Din Bucătărie

5 deserturi de care să te FEREŞTI (deocamdată) dacă nu le ai cu bucătăria!

OK. OK. Fii calmă. Fii foarte, foarte calmă. Nimeni nu o să-şi dea seama. Pe bune. Chiar nimeni, NIMENI nu o să-şi dea seama. Stai. Liniştită.

Data era 13 noiembrie 2010. Ora 08:15 dimineaţa. Era ziua în care împlineam 26 de ani şi planul meu cel mare era să ajung la sedinţa de la ora 09:00 perfect aranjată, cu bucle, cu manichiura impecabilă şi cu un coş plin de bunătăţi gătite de mine cu o seară înainte, special pentru colegi. Voiam să intru pe uşă nonşalantă şi zâmbitoare, să-mi trec o mână prin păr, să-mi invit colegii la ceva dulce şi să le spun, cu modestie: „Ei, prăjiturile ăstea? Ăstea le-am făcut aşa, în fugă, ieri… Ce mare lucru?…”

Adevărul era că mai aveam fix 45 de minute ca să ajung din Băneasa în Pache Protopopescu (mission impossible much?…), părul îmi era încă ud şi încurcat, oja îmi era ciobită şi neîmprospătată de circa o săptămână, iar eu încă mă chinuiam să mut nişte plăcinţele cu mere din ambalajul de la cofetărie într-o caserolă simpatică.

Da, aţi citit bine.

După ce cu o seară înainte arsesem două checuri şi reuşisem să creez o plăcintă cu mere care avea blatul de consistenţa şi duritatea unui capac de canal, mă resemnasem şi mă trezisem în dimineaţa aia cu un singur gând: să merg la cofetăria din cartier FIX la ora deschiderii, să cumpăr câteva prăjituri, plăcinţele şi fursecuri care să arate cât de cât home-made, să le mut din ambalajul lor în caserolele mele de la Ikea şi să le spun tuturor colegilor din redacţie că sunt făcute în casă. Aşa că ora 08:15 mă găsise aplecată deasupra mesei din bucătărie, încercând din răsputeri să „ciufulesc” niţel plăcinţele cu mere, ca să pară cât mai autentice şi cât mai… făcute de mine, nu de laboratorul cofetăriei Candy Cat.

Nu şi-ar fi dat nimeni seama de diferenţă, oricum. Pe atunci, în redacţia mea puţine erau fetele care găteau. Eu tocmai mă apucasem ceva mai serios de bucătăreală şi voiam să impresionez, aşa că anunţasem deja că o să aibă parte de un răsfăţ, de râuri de ciocolată, de prăjituri de n-şpe feluri… Cum aş fi putut, mă, să dau înapoi şi să vin cu pateuri de la Ana, admiţând înfrângerea? Cum, mă, cum?!

Don’t judge. Just don’t… judge.

De atunci a mai trecut ceva timp, câteva prăjituri arse, altele necrescute şi destul de multe blaturi tari ca piatra. Însă dacă ar fi să mă întorc în trecut şi să-i transmit un mesaj Cătălinei de acum 5 ani, acela ar fi… „Keep it simple, stupid!”.

Şi asta este valabil şi pentru tine, bre. Dacă eşti începător, dacă nu le ai cu bucătăria şi dacă rareori ai pus mâna pe mixer, sfatul meu este să nu te arunci din prima la deserturile complicate, care presupun tehnică, grame măsurate şi indicaţii mult prea precise. Ideea ar fi să start with the basics, cu reţete simple şi pentru to(n)ţi, cu chestii fail-proof. Că aşa o să-ţi crească încrederea în tine, o să intri în bucătărie ceva mai puţin complexat şi o să prinzi curaj să treci şi la artileria grea. Dacă te apuci din start de reţetele de mai jos, cel mai probabil NU o să-ţi iasă, o să te enervezi şi o să-ţi treacă fo’ sho’ cheful să fii kamikaze prin bucătărie.

Aşadar, iată cele 5 deserturi de care, pe bune, n-are rost să te apropii dacă eşti începător:

1. Cheesecake.

Serios acuma, de ce să te arunci la aşa ceva? Eu înţeleg că îţi place, dar sunt multe locuri în oraşul ăsta de unde poţi comanda un cheesecake decent fără atâta bătaie de cap. Nu că blatul de cheesecake ar fi tare complicat (chiar şi mie mi s-a părut simplu să amestec biscuiţi tocaţi cu unt), da’ cheesecake-ul ăla de la mama lui vrea să fie gâdilat, să fie întrebat de sănătate, să fie obişnuit treptat cu răcoarea din afara cuptorului, că altfel se tufleşte şi n-ai făcut nimica. Experienţa cu primul meu cheesecake, crede-mă, wasn’t pretty. Plus că dacă-l ratezi, o să-ţi pară rău de toată crema aia de brânză Philadelphia scumpă.

2. Pandişpan cu fructe.

„Ce mare greutate?!” – aşa ai zice, nu? Aşa aş fi zis şi eu, da’ vezi tu că pandişpanul asta presupune, printre altele, bătutul albuşurilor spumă cu un mixer (şoc şi groază în my book pe atunci), apoi bătutul spumei cu zahăr până se formează bezeaua (deja mă scăpam în pantaloni de frică), şi apoi mişcarea aia la care mereu îmi tremurau mâinile de emoţie, cu încorporarea bezelei în restul ingredientelor, uşor, de jos în sus. Pe bune? Chestia asta este pentru gimnaziu, nu pentru grădiniţă. Mai bine încearcă şi tu chestii de genul „one bowl” cakes, pe care să le faci într-un singur castron, amestecând toate ingredientele cu o furculiţă şi gata.

3. Pavlova.

Da măi, ştiu că arată bine. Ştiu că e sexy. Ştiu că ai văzut-o pe X bloguri culinare şi o fotografiază ăia ca pe un star porno, îmbrăcată cu tot felul de sosuri înnebunitoare şi fructe din ălea, cu tot cu frunze şi codiţe, să mori nu altceva. Dar crede-mă: nu-i de tine. Nu în momentul ăsta. Nu când încă mai arzi ouăle ochiuri şi nici checul nu-ţi iese. Vorbim după ce prinzi ceva curaj şi după ce o să poţi să aprinzi cuptorul fără să-l chemi pe iubi.

4. Lava cake.

E porno. E eye candy. E bună rău. Dar apucă-te de ea după ce ai făcut măcar de câteva ori brioşe sau cupcakes şi ţi-au ieşit bune. Şi nu mă refer la muffins de la Dr. Oetker. Altfel o să bagi linguriţa în ea, n-o să iasă nicio lavă şi o să te enervezi şi o să dai vina pe cuptor, aşa cum am făcut eu. Şi, serios: foarte RAR este vina cuptorului.

5. Creme patissiere.

Ştiu că unii o fac şi cu ochii închişi, iar Olguţa de la Pastry Workshop probabil că ar presta-o impecabil, chiar şi trezită brutal la ora 2 a.m. Şi mie îmi iese acuma (şi am reuşit să nu mai am emoţii chiar aşa de mari când mă apuc de ea). Dar îi ceva mai complicată decât o compoziţie de clătite. Iar laptele ăla e tare pretenţios. Unde mai pui că trebuie să tot amesteci, amesteci, ca să nu facă cocoloaşe – serios, chiar vrei să te complici în halul ăla? Şi oricum, ştii să faci coajă din aia de tartă ca să o umpli cu creme patissiere? Nu ştii. Atunci de ce să faci crema?! I rest my case.

PS. Nu eşti Nigella, da’ poate vei fi chiar mai tare decât ea pe viitor. Ce, ea s-a născut bătând ouă? Don’t answer that.

*** Acest articol a fost preluat de pe vechiul blog culinar Sunny Side Up și adăugat aici la cererea mai multor cititoare simpatice, cărora aparent le era dor de perioada în care scriam despre mâncare, kilograme, colăcei și celulită.***

 

Tag-uri:

Câteva comentarii

  1. promethazine horror – promethazine list promethazine fountain

  2. ascorbic acid worship – ascorbic acid give ascorbic acid profession

  3. biaxin nigger – biaxin pills dwell cytotec pills wheel

  4. purchase enalapril generic – order zovirax for sale latanoprost cost

  5. where can i purchase durex gel – zovirax online order zovirax usa

  6. leflunomide 10mg pill – actonel for sale cartidin canada

  7. cost verapamil – order valsartan without prescription cheap tenoretic generic

  8. purchase atorlip sale – order lisinopril pill bystolic price

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *