Adică resimt frecvent epuizarea profesională, sunt predispuși la oboseală cronică și consideră că viața este mult mai stresantă în prezent decât în trecut.
Am locuit la străbunica mea din Eforie Sud și la bunicii mei din Pitești cam din primele luni de viață și până după ce am terminat clasa întâi. Părinții mei, un medic ginecolog ambițios și un inginer de aeronave foarte dedicat, ne-au adus la București, pe mine și pe fratele meu, pe când eu aveam opt ani, iar el, doisprezece. Au ratat, din păcate pentru toată lumea implicată, cam toată copilăria noastră – pe care ne-am petrecut-o pe plajă la Eforie, în picioarele goale, și pe străzile pline de praf din Pitești, jucând rațele și vânătorii, elasticul și făcând prăjituri din noroi cu ceilalți copii de pe stradă, în timp ce ne supravegheau străbunici, bunici, unchi, mătuși, verișori și vecini – o întreagă comunitate. În timpul acesta, mama lucra de la 8 dimineața la 14 (în zilele în care nu era de gardă), iar tatăl meu, de la 7 dimineața la 15. Lux, aș zice acum.
Treizeci de ani mai târziu, sistemul de suport care părinților mei le-a permis să ne trimită în brațele unei ”armate” de bunici, străbunici, unchi și mătuși a dispărut.
Fast forward treizeci de ani mai târziu, majoritatea părinților mileniali pe care îi cunosc n-au nici o zecime din sistemul de suport pe care părinții mei îl aveau în anii ‘80 și ‘90, când am crescut noi. Cei mai mulți își cresc copiii singuri, pentru că bunicii fie stau departe, fie nu pot sau nu vor să se implice mai mult de câteva weekenduri pe an; majoritatea se bazează pe creșe, grădinițe, afterschool-uri sau bone pentru îngrijirea copiilor; cei mai mulți lucrează în corporații sau în job-uri care încep la 9 și se termină după ora 18, cu încă 1-2 ore petrecute zilnic în trafic.
Ceva rău.
Cu alte cuvinte, părinții milenialii sunt epuizați fizic, mental și emoțional – adică, în traducere liberă, NU MAI POT. Nu din cauza copiilor, pentru că să-și iubească copiii și aibă grijă de ei nu este greu. Greu este să facă asta în timp ce navighează prin viața lor profesională, cea de familie, situația economică și politică nesigură, în timp ce n-au la dispoziție o comunitate, un sistem de suport, cum aveau generațiile anterioare.
Burnoutul milenial, în cifre.
Mă știți, îmi plac cifrele, așa că las câteva aici pentru voi în ceea ce privește burnout-ul milenial, unul dintre subiectele mele preferate. Cea mai potrivită descriere despre burnout am găsit-o în cartea ”Can’t Even: How Millennials Became the Burnout Generation” de Anne Helen Petersen: ”Burnout-ul este atunci când te lovești de un zid, dar în loc să te oprești și să te odihnești, continui să escaladezi zidul, în sus, la nesfârșit”:
- 66% dintre părinții care lucrează sunt ”burned out”, ceea ce înseamnă că se simt epuizați de efortul de a-și crește și îngriji copiii în timp ce muncesc – nu se mai pot concentra la ce au de făcut, le scade randamentul, își pierd răbdarea foarte ușor și au sentimentul de iritabilitate constantă care nu pare să aibă o cauză specifică; atunci când au resentimente și simt frustrare față de copiii și nevoile lor (chiar primare), țipă la cei dragi și îi reped, chiar dacă nu au un motiv întemeiat.
- Potrivit unui raport recent din Modern Family Index, 69% dintre mamele care muncesc susțin că toate responsabilitățile care țin de casă și familie le provoacă o uriașă încărcătură mintală (”mental load”), în timp ce 52% dintre ele simt că sunt complet epuizate de aceste responsabilități.
- 86% din mamele care muncesc spun că, în același timp, se ocupă de TOATE responsabilitățile care țin de casă și familie. 72% simt că este de datoria lor să fie cele care se ocupă de programul celor mici. 63% au lipsit de la serviciu ca să aibă grijă de copiii lor bolnavi (sursa).
- În plus, 75% dintre mamele care aduc în familie un venit mai mare decât tații se ocupă de programele celor mici și se asigură că ei ajung la activități, medic și alte programări (față de 22% dintre tații care aduc în familie un venit mai mare).
- 58% dintre mileniali trăiesc de la un salariu la altul, tinerii de azi având mai puțini bani decât generația părinților lor – la nivel global, studiile arată că, în general, milenialii au mai multe rate, averi mai mici și mai puține oportunități financiare decât părinții lor.
Bun, deci ne este greu. Ce facem mai departe?
O să fiu sinceră și o să spun că nu copiii mi se par greul cel mai greu de dus. Nici munca pe care o am, și culmea, nici echilibrul pe care încerc să îl mențin între viața profesională și viața personală (pe care l-am reglat în timp, nu mai sunt chiar într-atât de workaholică precum eram înainte de copii).
Ci chichițele.
Chițibușăriile stresante.
Enervările mărunte de zi cu zi.
Micile probleme iritante care tind să apară constant prin gospodărie: o inundație neplanificată, un robinet care se strică pe la ora opt seara, o țeavă spartă sau un accident complet neprevăzut pentru că, ce să vezi, ieri erai tânăr și dansai în club, azi ai 40 de ani și trebuie să gonești pe bicicletă după copilul tău prin parc, dar parcă nici genunchii, nici reflexele nu-ți mai sunt ca altădată. Pățăști, vorba unui prieten.
Sau, și aici o să trag aer adânc în piept, problemele acelea mai mari, nu glumițele de mai sus. Un incendiu. Un cutremur. O casă spartă de hoți. Un accident grav. Știți voi, problemele acelea la care nici nu vrei să te gândești, dar la care trebuie să te gândești, mai ales când n-ai sistem de suport, n-ai o familie mare care să aibă grijă de tine, n-ai ”sat”, n-ai ”comunitate”.
Din fericire, există o soluție care îți poate aduce multă liniște – și pentru tine, și pentru casa ta.
Ce înseamnă ”acasă” pentru tine? Poate râsetele celor mici, vocile lor subțirele în timp ce se joacă, povestea de seară pe care le-o citești pe șoptite și plăcinta cu mere pe care o gătești cu ei sâmbătă la prânz?
Adevărul este că ACASĂ mai înseamnă și febra 39.6 care apare brusc la 3 dimineața, inundația provocată de un vecin neatent de la etajul de sus, un robinet care se strică fix duminică seara, nene, când ai casa plină de musafiri și orice meșter îți ia tarif triplu, sau un accident absurd care îți strică toată săptămâna. Știi vorba aceea: acum ești tânăr, acum cauți soluții ca să nu ți se strice parchetul de la balta provocată de o țeavă care s-a spart în cel mai nepotrivit moment.
Din fericire, Asirom a lansat recent 3 abonamente de protecție integrată pentru viață și casă, concepute ca să-ți ridice greul de pe umeri. Asigurări cu prețuri accesibile, care pornesc de la 29 de lei pe lună pentru pachetul BASIC, cu activare 100% online prin myAsirom.ro. Ca Netflix, dar pentru viața și casa ta.
Abonamentul BASIC costă 29 de lei pe lună și te protejează în caz de accident (fracturi, arsuri, invaliditate), iar familia ta are sprijin financiar de până la 40.000 de lei în situații neprevăzute (inclusiv în caz de deces).
Abonamentul STANDARD costă 59 de lei pe lună și include protecție completă atât pentru tine, cât și pentru locuința ta. În caz de accident, beneficiezi de sprijin financiar, iar cei dragi sunt protejați – în plus, casa ta este asigurată la o valoare de 250.000 de lei și protejată în caz de incendii, furt, inundații și fenomene meteo extreme.
Iar pentru 99 de lei pe lună poți beneficia de Abonamentul PREMIUM – cu sprijin financiar în caz de accident, iar casa ta este asigurată la o valoare de 500.000 de lei, cu acopeririîmpotriva incendiilor, furtului, inundațiilor și fenomenelor meteo extreme. Bonus, abonamentul PREMIUM include și serviciul ”Meșter la tine acasă”, prin care poți începe reparațiile pentru orice urgență tehnică din locuință (tevi sparte, scurgeri de apă, uși blocate sau chiar reparații de bicicletă) în maximum 3 ore.
Nu am o soluție pentru burnout-ul părinților mileniali, pentru că nu avem cum să aducem înapoi neamurile mari, familiile numeroase, pline de bunici, unchi, mătuși și verișori.
Dar există lucruri mici pe care le putem face ca să ne fie un pic mai ușor în viața de acum.
Să căutăm oameni ca noi și să ne clădim noi ”tribul”, dacă nu îl mai avem by default, ca înainte.
Să nu ne întindem mai mult decât ne permitem. La cumpărături, la vacanțe, la stil de viață.
Să ne acceptăm limitele. De timp, de resurse, de ajutor. Să le împingem dacă vrem, dar să le și evaluăm corect.
Și să prețuim Grija. Prevenția. Atenția. Planul. Paza bună care trece primejdia rea.
Nu mai e un secret pentru nimeni că din limbajul meu de iubire fac parte acele ”acts of service” – adică serviciile, suportul, grija, ajutorul, capacitatea de a rezolva problemele iminente care apar, prevenția. Tocmai de aceea orice mână de ajutor care vine să-mi ia greul de pe umeri este foarte apreciată.
Fiindcă atunci când nu mai poți… nu, nu ”mai poți puțin”, ci cauți ajutorul potrivit.
Așa că intră pe www.myasirom.ro, fă-ți cont și vezi ce pachet e potrivit pentru familia ta. Nu ești decis care ți se potrivește? Toate informațiile despre ce acoperă abonamentele Asirom le găsești aici.
