La nici 10 luni, fetița noastră Zeina s-a ridicat în picioare și a început să se deplaseze cu hotărâre, ținându-se de mobile și de noi – așa că, bineînțeles, n-a trecut multă vreme și am primit cadou un premergător. Iată de ce l-am refuzat imediat și, mai ales, de ce l-am dus direct la reciclat – nu l-am donat, nu l-am dăruit altui părinte, nu l-am lăsat la ghenă sau la întâmplare pe trotuar ca să îl ia altcineva.
Dacă aveți un bebeluș care încă nu a început să meargă sau care face timid primii lui pași, articolul de mai jos este pentru voi. Am scris despre mersul bebelușilor, când încep copiii să meargă, când faptul că bebe nu merge sau bebe nu stă în picioare trebuie să ne îngrijoreze și când nu, despre produsele care pare că îi ajută pe copii, dar mai mult îi pun în pericol, plus 5 sfaturi pentru a încuraja corect și sigur mersul bebelușului.
Am scris acest articol la invitația Ariloom, un magazin de produse pentru copii care pune preț pe siguranță și calitate – iar dacă găsiți pe site-ul lor ceva care vă face cu ochiul, e bine de știut că avem activ și un cupon SUNNY pe ariloom.ro, pentru 10% extra-reducere.
Este premergătorul periculos pentru bebeluși?
Dacă aveți în casă un premergător, vă rog eu mult aruncați-l. Scoateți-l din casă, duceți-l la reciclat, asigurați-vă că ajunge la groapa de gunoi, dar sub nicio formă NU îl donați, NU îl oferiți altor părinți, NU îl lăsați pe trotuar cu gândul că o persoană nevoiașă se va bucura de el. Ați putea face mai mult rău decât bine.
Premergătoarele (baby walker – vedeți în fotografiile de mai jos câteva exemple) sunt niște dispozitive cu roți, asemănătoare unor vehicule mici, care sunt destinate copiilor ce nu pot încă să meargă. Copilul stă în centrul premergătorului, destul de imobilizat într-un fel de scăunel, și poate înainta împingându-se cu picioarele în podea. Suna inofensiv și simpatic, dar adevărul este că premergătoarele sunt deosebit de periculoase pentru bebeluși și copii mici.
Atât de periculoase încât Canada a interzis comercializarea lor încă din 2004 (ceea ce înseamnă că nu poți nici măcar să-ți vinzi premergătorul vechi, nu-l poți pune pe niciun site de tip OLX), iar în 2015 Academia Americană de Pediatrie recomanda evitarea folosirii lor cu totul. De fapt, în Statele Unite ale Americii este interzisă folosirea acestor premergătoare cu roți, AAP acceptă doar utilizarea lor ca și centre de activități, cu bebelușul stând pe loc.
Care sunt pericolele ce se pot ascunde într-un premergător pentru copii?
Peste 230.000 de copii sub 15 luni au ajuns la Urgență în Statele Unite ale Americii din cauza rănilor provocate de premergătoare, între 1990 și 2014, potrivit unui studiu din revista Pediatrics, citat de Harvard Health Publishing. Cele mai multe astfel de accidente se întâmplă atunci când copilul cade cu tot cu premergător și se rănește la cap și gât, dar studiul respectiv arată că bebelușii și copiii mici dintr-un premergător își pot trage pe ei diferite obiecte grele, se pot cățăra și cădea, pot ajunge mai ușor la obiecte sau substanțe periculoase pe care părinții le pun intenționat mai sus, se pot îneca în piscine sau căzi, se pot răsturna cu tot cu premergător, se pot bloca în spații înguste, își pot prinde degetele sau suci brațele. Toate acestea în timp ce părintele își trage puțin sufletul, pentru că are falsa impresie că cel mic este în siguranță în premergătorul său – de fapt, copilul poate înainta 1 metru pe secundă într-un premergător, ceea ce este periculos și face ca părintele să nu aibă timp să intervină în cazul unui accident.
Pe mine încă mă bântuie un articol numit ”The day my daughter fell” (”Ziua în care fiica mea a căzut”), scris de un tată despre momentul în care Mabel, fetița lui de 11 luni, a căzut cu tot cu premergător pe scări în beciul casei lor și s-a lovit la cap. Articolul a făcut mare vâlvă prin 2014, eu l-am citit când încă nu aveam copii, dar mi-am jurat încă de pe atunci câ asemenea produse nu vor avea ce să caute în casa mea.
”Mabel era în premergătorul ei, pe care reușise să-l ducă până pe scări. Am găsit premergătorul în beci, răsturnat pe o parte la capătul scărilor. Capul lui Mabel era pe podea. A început să plângă imediat, ceea ce era de mii de ori mai bine decât ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Îmi amintesc că am strigat ”Oh, Doamne!” după ce mi-am dat seama că lucrul de care mă temusem, chiar se întâmplase. (…) După ce am suit-o în scaunul auto ca să o duc la spital, Mabel s-a oprit din plâns. S-a oprit din a se mișca. S-a oprit din orice. Doar privea drept în față, iar eu am devenit livid de frică”, scria Dustin Fisher, tatăl ei, în 2014 (sursa). Mabel este bine acum, dar vă invit să citiți tot articolul ca să vedeți unde poate duce încrederea părintelui într-un dispozitiv complet nesigur pentru copii.
Copiii învață să meargă mai repede în premergător?
Dimpotrivă. Deși așa era promovat în anii 1990, ca un dispozitiv care ajută bebelușii să facă primii pași, adevărul este că premergătoarele duc la întârzieri de motricitate: pentru fiecare zi de mers în premergător, un copil va merge mai târziu în medie cu 3.3 zile și va sta în picioare independent mai târziu cu 3.7 zile. Și mai grozav. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, studiile demonstrează o întârziere a dezvoltării mintale în cazul copiilor care au folosit premergătorul – chiar și la 10 luni după ce acesta a fost folosit. Ne mai trebuie oare alte informații din ăstea apocaliptice până ne hotărâm să ne scoatem din casă premergătoarele și să le aruncăm la gunoi?
Cum și când învață, de fapt, bebelușii să meargă?
Băiețelul meu, Mircea, s-a ridicat în picioare pe la 10-11 luni, dar primii pași i-a făcut mult mai târziu, pe la un an și o lună-două. Se descurca de minune cu mersul de-a bușilea și părea complet dezinteresat de mersul pe două picioare.
Fetița mea, Zeina, s-a ridicat în picioare pe la 9-10 luni, și tot atunci a pornit îndârjită prin casă, ținându-se vehement de orice. Ne strigă indignată de 100 de ori pe zi, cu mâinile întinse, pentru că vrea să o plimbăm de mânuță (solicitare pe care fratele ei nu a avut-o niciodată), și își schimbă complet atitudinea când merge în picioare (zâmbește orbitor de cât de mândră este).
Copiii diferiți.
Părinții vooooooor ca ai lor copii să meargă. Și nu oricum, ci cât mai repede! Să fie primii! Să fie precoce – alt cuvânt pe care îl ”ador” – sau măcar să meargă mai repede decât copilul cumnatei!), dar adevărul inconfortabil este că bebelușii vor merge ORICÂND între 9 și 18 luni, iar metodele prin care cei mici pot fi încurajați să meargă țin mai puțin de imobilizarea lor într-un premergător și mai mult de… mobilizarea lor, de a le oferi ocazia să se miște, să mișune, să se cațere, să descopere, să exploreze. Libertate, nu imobilizare. Explorare, nu blocare.
Premergătoarele nu îi învață pe copii să meargă pentru că mersul nu este doar despre a-ți folosi picioarele, ca un pasionat de sport pe un aparat dintr-o sală de fitness. Mersul este despre felul în care bebelușul învață să se ridice în picioare, să își țină echilibrul și apoi să meargă fără sprijin. Când un bebeluș este plasat într-un premergător, el nu învață nimic din toate acestea. Când învață el de fapt? Când este lăsat să exploreze pe podea și are prin preajmă ceva de care să se poată agăța – o mobilă; un părinte; o canapea; un antemergător (las aici sursa, este tot din Harvard Health Publishing).
5 sfaturi pentru a încuraja corect și sigur mersul bebelușului
- Tummy Time – preferatul meu și inamicul numărul 1 al multor mame – adică pusul pe burtă al bebelușilor la joacă, încă din primele lor zile pe lume. Este foarte important pentru dezvoltarea lor corectă – e practic primul lor antrenament, care le exersează mușchii necesari ca să își țină gâtul, să își ridice capul, să se ridice pe coate, să se târască, să meargă în patru labe și apoi, știți voi, să alerge în camera lui și să trântească ușa țipând că vă urăște. Prin Tummy Time, bebe își dezvoltă musculatura, mobilitatea, puterea și toate celelalte elemente de care va avea nevoie ca să meargă.
- Pregătiți un spațiu cât mai sigur pentru bebeluș, în care să poată explora în voie, fără să fie nevoie să stați non-stop cu gura pe el. Să fim sinceri, probabil că motivul numărul 1 pentru care copiii sunt puși într-un premergător este faptul că părinții vor să-și tragă puțin sufletul. Și îi înțeleg perfect! Dar o variantă mai înțeleaptă este să modificăm un pic casa (sau măcar camera principală unde stă copilul), astfel încât să putem spune copilului mai degrabă ”DA!”, decât ”NU”.
- Asigurați-vă că bebe exersează rostogolirile, ridicările și opintirile pe un covoraș cât mai stabil sau pe o podea nealunecoasă – iar dacă se poate și vă lasă inima, picioarele goale sunt cele mai potrivite pentru o aderență bună.
- Scoateți ”timpii morți”, în care copilul nu învață nimic – adică timpul acela în care îl puneți pe bebe în scoică, scaun de masă, premergătoare, mașinuțe, fotolii, baby bouncere, țarcuri mici în care el nu se poate mișca absolut deloc. Să nu mă înțelegeți greșit, este absolut firesc să îl lăsați pe bebe într-un spațiu sigur (cum ar fi țarcul, pătuțul sau balansoarul) când aveți ceva de făcut și vă trebuie brațele libere, dar exagerările (lăsat în țarc sau bouncer cu orele) sunt cele la care mă refer aici.
- Oferiți celui mic un antemergător solid, care poate fi împins, în momentul în care se pot ridica singuri în picioare, pentru a exersa și a-l îndemna spre mers și explorare. Între antemergător sau premergător, antemergătorul este cel care câștigă detașat.
Zeina a primit, recent, un antemergător – deci, atenție, nu un premergător – de la Ariloom. După cum vedeți în fotografii, antemergătorul este ca un fel de cărucior solid și trainic, cu o bară de care bebelușul se poate trage și sprijini, sau de care se poate ține în timp ce pășește, sprijinindu-și greutatea de antemergător. Antemergătorul pe care îl avem noi este confecționat din lemn durabil cu certificare FSC, iar roțile sunt din cauciuc, pentru a-i oferi lui bebe stabilitate in timpul plimbarii. Rotile nu vor lasa urme pe podea, by the way, am testat pe parchetul nostru de culoarea untului.
Acest antemergător bebeluși este Little Dutch, un brand olandez foarte responsabil și calitativ, de unde avem câteva jucării care au rezistat impecabil de pe vremea lui Mircea. E trainic, rezistent, pare vânjos, durabil. Apropo, dacă găsiți pe site-ul lor ceva care vă face cu ochiul, e bine de știut că avem activ și un cupon SUNNY pe ariloom.ro, pentru 10% extra-reducere.
Când primiți acasă un produs din lemn pentru copii, jucării bebeluși, jucării educative copii, uitați-vă atent la detalii și finisaje, acolo se vede dacă produsul este calitativ sau nu. Uitați-vă la fotografiile de mai jos, îmi trec degetul peste lemnul de la antemergătorul Little Dutch de la Ariloom și este totul fin, smooth, nimica nu mă zgârie, nicio așchie nu mă taie la deget. Atenție mare să nu luați produse care sunt din lemn friabil, din acela de genul traforajului.
Dacă Zeni mușcă din acest antemergător copii de la Ariloom, maxim ce poate să facă este să lase în el niște urme de dinți. Dintr-o altă jucărie, când a mușcat, a reușit să desprindă așchii de lemn cu gura (era un material foarte casant, ca plăcile de traforaj). Not good. Not good. Așa că înainte să cumpărați un produs, sau chiar și dacă l-ați primit deja acasă, uitați-vă bine la el, inspectați-l, vedeți dacă își merită banii și nu vă fie frică să îl returnați dacă nu este ceea ce trebuie. Eu așa fac de fiecare dată înainte să vă prezint ceva aici.
Ce îmi mai place la acest antemergător Little Dutch – joculețele simpatice de pe fața lui. Antemergătorul are 8 jocuri educative bebeluși care îl fac să semene puțin cu un busy-board – are o oglinjoară care se rotește, câteva piese din lemn care se pot deschide și închide, niște bile, câteva cuburi de lemn care se pot roti, iar pe laterale are un joculeț de sortare și încă unul de motricitate. Le dezvoltă celor mici motricitatea fină, coordonarea mână ochi, dexteritatea, le sporește atenția și concentrarea. Preferata lui Zeni este oglinda, meșterește la ea toată ziua. Preferata mea este, de fapt, culoarea lui – ador rozul acesta pal, pudrat, frumusețea desenelor, gingășia lui. Este o bijuterie de produs, minunat de ținut în casă, genul de jucărie pe care o păstrez pentru nepoți.
În loc de încheiere, îmi vine să ridic din umeri și să vă spun: poate că așteptați de la mine soluții minune pentru mers. Poate că vă doreați strategii în 3 pași ca bebe să înceapă să alerge prin casă. Sau variante prin care puteți avea și voi o clipă de răgaz, cu o cafea caldă și o carte bună. Însă adevărul este că, atunci când vine vorba de primii pași ai copilului, am același răspuns ca de fiecare dată: învățarea ar trebui să se facă prin joacă, alături de părinte, mereu în siguranță.
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Ariloom.ro, o afacere românească pe care eu o apreciez mult pentru că promovează jucării și produse pentru copii calitative, educative, cu o mare atenție pentru siguranță și responsabilitate. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre antemergătorul pe care l-am tot testat în ultima vreme, pentru ca să pot scrie despre el cât mai pertinent pentru voi.
