CărțiRecomandări

Cărți pentru copii de la Editura Casa – lista completă pentru 0-7 ani, structurată pe vârste

Era și momentul să facem lista aceasta de cărți pentru copii mici, probabil cea mai completă și detaliată listă de cărți pe care am scris-o vreodată în cei aproape 5 ani de când sunt mamă. Veți găsi mai jos toate cărțile pe care le recomand de la Editura Casa, împărțite frumos pe vârste și categorii de interes. Cărți cartonate, cărți mici, cărți cu colțuri rotunjite, cărți cu clapete, cărți cu ferestre, cărți groase, cărți pentru bebeluși și cărți pentru toddleri, cărți pentru diverse tipuri de pregătire a copilului (cărți pentru grădiniță, cărți pentru mersul la doctor, cărți pentru analize), cărți ilustrate – pe toate le veți regăsi în lista de mai jos.

Înainte să trecem mai departe, vă reamintesc că la Editura Casa avem, până pe 10 octombrie, codul de reducere SUNNY care vă oferă 20% extra-reducere la cărțile lor pentru copii (seturile nu sunt acoperite de cupon, fiind deja foarte reduse, darrrrr mi-au explicat mamele că de multe ori e mai econom să luați separat fiecare carte din set și să aplicați cuponul SUNNY, se pare că ieșiți mai bine la preț). 

Cărți pentru copii de 0-1 ani.

În comunitatea de pe Instagram au intrat în ultima vreme mame cu bebeluși mici, de sub 12 luni, și mereu primesc întrebarea aceasta de la ele: cu ce cărți putem începe ca să îi împrietenim cu lectura fără să-i plictisim, enervăm sau frustrăm. Ca o mică remarcă: nu încercați să forțați lucrurile și alegeți acele cărți potrivite pentru vârsta, dar și pentru nivelul de dezvoltare al copilului vostru. Nu contează că băiețelul vecinei are răbdare să parcurgă pagini cu text mult și poze puține, dacă al vostru este încă în etapa ”text puțin și ilustrații mari” onorați această perioadă cu bucurie (sunt ohoho, cărți destule pentru el!) și treceți mai departe doar când copilul pare pregătit.

Pentru bebeluși mie cel mai mult îmi place această carte, ”Animăluțe poznașe” – carte pentru degețele jucăușe”, care după cum vedeți este recomandată de la 12 luni plus, dar care merge brici și la bebeluși mai mici pentru că are o ”găselniță” tare drăguță: acele găurele rotunde pe care le vedeți în fotografii, prin care Mami și Tati își pot băga degețelele, ca să facă această carte cât mai captivantă și mai interesantă pentru bebe. Cred că bebelușii vor fi în delir! Bonus: cărticica are dimensiuni mici, poate fi ușor ținută în mâini de bebei și este cartonată, ca să reziste la smucituri și molfăituri.

Din aceeași categorie de cărți cartonate cu decupaje și găurele simpatice face parte și o noutate de la Editura Casa: ”Crăciun fericit, animăluțe drăgălașe” are o steluță decupată pe fiecare pagină care se face din ce în ce mai mică, și în care bebelușa mea adoră să își bage degetele, piese de Lego, mingiuțe și creioane. Recomandate de la 6 luni și, respectiv, 9 luni mai sunt două cărți cartonate foarte frumos ilustrate, ”Lucrurile mele preferate” și ”Animăluțele mele preferate”

Tot pentru copiii mici mi-au plăcut foarte mult aceste două cărți din seria ”Primul meu dicționar cu ferestre”, varianta cu animale și varianta cu vehicule. Ele sunt recomandate începând cu vârsta de doi ani, și asta pentru că au niște clapete pe care evident bebelușii nu le-ar putea deschide singuri, dar mie mi se pare că felul în care sunt concepute, cu desene simple, foarte puține pe fiecare pagină, cu text extrem de scurt, le face niște materiale perfecte și pentru copilașii foarte mici, pentru bebeluși. Iar pentru cei un pic mai mari, da, ei se pot bucura de celebrele clapete de la Editura Casa și pot să vadă ce este în spatele lor!

Mențiune specială pentru casele cu doi copii, în care se vede clar că al doilea sare peste etape și se dezvoltă mâncând pământul, doar-doar îl va ajunge pe cel mare: cu siguranță bebe va încerca din răsputeri să deschidă și el clapetele, mă uit doar la Zeni ce eforturi face și cum se opintește cu degetele ei micuțe în ferestrele acestor cărți. Nu așteptați prea mult până să le oferiți, eu i le-am pus la dispoziție încă de la vreo 6 luni.

Cărți pentru copii de 1-2 ani.

Pe lângă cărțile pe care le-am menționat în secțiunea de mai sus și care vor fi încă foarte potrivite și pentru copiii de peste 12 luni, Editura Casa mai are o mulțime de alte cărți cartonate copii, cărți 1 an, cărți 2 ani – una dintre cele mai frumoase colecții mi se pare ”Primele mele povești”, din care avem ”Primele mele povești de noapte bună” și ”Primele mele povești cu animale”. Sunt cărți mari, groase și cartonate, cu povești foarte scurte, de câteva rânduri, dar cu ilustrații frumoase. Mircea învățase pe dinafara unele dintre aceste povești care abordează teme din viața de zi cu zi a copiilor: somnul de seară, ce facem când ne certăm cu frații sau cu un amic, despre curaj, atenție și îndrăzneală, despre cum ne comportăm când facem o prostioară și cum trebuie să ne tratăm prietenii. Ah, și ”Primul meu mini dicționar” este foarte frumoasă, mai ales pentru puii mici care au început aă arate cu degetul și solicită, curioși, să le denumiți fiecare obiect în parte.

Tot pentru zona de 1-2 ani sunt și cărțile interactive de la Editura Casa. Prima pe care noi am avut-o era celoebra ”Suflă, alină și pune un plasture”, care vine la pachet cu 5 plasturi refolosibili pe care copiii le pot aplica animăluțelor iar și iar (sau din experiența noastră, iar și iar și iar și iar și iar. ȘI IAR.), ”O îmbrățișare de noapte bună” are incluse 5 abțibilduri refolosibile, iar Cartea-Puzzle ”La Fermă” are 10 piese de puzzle mari pe care copiii le pot potrivi cu ușurință pe fiecare pagină.

Dacă aveți acasă un copil de peste un an, vă rog mult să intrați în cârdășie cu noi, restul mamelor hoinare, și să îi cumpărați seria care vă va schimba viața – adică ”Hoinari prin anotimpuri”. Le numesc cărți pentru observație și atenție – sunt acele cărți cartonate care au text foarte puțin (sau deloc) însă care, pe fiecare pagină, au ilustrații extrem de detaliate, cu zeci și zeci de lucruri interesante de descoperit. Mircea își petrecea minute în șir pe fiecare pagină, arătând cu degetul, știam deja toate personajele, unde se duce fiecare, unde locuiește unul, unde merge la muncă celălalt. Iar Zeni îi calcă pe urme glorios și arată și ea cu degetul, curioasă, spre fiecare personaj, întrebând curioasă: ”Ăăă? ĂĂĂ?!?”

Mai mult decât Hoinarii, mie îmi place seria ”Caută și găsește” de la Editura Casa – în acest moment, ei au 11 cărți mari și mici al căror principiu este simplu: fiecare pagină are mai multe imagini pe care cei mici trebuie să le descopere apoi în ilustrația principală, ceea ce le face foarte captivante, foarte catchy pentru copii. În plus, sunt o modalitate bună de a le îmbunătăți vocabularul – mă rog, și lor, dar și nouă, adulților: din ”Marea mea carte Caută și Găsește – În Pădure” am învățat alături de Mircea cum arată un pârș de pădure, un mugurar, o năpârcă sau un scorțar. Habar nu aveam, dar acum, ehehei, cine le știe? Noi!

În colecția cartonată ”Caută și găsește” am găsit și una dedicată Sărbătorii Pascale, dar și pe cea dedicată Crăciunului – așa că o puteți folosi ca să le explicați din timp ce o să se întâmple în decembrie, la ce să se aștepte și care sunt cele mai întâlnite obiceiuri și tradiții. Tot foarte faină în perioada aceasta este ”Caută și găsește – Iarna”, iar cei de la Editura Casa tocmai au lansat și cărticica ”Caută și găsește – Anotimpurile”, bună de citit de-a lungul întregului an.

Noutate, mai ales că mamele de pe Instagram încă îmi scriu despre adaptarea puilor lor la grădiniță: vedeți că avem și cartea ”Caută și găsește – la grădiniță”, care i-ar putea ajuta pe cei mici să se familiarizeze și împrieteneacă cu noul spațiu.

Nu pot să închei recomandările pentru 1-2 ani fără ”creme de la creme”, cea mai grozavă carte cu vehicule și utilaje pe care am ținut-o vreodată în mâini, după care Mircea a fost leșinat și pe care deja încep să o învăț pe dinafară (dacă îmi dați un test de autodictare prin octombrie, sigur îl trec cu brio). ”Excavatoare, tractoare și alte mașini mari. Cartea mea cu vehicule” de Wolfgang Metzger este o carte super-detaliată pentru copiii care iubesc mașinile mari și impunătoare, pentru că oferă informații despre șantiere și utilajele de construcție întâlnite acolo, despre autostrăzi și felul în care sunt ridicate, despre mașinile care se folosesc de obicei la fermă, despre ce vehicule asigură curățenia orașului sau cum arată și cum funcționează o stație de pompieri și un aeroport.

Cartea este cartonată, groasă și măricică (un pic mai mare decât cărțile clasice din seria Junior ”De ce? De ce? De ce?” de la Editura Casa), ușor de ținut în mâini și cu text puțin pe fiecare pagină – ceea ce mi se pare minunat mai ales pentru copiii mai mici, care nu se pot concentra pe o poveste foarte lungă. Însă ceea ce îmi place mult la această carte sunt ilustrațiile și frumusețea detaliilor – aici îmi aduce aminte de cărțile ”Hoinari prin anotimpuri”, o altă serie-bijuterie de la Editura Casa, foarte iubită de toddleri. Fiecare pagină are zeci de detalii, în fiecare centimetru pătrat se întâmplă ceva, se ascunde o poveste, apare o informație sau un cuvânt nou.

Cărți pentru copii de 2-4 ani.

  1. Colecția ”De ce? De ce? De ce?”

Ah, intrăm în perioada în care Mircea s-a îndrăgostit iremediabil de citit pentru că a descoperit seria de cărți din colecția ”De ce? De ce? De ce?” – există două părți ale acestei colecții, una pentru copii de 2-4 ani, cu cărți mai mici și mai simplu concepute, și una minunată, pentru copii de 4-7 ani, cu cărți mai mari și mult mai complexe.

Dacă nu ați auzit despre această colecție (unde ați trăit până acum???) v-o prezint imediat, cei de la Editura Casa ar trebui să primească premiul Nobel pentru cea mai bună idee fiindcă au tradus-o și publicat-o în limba română. Sunt acele cărți care explică celor mici cum funcționează lucrurile din jurul lor, de la mașini de gunoi la roboți și de la prese de balotat la corpul uman. Gândită și pentru copiii mai mici, de 2-4 ani (colecția Junior) dar cu o extensie și pentru cei mai mari, de 4-7 ani, ”De ce? De ce? De ce?” abordează orice subiect ar putea fi de interes pentru copii, de la dinozauri la excavatoare, de la citirea timpului la roboți, de la vapoare la ferme și de la tractoare la adaptarea la grădiniță și trecerea de la scutec la oliță. Ilustrațiile sunt foarte frumos făcute, explicațiile sunt simple și clare (sunt de un real ajutor pentru părinții care au toddleri ce pun 100 de ”De ce?”-uri pe minut), iar partea fermecătoare la ele este reprezentată de faimoasele clapete de carton, pe care cei mici le pot ridica pentru și mai multe informații.

Un new entry frumos în această colecție de la Editura Casa este ”Ce facem toamna?”. Perfectă pentru luna octombrie, zic eu. Perfectă pentru toate acele momente când o să culegeți frunze, castane și conuri. La fel și ”Pădurea” (Mircea chiar merge la o grădiniță de pădure, cu pedagogie Reggio Emilia, așa că mi-a plăcut să regăsesc în paginile cărții idei frumoase despre îngrijirea și prețuirea pădurilor). Iar pentru părinții de doi copii, iată două bijuterii: ”Frați și surori” și ”Bebelușul nostru”. Muuuuusai să le luați dacă aveți mai mulți copii, sau dacă vreți să-l pregătiți pe cel mare pentru venirea unui nou bebe în familie. PS. Ce-mi plac cărțile în care copiii sunt portretizați NORMALLLL, în care nu-s toți cuminți, ascultători, liniștiți și calmi, în care nu-s toți desprinși dintr-o reclamă la Nivea. Copiii au tot felul de emoții, chiar dacă nouă nu ne convin decât cele din felicitările Hallmark.

Nu la fel de noi, dar clar hituri sunt aceste două enciclopedii: ”Mica Enciclopedie a Vehiculelor” face parte din colecția ”De ce? De ce? De ce?” și piticii mașiniști pot găsi în ea 120 de vehicule prezentate cât se poate de detaliat, iar ”Prima mea enciclopedie” este perfectă pentru părinții ai căror copii întreabă ”DE CEEEE?” de o sută de ori pe zi (Hei Mirceeaaa!), pentru că răspunde la ORICE – de ce există internet, de ce pictăm, de când există oameni pe Pământ, cât de mare este Spațiul și tot așa.

Nu pot să închid recomandările fără să reamintesc niște cărți clasice din colecția ”De ce? De ce? De ce?”. Editura a retipărit niște titluri foarte căutate și utile:  „Mă spăl pe dinți, folosesc olița” și „Grădinița mea”. Pe ambele noi le-am folosit cu mare succes când am făcut trecerea de la scutec la toaletă și în adaptarea la grădiniță, știu că multe mame le-au căutat și că nu le mai găseau pe niciun site, așa că… liber la comenzi, până se epuizează stocul!

”Știu să număr” este o carte clasică din colecția Junior ”De ce? De ce? De ce?” de la Editura Casa destinată copiilor între 2-4 ani – și da, având în vedere că se orientează spre cifre și activități de numărare, nu cred că ar fi prins așa de bine dacă i-o ofeream lui Mircea atunci când era mai mic de 2 ani. Cartea are ilustrații frumoase, text puțin pe fiecare pagină, personaje și situații pe care copiii le întâlnesc recurent în viața de zi cu zi și bineînțeles multe clapete pe fiecare pagină (dacă sunteți familiari cu seria ”De ce? De ce? De ce?” atunci știți deja despre aceste faimoase clapete, bucuria celor mici, care le închid și deschid la nesfârșit).

O carte din seria Junior ”De ce? De ce? De ce?” pe care am citit-o frenetic într-o perioadă în care Mircea voia să se facă gunoier, ”Să strângem gunoiul” prezintă o zi din viața lui Mihai, un gunoier simpatic și harnic. Cei mici află despre cum arată și cum funcționează o mașină de gunoi, cum arată un centru de colectare a deșeurilor, ce înseamnă reciclare și cum se curăță străzile unui oraș.

Mircea a avut o fază cu dinozaurii la un moment dat (ce toddler NU are o fază cu dinozaurii la un moment dat, vreau să știu), iar această carte i-a plăcut mult de tot. Cred că este una dintre cărțile cu cele mai simpatice clapete din această serie, eu îl speriam pe Mircul și imitam toți dinozaurii din carte, spre marea lui plăcere.

Am citit cartea ”Ce culoare este aceasta?” într-un restaurant (făcea parte din biblioteca pentru copii a locului respectiv) și mi-a plăcut mult felul în care prezenta culorile pentru cei mici. Pe atunci Mircea avea sub 2 ani și era la faza în care încă le învăța și nu le pronunța bine (spunea ”bo” la roșu și ”badin” la galben), așa că i-a plăcut mult să o frunzărim și să îi ridicăm clapetele. Acum cred că nu l-ar mai interesa subiectul, dar dacă aveți copii mai mici sau care încă învață diferențele între culori, ”Ce culoare este aceasta?” este perfectă.

Pe ”Forme și contraste” am luat-o la întâmplare pentru că mi se părea că Mircea este prea mic ca să fie interesat de geometrie, dar se pare că niciodată nu trebuie să subestimezi un copil de doi ani și jumătate. Cel mic a învățat cu plăcere despre cerc, pătrat, dreptunghi, romb, hexagon și încă citește cu drag această carte, chiar și acum, că știe formele geometrice.

Dacă locuiți la curte sau dacă celor mici le place să își viziteze rudele de la țară, această carte frumoasă și superb ilustrată nu trebuie să vă lipsească. Din ”Cine locuiește în grădină” copiii învață despre plantele și animalele dintr-o grădină, despre cum se îngrijesc florile și despre cum să ne comportăm cu animalele care locuiesc chiar lângă noi.

Ohhh, o altă bijuterie: ”Uneltele noastre”. Trebuie oare să mai explic ce extaz este în casa noastră de când am deschis coletul cu această carte? Pentru că, of course, cei de la Editura Casa ne-au trimis rapid un exemplar, cunoscând că-l avem aici pe Nea Gică, șeful nostru de șantier. Ok, mă scuzați că mă extaziez așa, dar avem capitole ESENȚIALE pentru șuruberiști, cum ar fi: Ce poți face cu un fierăstrău, Cum se netezește lemnul, Cum se găurește lemnul, Cum strângi un holțșurub sau Cum se colorează lemnul? Mamă, nici când a apărut noul sezon din Povestea Slujitoarei nu era așa rumoare în casă. 

  1. Colecția ”Prietena mea Conni”.

Alte cărți foarte bune de la Editura Casa sunt cele pe care eu le numesc ”cărți pentru pregătire”, pentru că ajută părinții să pregătească copiii pentru diverse evenimente din viața lor. Iar dacă sunteți aici alături de mine de mai multă vreme, atunci știți deja că pentru noi pregătirea este cheie: noi îl pregătim pe Mircea, din timp, pentru orice drum la doctor, dentist, pentru grădiniță l-am pregătit foarte mult, pentru orice petrecere sau pentru orice ieșire mai aparte pe care o facem în oraș. Și tot timpul treaba asta a mers brici: băiețelul este calm, echilibrat, știe ce îl așteaptă, iar drumurile noastre la medic sunt o plăcere, în loc de haosul și dezastrul prin care treceam înainte să ne documentăm despre beneficiile acestei pregătiri.

Din acest punct de vedere, seria ”Prietena mea Conni” este ge-ni-a-lă, pentru că abordează orice posibil eveniment prin care un copil poate să treacă de când este bebeluș, până ajunge să fie școlar. Am pregătit temeinic adaptarea la grădiniță cu ajutorul lui ”Conni merge la grădiniță”, iar ”Conni învață despre Coronavirus” ne-a fost de mare ajutor în perioada pandemiei când i-am explicat de ce trebuie să ne spălăm foarte bine pe mâini și de ce, afară, toată lumea poartă mască (inclusiv educatoarea lui, la momentul respectiv). 

Acum 2 ani ne-a fost de mare folos ”Conni merge la dentist” – aceasta a fost excelentă pentru primul drum la stomatolog cu Mircea, mai ales este atât de realistă, încât experiența lui Mircea la stomatolog a fost foarte, foarte asemănătoare cu tot ce i s-a întâmplat lui Conni în ”Conni merge la dentist”: cum a intrat în cabinetul medicului, Mircea a recunoscut scaunul, lampa, instrumentele stomatologice, ba chiar a întrebat unde este păhărelul care se umple cu apă după apăsarea unui buton și unde, unde este freza cu care dentista curăța caria lui Conni?

O altă carte pe care o tot recitim este ”Conni învață să înoate” pentru că începând de anul trecut, Mircea are la grădiniță un opțional de înot și în fiecare marți merge cu micii lui colegi la bazin. Din nou, ca în toate cărțile din colecția ”Prietena mea Conni”, avem text puțin pe fiecare pagină și ilustrații foarte simpatice și foarte realiste, acțiunile povestite sunt desprinse din viața de zi cu zi a copiilor, iar personajele sunt construite astfel încât cei mici chiar se atașează de ele: lui Mircea îi place foarte mult de Conni și o vede ca pe o colegă simpatică de la grădiniță care trece prin foarte multe aventuri.

Din motive evidente, și această carte a fost mare hit la noi acasă: ”Conni și bebelușul” – pentru că explică foarte frumos și foarte realist ce se întâmplă într-o familie atunci când un nou bebeluș va veni în curând pe lume, trecând prin tot felul de evenimente care și la noi au loc: burta mamei care crește, pregătirile din apartament pentru acomodarea unui nou copil, sortarea de haine vechi, păstrate de când Mircea era bebeluș și drumurile mele dese la doctor, pentru monitorizarea sarcinii.

Mai nou am tot trecut și prin ”Conni nu vorbește cu necunoscuți” și ”Conni se pierde de mama” – Mircea a crescut, merge deja în excursii, a fost deja în prima lui tabără și siguranța lui atunci când este departe de mine a devenit un subiect care mă interesează foarte mult.

New entry: ”Conni joacă fotbal”, o carte pe care o citim nu neapărat pentru fotbal (care nu îl impresionează deloc pe Mircea, seamănă cu mine aici), ci pentru ideea de club sportiv în care vreau să îl înscriu cât mai curând (caut niște ore de karate, judo, aikido, CEVA unde să-și consujme energia și unde să aibă impresia că devine ninja, noua lui pasiune).

  1. Cărți pentru gestionarea emoțiilor.

Tare importante mi se par acele cărți care explică emoțiile mari pe limba copiilor mici! V-am mai povestit – familia noastră a trecut printr-o perioadă destul de dificilă, venirea lui Zeni pe lume nu a fost grea pentru noi, părinții (ce simplu ni se pare totul acum, la al doilea copil!), însă pentru Mircea, adaptarea la noua viață în patru a fost copleșitoare. O iubește pe micuța lui surioară din toată inima, însă faptul că atenția noastră nu îi mai este dedicată în totalitate lui l-a făcut să fie furios, anxios, speriat și iritat aproape un an de zile.

Tot cărțile ne salvează și din starea asta, pentru că ele completează foarte, foarte frumos lucrurile pe care noi i le povestim, explicăm și repetăm iar și iar. Avem două cărți cu Iulia – ”Iulia are nevoie de consolare” și ”Azi, Iulia este supărată” – și îmi place mult că amândouă se focusează pe emoții, gestionarea lor și felul în care cei mici percep și navighează prin emoțiile mari și copleșitoare. Bonus: după ce citiți ”Iulia are nevoie de consolare” de câteva ori, vă promit că nu o să rezistați și o să faceți și voi renumita ei Prăjitură Tigrișor – adică un chec marmorat care la noi a devenit rețeta săptămânală a casei.

Mențiune specială aici pentru 2 cărți din colecția ”De ce? De ce? De ce?” care pot ajuta în zona aceasta: ”Ajutăm, împărțim, ne împăcăm” (noi suntem în etapa asta în care gestionăm comportamentul manierat și corect când vine vorba de împărțit) și ”Curajos, puternic, încrezător”, despre care vă povestesc mai jos.

  1. Cărți cu Bobiță și Buburuză.

Zău că nu știu de ce le place atât de mult copiilor seria cu Bobiță și Buburuză (e simpatică, dar inițial mie se părea nothing to write home about). Totuși de fiecare dată când aduc în casă o carte nouă cu prietenii-insecte, Mircea o bagă in heavy rotation și o citim până când impun eu o limită și îi spun ”Nu mai pot cu Bobiță ăsta!” Probabil că e vorba de paginile frumos ilustrate și foarte colorate? Despre varietatea de insecte și cum fiecare are casa ei, curtea ei și obiectele ei bine alese? Despre poveștile cu prietenie, colegialitate și ajutor reciproc? Habar n-am. Cert este că Bobiță SE CERE, iar Mami trebuie să-l citească. Cea mai nouă carte se numește ”Lunile anului – 12 povești cu Bobiță și Buburuză”, iar noi o mai avem și pe ”Povești din căsuța cu buline”.

Cărți pentru copii pentru 4-7 ani.

  1. Colecția ”De ce? De ce? De ce?” pentru 4-7 ani.

Adică etapa de vârstă în care sunt acum cu Mircea și care este spectaculoasă, pentru că toate cărțile sunt super interesante și au informații noi și complexe chiar și pentru noi, adulții – vă spun sincer, NIMENI nu se plictisește când citim această colecție.

Un new entry pe care îl iubesc din seria ”De ce? De ce? De ce?” este cartea ”Curajos, puternic, încrezător”. Foarte frumos vorbește despre ce înseamnă curaj, ce înseamnă frica, cum poți trece peste anxietate, rușine, stinghereală, peste momente care te sperie, situații inconfortabile, cum să-i aperi pe alții. Dorin râdea de mine că îi citeam din cartea asta lui Mircea în avionul spre Turcia, cu voce mică și tremurândă – mie mi-e GROAZĂ de zborurile cu avionul, mă simțeam extrem de ipocrită citindu-i despre curaj în timp ce aveam pulsul 150.

O altă noutate este ”Să protejăm mediul!”, o carte din seria ”De ce? De ce? De ce?” pentru copii mai mari – și vreau să spun aici și acum cât de mult apreciez că în ultima vreme apar o mulțime de cărți care să îi învețe pe cei mici cum să aibă grijă de natură și de planetă, cum să nu arunce lucruri pe jos sau cum să colecteze gunoiul respectiv, cum acțiunile noastre mici pot ajuta sau, dimpotrivă, afecta planeta. Mi se pare că le oferă o responsabilizare pe care generația noastră nu prea a avut-o și că vom crește, astfel, niște copii care vor ști să prețuiască natura din jurul lor, în loc să-și bată joc de ea.

Tot nouă este și ”Ce se întâmplă la spital” – bună mai ales dacă aveți copii curioși și un piiic macabri, cum este Mircea, care este pasionat de boli, diagnostice, operații și radiografii. Ce este un spital, cum se ajunge acolo, ce se întâmplă în cabinete și la fiecare etaj în parte, ce fac doctorii, cum decurge o operație – iubesc cât de detaliată poate fi această carte.

Din ”Pământul nostru”, copiii vor afla detalii despre planeta noastră, despre cum s-a format Terra, cum apar peisajele și ce sunt resursele minerale, dar descoperă și răspunsuri la întrebări pe care poate deja și le pun: ce înseamnă cutremurele, ce se ascunde în apa mării și oare ce de nu trăiesc papagali în România (asta e o întrebare pe care eu chiar am primit-o, la momentul respectiv nu am știut să răspund, noroc cu cartea).

O altă preferată este ”Lumea insectelor” – o carte mare și foarte detaliată, cu clapete și informații și un gândac de bălegar, din cauza căruia Mircea îi spune lui Zeni ”gândacule de bălegar”, dar trage aer în piept, Cătălina, trage aer în piept, rămâi zen, nu o să urle ”BĂLEGAAAAAR!!!” prin casă și la 10 ani, nu? Nuuu???? Sper să nu.

Apropo, dacă din păcate ați trecut printr-un deces în familie și doriți să explicați unele lucruri copiilor, există o carte și pentru acest aspect: ”Rămas bun, deces, doliu” – sper să avem nevoie cât mai târziu de astfel de cărți pentru copiii noștri, dar e bine de știut că le vom putea citi despre asta din timp.

  1. Colecția ”Luminile Nordului”.

Ce colecție frumoasă și cât mai bucur că am primit-o, pentru că dacă ar fi fost după mine i-aș fi oferit-o lui Mircea mult mai târziu! ”Luminile nordului” este o serie norvegiană care a câștigat Premiul Pondus 2018 și premiul Ark pentru cea mai bună carte pentru copii, tot în 2018. Cărțile sunt despre un portal prin care se face trecerea către o lume fantastică, care există doar în imaginația celor a căror fantezie nu cunoaște limite, iar lui Mircea i-a plăcut mult stilul de comic book (nu mă așteptam, credeam că e prea mic pentru așa ceva, serios, am ajuns aici? De la Conni și excavatoare la cărți de aventuri lungi? Timpul ăsta este atât de neprietenos!).

 

Uffffffff, gata! Am ajuns la final. Sper din inimă că lista mea completă de cărți pentru copii între 0-7 ani vă ajută și vă reamintesc că la Editura Casa avem, până pe 10 octombrie, codul de reducere SUNNY care vă oferă 20% extra-reducere la cărțile lor pentru copii (seturile nu sunt acoperite de cupon, fiind deja foarte reduse, darrrrr mi-au explicat mamele că de multe ori e mai econom să luați separat fiecare carte din set și să aplicați cuponul SUNNY, se pare că ieșiți mai bine la preț). 

 

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *