Copilul MeuLa Joacă

Implicați-vă bebelușii și toddlerii în treburile gospodărești – cât mai repede, cât mai mult ❤️

Să ridice mâna sus aceia dintre voi pe care părinții sau bunicii au încercat să-i protejeze pe când erau foarte mici și nu i-au implicat deloc în treburile casei, pe principiul ”lasă-l în pace să se joace, că e copil”, cu variațiunile ”lasă-l să-și vadă de lecții și scoală, că face mama” sau ”lasă, că o să facă atunci când e la casa lui!” Eu sunt prima care voi ridica mâna și recunosc: până la aproape 8 ani am locuit cu bunicii mei de la Pitești sau străbunica mea de la Eforie Sud și… n-am făcut nimic. Niciun vas spălat, niciun praf șters, nicio farfurie murdară dusă până la chiuvetă, nicio haină pusă la loc în șifonier, niciun pantof curățat sau niciun ou spart pentru pandișpan. Mă jucam, citeam, învățam și implicarea mea în treburile gospodărești era zero.

A fost bine pe termen scurt? Pfoai, normal că a fost!

Dar pe termen lung? Mda, nu prea. Am intrat în pre-adolescență cu ideea clară că eu NU trebuie să fac asemenea treburi casnice (prin urmare mult succes părinților care voiau să mă convingă să îi ajut prin casă, câte certuri despre dezordine, vase nespălate, haine aruncate și praf neșters am avut!), iar mai apoi în studenție, când am plecat pentru prima oară de acasă, cu niște lipsuri enorme la capitolul ”life hacks care să te ajute să supraviețuiești la 20 de ani, când ajungi pe cont propriu și nu știi nici să fierbi un ou”.

La prima vedere, ar putea părea că părinții care procedează astfel nu greșesc cu nimic, că doar vor să-i protejeze pe cei mici, să le facă viața mai ușoară, să le lase mai mult timp de joacă și să amâne momentul în care copiii se confruntă cu realitățile unei gospodării. Numai că lucrurile nu stau chiar așa: este foarte important ca micul membru al familiei să fie implicat în treburile casei încă din primii ani de viață – m-aș aventura să spun chiar ”încă din primul an de viață”. Pe de o parte, activitățile de genul acesta îi dezvoltă autonomia, independența și încrederea în sine (”hei, pot și eu să fac exact ca mami, pot pregăti o mașină de spălat rufe”, ”mă simt mândru că dau cu aspiratorul așa cum l-am văzut pe tata că face”), iar pe de altă parte îi conturează foarte corect și sănătos percepția asupra responsabilităților pe care fiecare membru al unei familii le are în casă (”și eu, și mami, și tati avem treburi de făcut în casă și ni le împărțim între noi, fiecare contribuie cu ce poate ca să ne fie bine tuturor în locul ăsta drag numit acasă”).

Pe scurt, îmi implic deja băiețelul în rutina zilnică a treburilor gospodărești pentru că este un membru al familiei noastre care, ca orice alt membru, trebuie să contribuie la binele întregii familii prin acțiunile sale; pentru că deprinderea acestor activități de la o vârstă fragedă îi va oferi autonomie, încredere, mândrie și îl va responsabiliza; pentru că îi face plăcere să imite acțiuni ale adulților și astfel se dezvoltă armonios și capătă anumite deprinderi practice; și pentru că e de datoria mea de părinte să-l pregătesc pentru anii următori și pentru familia din care va face parte în viitor. 

(Off the record, viitoarea mea noră mă va iubi maxim).

Concret, ce treburi casnice face Mircea la un an și aproape 5 luni:

1. Pune hainele murdare din coșul de rufe în mașina de spălat.

Acesta este o treabă pe care micuțul o face încă de când avea vreo 11 luni, pe când se ridica în picioare sprijinit de mobilă, dar încă nu prinsese suficient curaj încât să-și dea drumul și să meargă singur. Nu-i nimic, sprijinitul acesta era tot ce avea nevoie pentru a pune o mașină de spălat rufe – și tot ce mama lui avea nevoie ca să bea 4 guri liniștite din cafeaua de dimineață. Îi pregăteam eu rufele dinainte (evident, nu mă așteptam să le sorteze el singur, să gândim realist aici), i le puneam în coș doar pe cele pe care trebuia să le spăl chiar atunci, iar el se chinuia să le extragă una câte una din coș și să le pună în mașina de spălat. A prins gestul din zbor, tot uitându-se la mine cum puneam rufele în mașina de spălat, așa că a început să mă imite. Evident, la început făcea totul cu multă stângăcie și foarte încet, mai dădea pe lângă, mai greșea direcția și nu nimerea în mașină, mai cădea, dar încet-încet a preluat el treaba asta de la mine și acum o face cu mare, mare viteză. Ba chiar închide sertarul pentru detergent, după ce eu îl umplu cu Teo Bebe.

 

2. Pune hainele din mașina de spălat în uscătorul de rufe.

Treaba asta a intrat în scenă după ce a început să se desprindă de mobilă și să meargă pe picioarele lui, pentru că îi trebuia ceva autonomie ca să ia niște rufe dintr-o mașină și să le plimbe (a se citi târșâie pe gresie) până la mașina de uscat, care se află cam la un metru-doi distanță. Nu cred că i-am arătat niciodată, per se, cum se face, ci doar a prins ideea urmărindu-mă (dacă și voi aveți cel puțin un copil în casă, mai ales unul autodiversificat, atunci știți cam cât de des trebuie să spălați și uscați haine). Acum recunoaște sunetul pe care mașina de spălat îl face când este gata, merge la ea, deschide ușa (până acum i-o deschideam eu, recent s-a prins cum se face) și ia haină udă după haină udă, pe care le aruncă în uscător. Apoi închide ușa de la uscător și învârte haotic de butonul de unde se setează programul, până când intervin eu să setez mașina și, bineințeles, să apăs pe funcția Child Lock.

 

3. Pune vasele murdare în mașina de spălat vase și le scoate pe cele curate.

Aceasta este, din nou, o treabă pe la care a tot văzut-o la mine pe măsură ce creștea. Încă de mic, obișnuiam să îl iau cu mine la bucătărie, să îl așez în bebe poang-ul său Baby Bjorn și să trebăluiesc nițel în jurul lui, cât să nu cadă casa pe noi. De fiecare dată, încă de când era nou-născut, vorbeam cu el încontinuu și mereu îi explicam ce fac (”acum vom pune o mașină de spălat vase, uite, îi deschidem ușa și mai întâi punem la loc toate castroanele și farfuriile care sunt deja spălate și uscate, bun, acum hai să o umplem din nou cu vase murdare, începem cu această farfurie în care a fost tocăniță”), așa că undeva toate informațiile acestea s-au lipit de el și a început să imite gesturile mele. Bineînțeles, la mașina de spălat vase este nevoie de mult mai multă grijă decât la cea de spălat rufe, pentru că avem de-aface cu furculițe, cuțite, veselă de sticlă, așa că ceea ce fac eu este ca atunci când o pregătesc și o umplu de vase murdare, să am grijă să pun vasele la care el poate avea acces (cele infoensive, de plastic, silicon, de inox, cratițele, ibricele etc) în partea din dreapta jos. Când mașina își termină programul, îl chem să o golim împreună, dar îi dau voie să golească doar zona aceea din dreapta jos (îi spun mereu că acelea sunt vasele lui, la care are acces, restul sunt din sticlă sau ascuțite si este periculos). În timp ce el se luptă cu trei farfurii de plastic și o sită, eu golesc repede restul mașinii, ca să nu fie tentantă pentru el. La fel, când umplu mașina de vase murdare am grijă să îi dau să pună în mașină doar veselă inofensivă, iar pe celelalte le pun eu repede. Mai vrea câteodată să se înfigă în vasele de sticlă, furculițe, cuțite și alte lucruri periculoase? Evident, dar de fiecare dată sunt acolo să ”barez” situația și îi spun, blând, ”nu ai voie la vasele ăstea, sunt de sticlă, sunt periculoase, eu le aranjez pe acestea și tu le ai pe ale tale”. Poza de mai sus este făcută până să-mi vină ideea asta cu împărțirea mașinii de spălat și pe atunci era cam haos, aveam nevoie de o soluție și această împărțire a fost just the right thing.

 

4. Își clătește singur farfurioara în care a mâncat.

Activitatea aceasta este new entry și nu am fi putut să o facem fără să avem turnul de învățare pe care Mircea îl iubește. Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut după ce s-a obișnuit cu turnul a fost să îl lăsăm la chiuvetă, cu câteva caserole și păhărele, ca să se joace cu apa. În scurt timp, și-a vrut iepurașul de la Dodoli, ca să îl spele și pe el, iar de aici până la a-l ruga să-l spele pe iepuraș după fiecare masă a mai fost un singur pas. Un pas pe verticală, până sus în turn. Știu, cresc băiat bun de măritat, mamele de fete să mă iubească mult, că bun va fi băiatul ăsta la casa lui.

 

5. Șterge cu prosopul de bucătărie recipientele care au nevoie să fie uscate.

Această treabă a intrat spontan în heavy rotation-ul nostru de sarcini gospodărești, într-o zi în care eu aveam nevoie de 2 minute ca să termin ceva de mâncare, iar el își pierduse răbdarea în turn și voia la mine în brațe. Căutând o cale de a face rost de acele două minute, i-am întins o tigaie asemănătoare cu cea pe care o foloseam eu (era proaspăt spălată), un prosop de bucătărie și l-am rugat să mă ajute și să șteargă tigaia de apă, ca să o pot pune la locul ei. I-am arătat repede cum se face, apoi flăcăul mi-a șters-o timp de un sfert de oră, de era să-i ia tot smalțul.

 

6. Face curățenie cu aspiratorul.

Treaba asta nu o putea face atunci când aveam doar aspiratorul vertical, pentru că nu îl putea ține în mână, dar recent ne-am luat un aspirator cu fir, pe roți, pe care cel mic chiar îl poate folosi cu ușurință. Am botezat aspiratorul Kracken (World of Warcraft fans pe aici?), și de cel puțin două ori pe zi Mirc îl trage din locul lui și strigă ”Kakuun, kakuuun!”, ca să îl folosim. Evident, nu vă închipuiți că dă perfect, că ia la rând toate colțurile și că ridică mobila, vorbim de un mini-toddler aici, dar dă decent pe hol și prin bucătărie, unde de obicei e plin de păr de câine.

 

7. Grădinărește cu bunicul.

Când mergem la curte, cel mic iubește să facă treabă prin curte – evident, imitându-ne pe noi. Se distrează, experimentează, se dezvoltă foarte fain din punct de vedere motric, își exersează echilibrul și prizele, cochetează cu diverse texturi, culori și mirosuri. Alături de noi culege cireșe din cireș, coacăze din tufa de coacăz și roșii de pe vrej, pune flori și frunze uscate în găleata de gunoi (și chiar le presează cu mâinile ca să aibă loc mai multe) sau dă cu mătura prin curte.

***

Înainte să închei, vă las aici câteva sfaturi care ar putea să vă ajute, dacă vreți să începeți să îi implicați pe cei mici în activitățile casnice:

1. Porniți la drum cu așteptări realiste. Vorbim de niște bebeluși sau toddleri, bineînțeles că nu o să facă lucrurile perfect, pentru că încă nu sunt suficient de autonomi din punct de vedere motric, senzorial, cognitiv. Așadar, nu pornim de la ideea că ne punem baza în ei să spele vasele sau să dea cu aspiratorul, ci că le oferim oportunitatea de a exersa aceste lucruri – bineînțeles că mai dați și voi o tură cu aspiratorul după ei sau că mai clătiți odată vesela, cel puțin până se fac mai mari.

2. Înarmați-vă cu răbdare. De multe ori, lucrurile nu vor fi perfecte și nici lipsite de scântei. Evident, când își va spăla vesela, va face apă pe jos. Clar, când va lucra în mașina de spălat vase, va întinde mâna și după cele din sticlă. Cu siguranță când va duce rufele ude spre uscător, o parte din ele îi vor pica pe jos. De exemplu, noi îi repetăm lui Mirc de zeci de ori, răbdător, că nu trebuie să culeagă roșiile verzi de pe vrej, ci doar roșiile roșii. Porniți la drum asumându-vă treburile acestea, ghidați, explicați, fiți blânzi și calmi.

3. Nu îi obligați să facă nimic din ce nu vor să facă. Dacă toddlerul nu vrea să facă o astfel de activitate, nu îl obligați, lăsați-i libertatea de a decide că nu vrea acel lucru în acel moment. Puteți să faceți voi, explicându-i ce se întâmplă, povestindu-i ce faceți, spunându-i că i-ați aprecia ajutorul și că poate data viitoare se implică și el.

4. Nu lăsați copilul nesupravegheat pe lângă mașini, chiuvetă sau prin grădină și asigurați-vă că este mereu în siguranță. De exemplu, eu mereu folosesc, la mașinile din casă, funcția de Child Lock după ce le pornesc, iar dacă de exemplu am farfurii murdare de carne crudă sau ou crud pe care trebuie să le spăl, nu îl rog pe Mircea să mă ajute să le încarc în mașina de spălat, dimpotrivă, mă asigur că nu le atinge deloc.

5. Acceptați-le frustrarea. Aceste activități vin la pachet, câteodată, și cu multă frustrare din partea copilului. Este normal, pentru că el vrea să imite o activitate de adulți, însă autonomia nu îl ajută grozav, greșește, o ia de la capăt, poate se irită, se frustrează. Fiți acolo pentru el alinați-l, întrerupeți activitatea dacă chiar asta își dorește sau ghidați-l blând dacă vedeți că nu se lasă și vrea să o bifeze.

Spor la joacă și la treburi prin casă!

PS. Am lansat de curând primul meu eBook, ”Let’s Play, Baby! Getting Started”, cu 55 de idei de joacă pentru bebeluși de la 0 la 18 luni, explicate pas cu pas și ilustrate cu fotografii autentice, din arhiva noastră. Jocurile din cartea mea, ”Lets Play Baby – Getting Started”, sunt menite să-i dezvolte copilului tău dexteritatea, limbajul, abilitățile cognitive și senzoriale, felul în care percepe lumea înconjurătoare și, bineînțeles, atașamentul și încrederea în sine și în TINE. Dar mai ales, sunt menite să vă facă pe amândoi să vă simțiți bine și să construiți amintiri vesele. Află mai multe aici.

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *