Mamele, când Mircea avea 2 ani:
– Cătălina, ce crezi despre TIMIO?
– Habar n-am, mamelor, n-avem așa ceva acasă.
Mamele, când Mircea avea 3 ani:
– Cătălina, ce crezi despre TIMIO?
– Habar n-am, mamelor, tot n-avem așa ceva acasă.
Eu, când Mircea avea deja 4 ani și jumătate, dând în sfârșit de TIMIO: Dar oare de ce nu l-am luat până acum???
Cam asta este, pe scurt, povestea noastră cu playerul audio TIMIO, pe care îl găsiți la magazinul online Copilărești, unde deja s-a pornit o campanie de reduceri de Black Friday. Nu am avut inspirația de a-l lua când Mircea era mai mic, dar noroc că mai avem o fetiță, care deja a învățat să lucreze cu TIMIO de la un an și 5 luni. Mai jos găsiți un review onest player TIMIO.
***
Până la un an, Mircea n-a avut deloc acces la ecrane. Că așa am simțit că-i mai bine. Până la doi ani, i-am lăsat telefonul și tableta doar când vorbea cu bunicii și unchii lui pe WhatsApp video. Că așa am simțit că-i mai bine. Am început să-i oferim acces la ecrane după 2 ani – puțin, controlat, de calitate și mereu în prezența noastră. Întâi câte 5 minute pe zi, apoi câte 10-15. Că așa am simțit că-i mai bine.
Acum are 4 ani și jumătate, și deși am mai relaxat puțin regulile în ceea ce privește ecranele (are cam 20-30 de minute de screen-time zilnic, sau uneori renunțăm la screen-time-ul din timpul săptămânii ca să ne cuibărim pe canapea în weekend la un film mai lung, cu ceai și biscuiți și popcorn), tot cred că am luat o decizie bună cu aceste limitări. A învățat că există un moment pentru ecrane și un moment în care le închidem fără (prea multe) comentarii, dar mai ales a învățat că exagerările nu îi fac bine (am avut câteva ocazii în care, de nevoie, l-am lăsat câte 2-3 ore la televizor singur și n-a fost bine, în zilele respective a fost agitat, necooperant, a dormit prost, s-a contrazis mult, încercăm să nu mai repetăm, nici lui nu i-a plăcut cum s-a simțit).
Cred că fiecare familie este diferită (fiecare cu dinamica ei, contextul ei, tipul de serviciu pe care părinții îl au, oboseala lor, cantitatea de ajutor primită din afară, de la bunici sau bone), așa că nu mă aventurez să spun că rețeta noastră este singura corectă, singura care merge, singura de acceptat. No way. Dar este ceea ce a funcționat în cazul nostru și ceea e încercăm să aplicăm și la al doilea copil. Articolul de mai jos este despre echilibrarea relației cu ecranele, dar și despre opțiuni pe care le avem atunci când ne vine să punem mâna pe telecomandă, și totuși parcă n-am vrea să mai oferim copiilor niște extra screen-time.
Articolul a fost scris la îndemnul celor de la Copilărești, un magazin online cu jocuri educative, boardgames, jocuri de rol și jocuri din lemn pentru bebeluși și copii. Vedeți că tocmai au pornit și campania lor de Black Friday, iar produsele TIMIO sunt la prețuri foarte bune – în plus, la reducerile de pe site puteți aplica și voucherul SUNNY, pentru un extra-discount de 5% (începând de luni, după Black Friday, voucherul meu va reveni la valoarea lui obișnuită, de 15% OFF).
”Pe afară-i vopsit gardul” – sau ce spun studiile despre timpul petrecut de copii în fața ecranelor?
Academia Americană de Pediatrie recomandă evitarea completă a ecranelor la copiii sub 18 luni – tranșant, fără excepții – deoarece copii sub un an și jumătate nu pot traduce imaginile pe care le percep dintr-un ecran bi-dimensional în lumea reală. Pur și simplu creierul lor este insuficient dezvoltat pentru a le permite să-și explice, concret, ceea ce văd pe ecranul telefonului mobil sau al tabletei, așadar timpul pe care ei îl petrec în fața telefonului nu poate fi sub nicio formă considerat educativ (indiferent ce urmăresc ei acolo). Dimpotrivă, este un timp mort pe care ei îl pierd, în loc să-l umple cu experiențe care le sprijină învățarea și procesul de dezvoltare.
În aceeași direcție, Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca bebelușii sub 1 an și toddlerii de 1 an să nu fie lăsați deloc în fața ecranelor, iar pentru copiii care au împlinit deja 2 ani și pentru cei de 3-4 ani timpul petrecut în fața telefonului mobil, tabletei sau telefonului să nu fie mai mare de o oră pe zi (cu cât mai puțin, cu atât mai bine, spun specialiștii OMS).
Informația care m-a surprins cel mai mult și peste care am dat când eram însărcinată: se pare că timpul petrecut în fața ecranului inhibă capacitatea copiilor mici de a „citi” fețe și de a învăța abilități sociale, doi factori cheie necesari pentru a dezvolta empatia. Interacțiunile față în față sunt singurul mod în care copiii mici învață să înțeleagă indicii non-verbale și să le interpreteze: „Până când bebelușii vor dezvolta limbajul”, spune Charles Nelson, neurolog de la Universitatea Harvard care studiază impactul neglijării asupra creierului copiilor, „toate comunicările sunt non-verbale, deci depind foarte mult de a privi o față și de a obține sensul acelei fețe. Această persoană este fericită sau este supărată pe mine?” Această interacțiune bidirecțională între copii și adulți este importantă pentru dezvoltarea creierului, iar măsura în care ea are loc în copilăria timpurie va reprezenta măsura în care copiii noștri vor fi, în viitor, niște adulți echilibrați, empatici, capabili de relații și de emoții sănătoase.
”…înăuntru leopardul” – ce se întâmplă, de fapt, în casele noastre? Real, onest, fără critică.
Momentul unui adevăr inconfortabil, dar asta este, ăsta ne-a fost trecutul: cred că ar trebui să acceptăm cu onestitate faptul că majoritatea dintre noi a crescut în casă cu (cel puțin) un televizor mergând încontinuu în fundal – o realitate care face parte deja din mentalul colectiv. Eu nu fac excepție: de când eram mică și până când am plecat de acasă la facultate, televizorul era mereu deschis în casa părinților mei. Mâncam la televizor, conversațiile noastre în familie aveau televizorul în fundal, ochii ne erau mereu ațintiți către ecran, iar momentele rare în care acesta era oprit aduceau cu ele o inconfortabilă stânjeneală – de parcă fără fundalul asigurat de televizor, nu știam ce să ne mai spunem și cum să ne mai privim. Stânjeneala aceasta era întâlnită în multe familii din România anilor 1990 și 2000, aveam să aflu mai târziu, de la prieteni și colegi.
Astăzi, copiii sunt mai expuși ecranelor ca niciodată. Potrivit unor studii recente, 40% dintre bebelușii de 3 luni și 90% dintre copiii de 2 ani privesc în mod regulat diverse emisiuni și filmulețe pe ecranele telefoanelor, televizoarelor sau tabletelor (da, da, da, ați citit corect, bebeluși de 3 luni), iar jumătate din toddlerii înscriși în studiu puteau să folosească o tabletă cu lejeritate la vârsta de un an (90% dintre ei o foloseau fără probleme până la vârsta de 2 ani).
Adevărul este că părinții din ziua de azi nu sunt nici naivi, nici rău-voitori, ci pur și simplu au parte de extrem de puțin ajutor din exterior. Majoritatea mamelor care mi-au scris au recunoscut că dincolo de studii, procente și recomandările OMS, ecranele sunt, de cele mai multe ori, singurele variante care le pot oferi câteva minute de pauză într-o zi agitată în care, singure alături de copii acasă, nu au timp să-și tragă sufletul. ”Trăiesc o experiență foarte intensă de când cu venirea celui de-al doilea copil și simt că nu mai fac față. Acesta este motivul pentru care am apelat la așa ceva și nu mă simt extrem de bine, recunosc. Perioada aceasta foarte grea m-a cam împins la asta”, mi-a scris una dintre mamele din comunitatea de pe Instagram. ”Din iunie va merge la grădiniță și sper să ne fie un pic mai ușor. Momentan sunt singură cu amândoi acasă, trebuie să îl alăptez pe cel mic care are 2 luni și jumătate, să îl adorm, este foarte dificil pentru că plânge mai mereu și trebuie să fiu atentă și la nevoile celui mare. De multe ori cere lucruri fix când alăptez, observ un regres la el, un comportament diferit, dar asta este deja altă poveste, nu cred că are legătură cu desenele”, mai povestește mămica – iar eu o înțeleg foarte bine, ca mamă de doi copii, care a trecut până acum prin vreo 3 regresii ale fratelui celui mare, de la nașterea bebelușului. Acele regresii sunt REALE.
Ce alternative avem, totuși, la ecrane?
O să încep acest paragraf spunând, cu multă înțelegere și respect față de mamele epuizate care efectiv nu mai au alte opțiuni, că uneori este foarte dificil să găsim alternative la ecrane și că ASTA ESTE – un copil care se uită la televizor 30 de minute pentru ca mama lui să se odihnească puțin, să se reechilibreze și să își tragă sufletul va fi mai fericit decât un copil care nu se uită la televizor, dar are o mamă enervată, stresată, adusă dincolo de orice limită.
O să continui acest paragraf spunând că nu o să încep să dau sfaturile acelea clasice de tipul: ia copilul cu tine la bucătărie, joacă-te cu el, ieșiți afară, implică-l în treburile gospodărești, faceți o activitate simpatică – pentru că cu siguranță deja știți toate acele recomandări și deja le puneți în practică, nu aveți nevoie de mine să reinventez roata.
O să vorbesc însă despre o alternativă educativă la ecrane ușor de folosit pentru copiii mici (este recomandată pentru 2-6 ani, dar Zeni are un an și 5 luni și se descurcă fără probleme): TIMIO.
Ce este TIMIO?
TIMIO este un player audio construit special pentru copii mici, astfel încât să-l poată mânui singuri și să se descurce cu el fără ajutorul unui adult. Arată cam ca un CD player din acela de când eram eu prin liceu, are și o toartă, e ușor de cărat și folosit. Nu are nevoie de nicio conexiune la Internet sau configurare, copiii îl pot porni, folosi și opri 100% singuri (pfiu!).
Starter Kit-ul TIMIO, cu care vă recomand, de fapt, să începeți, conține playerul audio TIMIO, 5 discuri (Animale de la fermă, Vehicule, Cântece de leagăn, Povești de adormit copiii, Muzică clasică) și un săculeț de depozitare cu care puteți transporta până la 25 de discuri.
Dacă vreți, puteți investi și într-o pereche de căști pentru copii – modelul TIMIO de pe Copilărești este potrivit pentru 3-12 ani, este reglabil, compact și pliabil, ceea ce ajută mult când vrem să îl luăm cu noi în vacanță sau prin oraș. Treaba cu căștile îmi place mult pentru când sunt singură cu ei și vreau ca Mircea să folosească TIMIO în timp ce eu și Zuzi facem altceva (dacă nu ar avea căști, Zuzi ar fi atrasa de sunete și ar fi în permanență călare pe el).
Cum se folosește TIMIO?
Simplu, până și fetița mea se descurcă excelent cu el. Player-ul are un buton de On/Off (este mare, ușor de manevrat, Mircea se descurcă singur, Zuzi încă nu are putere), iar apoi copiii pot fixa deasupra playerului discul preferat (îl pun PE player, iar discul rămâne fixat acolo până când copilul îl desprinde). Mai departe, își pot selecta melodia preferată sau animalul dorit sau mașina pe care o vor cu degețelele, discurile au elemente vizuale pe ele și sunt ușor de utilizat.
TIMIO este disponibil în 8 limbi (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, olandeză, chineză, portugheză) și ”crește” odată cu copilul: la 2-3 ani cei mici își dezvoltă vocabularul și pot conecta imaginile cu sunetele potrivite, la 4-5 ani pot asculta povești și muzică, la 5-6 ani îl pot folosi ca să învețe limbi străine (de fapt, acesta este scopul nostru ascuns, să îl folosim pe TIMIO pentru a exersa limba engleză cu Mircea. Sneaky sneaky!). Pachetul de bază conține 5 discuri, dar pe Copilărești mai sunt o mulțime de seturi pe care le puteți lua, în funcție de preferințele copiilor și de vârsta lor.
De exemplu, pentru Zuzi au mare succes chiar discurile din starter kit, îi place mult să și-l pună pe cel cu ”Animalele de la fermă” (include sunete de animale reale și un test de tipul ”Găsește puiul!” sau ”Găsește calul!”, foarte bun pentru vocabular și asocieri). Îi mai place și discul cu muzică clasică (ea ar dansa și ar asculta muzică toată ziua), care conține 12 piese de muzică clasică pentru copii, printre care Cele 4 anotimpuri de Vivaldi, Simfonia a 5-a de Beethoven, Sonata pentru pian de Mozart, Frumoasa Dunăre Albastră de Strauss.
Pentru Mircea mi se par foarte bune seturile pe zona de vocabular al limbii engleze (la grădiniță au câte o oră de engleză pe zi și a început să prindă interes, dar nu grozav, așa că încerc să compensez acasă). Am găsit un disc cu dinozauri (mare realizare!), unul cu insecte și altul cu animale sălbatice, așa că l-am nimerit exact acolo unde-i place.
Există TIMIO și în limba română?
Ahhh, asta a fost prima mea întrebare. Din păcate nu, însă aștept cu nerăbdare să se schimbe lucrurile și să apară și a noua limbă disponibilă la TIMIO, și anume româna. Este un lucru pe care sper să-l rezolve curând.
Cât durează bateriile?
Playerul TIMIO funcționează cu 3 baterii AA (nu sunt incluse, dar puteți folosi și acumulatori dacă vreți). Noi îl avem cam de o lună, îl muncim zilnic, și văd că încă nu a trebuit să le schimbăm, deci aș zice că rezistă bine.
Cât de mult interes prezintă copiii pentru playerul TIMIO?
Depinde de vârsta lor, de momentul din zi, de ce alte activități mai vor să facă. Mircea, la 4 ani și jumătate, îl folosește cam 20-30 de minute înainte să își îndrepte atenția spre altceva. Zeni are un an și jumătate și stă cu el cam 10-15 minute înainte să fugă și să se cațere pe ceva periculos prin casă.
Ce facem când nu mai știm ce să facem și telefonul pare a fi singura soluție?
Acum ceva vreme, răspunsul meu la întrebarea aceasta ar fi fost: ”Facem orice putem și inventăm absolut orice ca să nu oferim telefonul mobil”. Între timp am devenit mamă și am început să gestionez o comunitate întreagă de părinți din toate categoriile sociale (părinți care muncesc, părinți singuri, părinți fără ajutor, părinți cu mulți copii sau care trebuie să lucreze de acasă, cu toddleri care nu merg la grădiniță în jur) – toate aceste experiențe, inclusiv propria mea situație de mamă cu 2 copii, m-au făcut să văd o altă perspectivă și să îmi dau seama că mai înțeleaptă decât extrema este măsura, mai indicată decât exagerarea este cumpătarea. Mai important decât un părinte frustrat și enervat este un părinte care a apucat să-și tragă sufletul și să își întâmpine copilul cu un zâmbet și o atitudine relaxată.
Cu alte cuvinte, dacă simțiți că nu mai puteți, că luați foc, că nu vedeți o altă soluție și că totul devine brusc copleșitor, dacă simțiți că nimic din ce am spus mai sus nu a mers și că singura cale este să oferiți telefonul mobil celui mic, fiți blânzi cu voi și permiteți-vă să luați o pauza. Fiți blânzi cu voi și acceptați că aveți un moment de slăbiciune. Fiți blânzi cu voi și faceți o excepție. Acceptată, asumată, împăcată.
PS. Iar dacă îl vreți pe TIMIO, vedeți că pe Copilărești este la preț foarte bun în această perioadă de reduceri de Black Friday. Și nu uitați să aplicați și cuponul SUNNY pentru o extra-reducere de 5% (începând de luni, după Black Friday, voucherul meu va reveni la valoarea lui obișnuită, de 15% OFF). Dacă aveți întrebări despre produs, sunt aici să vă răspund la ele cu mare drag, eu zic să îl puneți pe lista de Moș Crăciun sau Moș Nicolae, sau să îl propuneți la cheta pentru zilele de naștere (cum, voi nu faceți chetă? Doar la noi în gașcă încă se practică cheta?).
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu magazinul Copilărești și reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre experiența cu playerul TIMIO.
