Medicii avertizează: tot mai mulți tineri români sub 25 de ani au probleme serioase la coloana vertebrală (P)

Născuți în 2019 și 2022, într-o generație care statistic, pe cifre, își petrece mult mai puțin timp afară sau făcând mișcare decât oricare altă generație de dinaintea ei, copiii mei ar putea cu lejeritate să se înscrie într-un trend periculos: cel al tinerilor cu probleme serioase la coloana vertebrală.

Ar fi urmarea destul de firească, din păcate, a traseului pe care l-a avut propria lor mamă. În copilărie m-am înălțat foarte mult și foarte repede, iar ca să ascund cumva cât de înaltă eram față de toți ceilalți colegi de școală, am început să mă cocoșez – singura variantă prin care puteam, în mintea mea, să trec cât mai neobservată cu putință. Capul plecat, gâtul îndoit, umerii aduși spre în față. N-au ajutat nici vechile pupitre din școală – îmi amintesc și acum ce mici îmi erau și cum stăteam aplecată deasupra caietelor, cu spatele curbat și picioarele întoarse spre dreapta, că eram deja prea mare ca să-mi încapă sub bancă.

Am crescut cu colana în formă de ”S” și spatele în formă de ”C”. Postura ”crevete”, cum îi spun acum în glumă.

Dar când am văzut aceleași semne de spate strâmb și postură nepotrivită la copiii mei, am știut că trebuie să-i duc la o evaluare și să iau situația în serios. Am mers la medicul de familie, de acolo la ortoped, apoi direct la o evaluare cu ambii copii la Kinetic Sport Medicine, una dintre cele mai moderne clinici de kinetoterapie și fizioterapie din România – inițial mergeam în locația din Caranfil, acum ne-am mutat în sediul nou, Kinetic Flagship, pe bulevardul Dimitrie Pompeiu 2E, în Complexul Rezidential Aviatiei Towers.

Așa că în articolul de mai jos povestesc 10 lucruri pe care le-am învățat în ultimul an despre postura corectă, problemele comune de coloană, posturale, musculare sau ortopedice și despre ședințele de kinetoterapie pentru bebeluși și copii. Vedeți că ultimele 4 lucruri sunt legate direct de observarea copilului și trec prin piciorușele strâmbe, poziția în W și studiile uneori contradictorii despre tal valg.

1. Creștem o generație care deja se confruntă cu probleme serioase la coloană.

Tot mai mulți tineri români sub 25 de ani au probleme serioase la coloana vertebrală, mai ales la vertebrele superioare. Pe lângă lipsa sportului, de care copiii noștri fug, și postura incorectă adoptată în timpul folosirii dispozitivelor mobile contribuie la asta. Înțeleg că la baza balneară de la Techirghiol s-a observat că media vârstei pacienților care vin pentru tratamente legate de durerile de coloană și articulare a scăzut cu aproximativ 15 ani – adică există cazuri nu doar după 40-50 de ani, ci chiar la 20-30.

De asemenea, am dat peste un studiu care susține că doar 30% dintre elevi adoptă o postură corporală corectă, iar 44% dintre eleve raportau dureri de spate cel puțin o dată pe săptămână. Un procent mare – 80% dintre fete și 65% dintre băieți – au activități fizice organizate doar în orele de educație fizică – aici e studiul.

2. Problemele posturale se văd devreme și trebuie adresate din timp.

Am întrebat echipa Kinetic Sport Medicine care sunt lucrurile la care ar trebui să fim atenți când vine vorba de dezvoltarea fizică a copiilor și mi-au spus că este foarte important ca în primul an de viață, bebelușului să i se facă evaluări periodice (prima luna de viață, apoi la 3 luni, la 6 luni, la 9 luni și la 12 luni) pentru a se putea observa dacă acesta se dezvoltă și parcurge etapele de dezvoltare atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ. 

În primul an de viață este recomandat să se facă o ședință de evaluare mai ales dacă: 

• Părinții primesc recomandare de la medic.
• Părinții  observă că bebelușul preferă să privească mai des/ predominant către o parte (stanga /dreapta).
• dacă se observă că are mișcări mai active și mai ample la nivelul unui membru superior (braț) sau membru inferior (picior).
• dacă bebelușul refuză să stea pe burtă sau nu își ține capul până la 3 luni.
• dacă se observă asimetrii la nivelul craniului (aplatizare sau umflătură a capului).”

La copilul mare, se recomandă a fi realizate evaluări anuale, dar mai ales dacă:

– copilul a fost născut prematur. 

– în perioada de nou-născut / sugar a avut dificultăți în parcurgerea etapelor de dezvoltare.

– se observă că acesta calcă predominant pe marginea internă / marginea externă, merge pe vârfuri sau tocește încălțămintea. 

– se observă posturi vicioase atunci când acesta stă în ortostatism (picioare) sau în așezat, precum asimetrii la nivelul șoldurilor, umerilor, stă cocoșat etc.”

”Este recomandat ca fiecare copil să fie evaluat periodic de un medic ortoped, medic de recuperare medicală sau kinetoterapeut, ideal o dată pe an, sau ori de câte ori observăm ceva îngrijorător, indiferent de vârstă. O evaluare timpurie permite identificarea și tratarea promptă a eventualelor probleme, prevenind complicațiile. Cu cât intervenția este mai tardivă, cu atât procesul de recuperare devine mai dificil și de lungă durată” – echipa Kinetic Sport Medicine.

3. Niciun copil n-o să stea drept doar pentru că părinții îi spun ”Stai drept!” la fiecare 10 minute.

Ca orice părinte care se respectă și care a crescut în anii, 90 stând cocoșat în majoritatea timpului, refrenul zilelor mele era compus din îndemnurile : ”Stai dreaptă!”, ”Te rog să stai dreptă!”, ”Stai foarte cocoșată, o să ai cocoașă, te rog să te îndrepți!”

Credeți că a funcționat?

Ahahaha. Păi a funcționat oare, în cazul generației mele, ca părinții să ne tot spună ”Stai drept!” și atât? Bineînțeles că nu a funcționat. Ne îndreptam rapid de spate atunci când ne avertizau, apoi ne cocârjam imediat la loc, în poziția cocoșată și confortabilă.

Mi-au trebuit ani de zile de posturi nepotrivite și un spate complet blocat pe la 25 de ani ca să aflu că motivul pentru care nu puteam să stau dreaptă nu era pentru că eram eu un copil leneș, neatent sau răuvoitor, ci pentru că aveam niște probleme de postură pe fond de dezechilibru muscular. Cu alte cuvinte, mă cocoșam nu pentru că așa voiam eu, ci pentru că tonusul mușchilor mei de la nivelul toracelui era foarte slab.

Nu aveam nevoie să mi se spună să stau dreaptă. Aveam nevoie să-mi întăresc mușchii din zona cervicalei, toracelui și lombarei, ca să îmi poată susține ei corpul să stea drept.

De aceea, când am început să văd aceleași semne la băiatul meu de 6 ani, am mers la medic.

Întâi la medicul de familie, apoi cu trimitere la ortoped, apoi de la ortoped am primit recomandare de kinetoterapie și înot – așa că am mers pentru o evaluare la Kinetic Sport Medicine, unde am primit și o schemă / planificare de kinetoterapie pentru fiecare copil în parte, structurată pe nevoile lor specifice. Zeni pentru tonus muscular scăzut și hiperlaxitate ligamentară, Mircea pentru picior tallus valgus bilateral și probleme de postură pe fond de dezechilibru muscular.

Așa că dacă treceți prin acest lucru acum cu copiii voștri, nu le mai spuneți iar și iar să se îndrepte pentru că nu o vor face – nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot. Lucrurile pot fi corectate prin gimnastică medicală: ”Dacă copilul stă des cocoșat, este important să știm că postura corectă depinde mult de tonusul muscular, care susține sistemul osos. Simplul îndemn „Stai drept!” nu este suficient pentru a corecta postura. Este necesar să antrenezi musculatura corespunzătoare, prin exerciții specifice, care să întărească mușchii spatelui și să sprijine o aliniere corectă a coloanei vertebrale.” – echipa Kinetic Sport.

Important: la Kinetic Sport Medicine avem și un cupon SUNNY pe care îl puteți menționa la recepție sau în call center, care vă oferă 20% reducere la pachete și abonamente – prinde bine acest discount. Apropo, în locația Kinetic Flagship au și pisină – Cel mai mare bazin de recuperare medicală din România, special amenajat pentru exerciții terapeutice în apă, cu dotări moderne și condiții optime pentru refacerea mobilității și reducerea durerii.

4. Gimnastica medicală se face doar în urma unor evaluări la medicul ortoped ȘI kinetoterapeut.

Adică nu ne apucăm de kinetoterapie fără un drum la medic în prealabil. Ce este de fapt un kinetoterapeut și cum funcționează corect diada medic-kinetoterapeut?

”Kinetoterapeutul este esența tratamentului, fiind ochii, mâinile, creierul și sufletul procesului de recuperare. El identifică disfuncțiile și le corectează prin tehnici și metode specifice, adaptate fiecărui pacient în funcție de patologia și particularitățile sale. În paralel, medicul supraveghează evoluția pacientului din punct de vedere clinic, prin evaluări și reevaluări periodice, asigurând astfel eficiența și siguranța procesului terapeutic.

La copiii mari, kinetoterapia poate trata o gamă variată de afecțiuni musculo-scheletale, precum probleme de postură, tulburări de biomecanică a piciorului, traumatisme și multe altele. În cazul bebelușilor, intervenția kinetoterapeutică este esențială pentru corectarea unor afecțiuni precum torticolisul, piciorul strâmb congenital sau întârzierile în dezvoltarea etapelor neuromotorii, contribuind la o creștere armonioasă și sănătoasă.”

5. Kinetoterapia la bebeluși nu este un moft, ci un mod de a corecta din timp probleme care altfel ar putea afecta copiii de-a lungul creșterii și dezvoltării lor.

Cele mai frecvente afecțiuni pentru care bebelușii ajung la kinetoterapie sunt cele legate de dezvoltarea motorie și posturală. Printre ele se numără: torticolisul congenital (poziția incorectă a capului din cauza unei tensiuni musculare), plagiocefalia (turtirea capului din cauza poziționării pe o singură parte), întârzierile în dezvoltarea motorie (când bebelușul nu stă în șezut, nu se rostogolește sau nu merge în ritmul normal), dar și probleme precum piciorul strâmb congenital, hipotonie sau hipertonus muscular. În plus, există și situații în care medicul recomandă ședințe de kinetoterapie pentru bebeluși născuți prematur, pentru a-i ajuta să recupereze mai repede decalajele față de copiii născuți la termen.

Kinetoterapia la bebeluși este importantă pentru că ajută la corectarea din timp a acestor probleme, înainte să devină permanente sau să afecteze mersul, postura sau dezvoltarea generală a copilului. Exercițiile sunt adaptate vârstei, realizate prin joacă, mișcări blânde și stimulări specifice, iar părinții învață de la terapeut cum să continue acasă rutina corectă de poziționare, ținut în brațe sau exerciții simple. Cu alte cuvinte, kinetoterapia nu este doar o formă de tratament, ci și o metodă de prevenție și educație parentală, care le oferă părinților siguranța că micuțul lor se dezvoltă armonios.

Apropo – cât de mult contează să dai de terapeutul potrivit în funcție de copilul tău și nevoile lui. De fiecare dată când mergem la Kinetic Sport Medicine mi se pare admirabil cât de frumos lucrează Ioana cu Zeni, cum mereu reușește să o convingă să își facă exercițiile sau cum inventează pe loc tot felul de activități pentru ea, când vede că cea mică își pierde focusul sau interesul. Tare mult o iubește Zeni! Tot cu fetița am fost la Kinetic și când avea aproape 9 luni și nu stătea încă în fund (tare ne-a îngrijorat atunci) și a lucrat foarte bine și cu specialistul de la acea vreme. 

În plus, sala nouă pentru copii din sediul Kinetic Flagship este genială, are inclusiv o cameră senzorială – un spațiu special amenajat, care oferă stimuli vizuali, auditivi, tactili și olfactivi, adaptabili nevoilor fiecărui copil. Aceasta are un rol esențial în procesul de recuperare, contribuind la dezvoltarea percepției senzoriale, a echilibrului emoțional și a capacității de concentrare.

6. Bebelușii vor plânge la kinetoterapie destul de des, însă acesta nu este un motiv pentru a întrerupe ședințele.

E absolut normal ca bebelușii să plângă în timpul ședințelor de kinetoterapie și asta nu înseamnă că li se face rău sau că ar trebui să întrerupem exercițiile. De cele mai multe ori, plânsul apare din cauza faptului că sunt puși în poziții noi, diferite de cele obișnuite, sau pentru că li se solicită mușchi și articulații pe care nu le-au folosit până atunci. Este, practic, modul lor de a comunica disconfortul și noutatea situației, nu neapărat durerea. Kinetoterapeutul știe să facă diferența între un plâns de oboseală și unul de durere reală și va adapta exercițiile în funcție de toleranța copilului. Important este ca părinții să înțeleagă că aceste ședințe, chiar dacă uneori însoțite de lacrimi, contribuie direct la dezvoltarea corectă a bebelușului și la prevenirea unor probleme de postură și mers pe termen lung.

”Bebelușii pot plânge în timpul ședințelor de kinetoterapie din diverse motive, cum ar fi foamea, somnul, colicile sau disconfortul general. De asemenea, ei pot plânge pentru că sunt scoși din zona de confort sau din cauza anxietății de separare. În cazul unui bebeluș hipersensibil, plânsul poate fi cauzat de stimularea excesivă, iar în acest caz, terapia trebuie adaptată pentru a răspunde nevoilor sale, lucrându-se într-un mediu calm și cu maxim 1-2 terapeuți. În general, este important ca terapia să fie flexibilă și să țină cont de toți factorii care pot influența starea bebelușului” – Echipa Kinetic Sport. 

Important: la Kinetic Sport Medicine avem și un cupon SUNNY pe care îl puteți menționa la recepție sau în call center, care vă oferă 20% reducere la pachete și abonamente.

7. Observăm copilul: picioarele strâmbe.

Există situații în care părinții observă că micuții lor au picioarele „strâmbe” – fie că genunchii se duc spre interior (așa-numiții „genunchi în X”), fie că se arcuiesc spre exterior („picioare în paranteză”). În primele luni de viață, o ușoară curbură este normală, fiindcă bebelușul a stat 9 luni înghesuit în uter. Totuși, dacă după vârsta de 2 ani deformările persistă sau devin accentuate, ele pot indica probleme precum deficit de vitamina D, o poziție incorectă menținută mult timp, mersul precoce sau chiar afecțiuni ortopedice. Aceste deviații pot afecta atât mersul copilului, cât și dezvoltarea articulațiilor șoldului și genunchilor, ducând mai târziu la dureri sau uzură precoce a articulațiilor.

Rolul kinetoterapeutului este esențial în corectarea acestor situații. Prin exerciții specifice, adaptate vârstei copilului, kinetoterapia ajută la întărirea musculaturii picioarelor și la corectarea alinierii articulațiilor. În paralel, părinții primesc indicații clare despre tipurile de încălțăminte recomandate, jocurile și activitățile care sprijină alinierea corectă a membrelor, dar și despre ce trebuie evitat (de exemplu, mersul prea devreme sau statul excesiv în premergător). Intervenția precoce face diferența: cu ajutorul kinetoterapiei, majoritatea copiilor își corectează aceste deviații, evitându-se complicațiile pe termen lung.

8. Observăm copilul: poziția picioarelor în ”W” atunci când copilul stă în șezut.

Poziția în „W” este una dintre cele mai des întâlnite la copiii mici și, deși pare inofensivă la prima vedere, poate ascunde sau provoca probleme serioase pe termen lung. Copilul stă cu genunchii îndoiți și cu picioarele întinse lateral, formând litera „W”. Mulți părinți observă asta și cred că este doar o preferință de joacă, însă de fapt poziția pune o presiune foarte mare pe șolduri, genunchi și glezne. În timp, poate duce la dezechilibre musculare, mers cu vârfurile picioarelor spre interior sau chiar la deformări articulare. În plus, menținerea constantă a acestei poziții poate limita dezvoltarea controlului postural și a echilibrului.

Aici intervine rolul kinetoterapeutului: prin evaluare corectă și exerciții adaptate, copilul este ghidat către poziții sănătoase de stat și joacă. Kinetoterapia întărește musculatura trunchiului și a șoldurilor, astfel încât copilul să poată sta confortabil în alte posturi (cum ar fi „tailor sitting” – cu picioarele încrucișate sau „long sitting” – cu picioarele întinse în față). În paralel, părinții primesc sfaturi concrete: cum să corecteze blând copilul atunci când îl văd în poziția „W”, cum să creeze contexte de joacă care să favorizeze posturi corecte și ce tip de exerciții pot face acasă pentru a preveni problemele viitoare.

9. Observăm copilul: Tal valg, o problemă frecvent depistată de părinți.

Tal valg (sau piciorul în valg, adică atunci când glezna copilului cade spre interior și arcada piciorului pare prăbușită) este o problemă frecvent observată de părinți, mai ales când copilul începe să meargă. În primii ani de viață, un grad de prăbușire a arcadei este normal, pentru că ligamentele și mușchii sunt încă în formare. Totuși, dacă după vârsta de 4-5 ani piciorul rămâne vizibil prăbușit, copilul calcă mai mult pe interior sau se plânge de dureri de picioare ori obosește repede la mers, este un semnal de alarmă. Netratat, tal valgul poate duce la probleme de postură, dezechilibre în mers și chiar dureri la nivelul genunchilor și spatelui.

Kinetoterapia are un rol crucial în corectarea acestei deviații. Prin exerciții specifice pentru întărirea musculaturii tălpilor, gleznelor și a lanțului kinetic inferior, copilul își corectează treptat modul de sprijin și mers. În plus, kinetoterapeutul poate recomanda încălțăminte ortopedică adecvată sau susținătoare plantare personalizate, atunci când este nevoie. Părinții învață și ei jocuri și exerciții simple de făcut acasă – cum ar fi mersul pe vârfuri, pe călcâie sau pe marginea externă a tălpii – care, prin repetiție, ajută la formarea arcadei plantare. Intervenția timpurie face diferența, iar cu un plan corect de terapie, majoritatea copiilor cu tal valg ajung să aibă o postură sănătoasă și o dezvoltare motrică normală.

10. Studii despre Tal Valg care uneori dau dureri de cap părinților.

Unele studii sugerează că majoritatea cazurilor de picior plat flexibil (tal valg flexibil) se remit de la sine în copilărie/adolescență. De exemplu, prevalența piciorului plat scade semnificativ în jurul vârstei de 6-10 ani în populații sănătoase, întrucât arcul plantar se dezvoltă odată cu maturizarea oaselor, ligamentelor și musculaturii. O perspectivă enervantă pentru mulți părinți, care se tot întreabă la ce mai ajută, de fapt, toată investiția în kinetoterapie, dacă problema se va corecta de la sine.

Alte studii susțin că unele forme de tal valg persistă în adolescență și la adulți – în special dacă deformarea este rigidă, dacă există afecțiuni asociate (de ex. tarsal coalition sau alte probleme structurale) sau dacă copilul are supraponderalitate, laxitate ligamentară semnificativă sau factori externi cum ar fi încălțăminte neadecvată sau lipsă de exercițiu.

Iar alte cercetări spun explicit că în cazul în care deformarea devine rigidă (adică nu mai e flexibilă, arcul nu revine când copilul stă pe vârfuri sau când piciorul nu e pus la greutate), șansele unei corecții complete rareori se mai îmbunătățesc fără intervenții ortopedice sau, în cazuri severe, chirurgicale.

Ce înseamnă asta pentru părinții care în acest moment își dau ochii peste cap bulversați și se întreabă ”Păi și noi CE FACEM ACUM?”

Că intervenția precoce contează mult — cu cât copilul începe exercițiile, masajul, susținerea ortopedică sau corecțiile de poziție mai devreme, cu atât e mai mare probabilitatea ca deformarea să se amelioreze semnificativ sau să se corecteze aproape complet.

Că persistența deformării nu înseamnă întotdeauna necesitatea chirurgiei, dar dacă după vârsta la care arcul plantar ar fi trebuit să fie dezvoltat (în jur de 6-10 ani, depinde de studiile specifice), problema încă e vizibilă, dureroasă sau rigidă, atunci evaluarea ortopedică este recomandată.

Că Kinetoterapia, exercițiile, îngrijirea atentă (încălțăminte bună, evitarea pozițiilor vicioase, stimulări funcționale) pot preveni agravarea și pot reduce disconfortul, chiar dacă nu garan­tează o revenire 100% la forma ideală în toate cazurile severe.

În concluzie:

Concluzia este simplă: atunci când vine vorba de sănătatea și dezvoltarea copiilor noștri, observația atentă și intervenția timpurie fac diferența. Probleme precum torticolisul, picioarele strâmbe, statul în „W” sau tal valg-ul nu sunt doar „faze” prin care trece copilul, ci semnale pe care corpul lui le trimite și pe care noi, ca părinți, trebuie să le luăm în serios. Da, unele aspecte se pot corecta parțial odată cu creșterea, dar foarte multe rămân și, netratate, se transformă în dureri cronice, posturi defectuoase și limitări de mișcare la adolescență sau chiar la maturitate.

De aceea, vizita la un kinetoterapeut nu ar trebui privită ca o „opțiune de rezervă”, ci ca o investiție reală în sănătatea copilului. Prin evaluare profesionistă și exerciții adaptate vârstei, problemele se corectează mai ușor, copilul se dezvoltă armonios, iar părinții învață cum să sprijine acasă progresul. Să ignorăm sau să minimalizăm aceste semne înseamnă să lăsăm ca micile dezechilibre de acum să devină probleme mari mai târziu. Iar pentru fiecare copil, șansa de a crește sănătos și activ începe cu atenția și responsabilitatea părinților.

În concluzie: observați-vă copiii cu atenție. Posturile defectuoase sau problemele musculare sau ortopedice nu se rezolvă de la sine. Ei nu vor sta drepți de la sine. Și nu vor călca bine de la sine. Spatele strâmb nu se va îndrepta prin minune când vor mai crește. Și nici tonusul slab muscular nu-și va reveni când vor fi mari.

Să intervenim acum, zic. Pentru că deja avem o generație întreagă de adulți cu dureri de spate, cocârjați și cu probleme posturale. În frunte cu mine.

Nu uitați că la Kinetic Sport Medicine avem și un cupon SUNNY pe care îl puteți menționa la recepție sau în call center, care vă oferă 20% reducere la pachete și abonamente.