți ani?
– Pentru că mi-am adus aminte de prima zi cu tine. ?

Băiatului meu de 4 ani,

Îmi pare rău.

Îmi pare rău că atunci când te-ai născut, acum fix 4 ani, într-un februarie cu zăpadă, eu nu eram încă Mamă – și nici nu aveam să devin prea curând. Ai avut, în primele luni, o femeie speriată și stresată și un bărbat panicat și îngrijorat pe post de părinți, căci transformarea noastră în Mami și Tati a venit în timp, nu din maternitate, nu din primele zile acasă, nici chiar după prima lună. Ne stresau prea tare buricul tău care nu mai cădea, plânsul tău puternic, orice bubiță sau strămbătură sau sughiț. Tremuram în chiloți când strănutai. ?

Nu ne-am bucurat de bebelușia cu tine așa cum ne-am bucurat, de exemplu, de cea cu sora ta – care a aterizat în familia noastră când noi eram deja copți, puternici, bine sudați.

Dar cu tine le-am învățat pe toate.

? Am învățat să nu ne mai speriem de plânsul unui copil și sa te luam în brațe de fiecare dată, indiferent de sfaturile celor din jur.

? Am învățat să îți spunem „suntem aici” și „poți să plângi cu noi”, indiferent de previziunile apocaliptice care anunțau că vei sta mereu lipit de brațele noastre. Ai stat cât ai avut nevoie și apoi te-ai desprins. Ai început să-mi spui „Te rog să nu vii în baie cu mine, pot singur și am nevoie de intimitate”.

? Am învățat ca nu vom fi niciodată părinții aceia perfecți din cărțile de parenting, dar că tu nu cauți perfecțiunea noastră, ci iubirea noastră.

? Am învățat că un puști de 3 ani ne poate apăsa cu putere butoane de existența cărora habar n-aveam, dar ne și poate învăța ce înseamnă să iubești cu fiecare celulă a corpului tău, orice ar fi, sau cum zici tu: „Până la planeta Jupiter, până la capătul Universului, până după moarte și chiar dincolo de murire, Mami!”

Dar mai ales, am învățat că eu, femeia care eram când te-am născut pe tine, m-am transformat ireversibil. Am pierdut bucăți din mine, m-am crăpat și m-am lipit la loc, am căpătat super-puteri, am crescut, m-am schimbat, am evoluat și am devenit această nouă femeie puternică și înțeleaptă, încrezătoare și determinată, capabilă să mute munți și să sece ape pentru tine. Am devenit Mamă. Azi e și ziua mea. ?

La mulți ani, Mircea! Te iubesc până la planeta Jupiter, până la capătul Universului, până după moarte și chiar dincolo de murire. Mami.

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *