La restaurant cu copiii: 5 sfaturi pentru o experiență (cât mai) liniștită

Iată strategia noastră pentru ieșirile la restaurant alături de cei mici și mesele (ceva mai) liniștite atunci când mergem la terasă – 5 lucruri pe care noi le punem în practică de fieare dată și care ar putea să vă ajute și pe voi. Mai ales că vin vacanțele, concediile, iar ieșirile în oraș, la cafenea sau terasă cu cei mici devin din ce în ce mai frecvente.

Am avut un prim bebeluș tare liniștit și concentrat, care la 9 luni putea sta și câte jumătate de oră pe covoraș, să meșterească ceva sau să facă câte-o activitate migăloasă – îi puneam 7 paie colorate într-o sticlă de plastic transparentă, iar el le scotea și apoi punea la loc cu o plăcere rar întâlnită. ”Micul meu chinez care sculptează în bobul de orez”, îi spuneam pe atunci lui Mircea, și credeam că este așa datorită mie, bineînțeles, celei mai perfecte mame din lume.

Ahaha. Ahahahahahaha. Aha. Puteți să râdeți, că și eu râd acum, când îmi aduc aminte cum îmi luasem cu nonșalanță acest merit.

Apoi Mircea a împlinit un an și ceva și a luat-o la fugă brusc, iar vacanțele noastre au devenit un iureș continuu și o explorare asiduă în fiecare minut al zilei. Drumurile la restaurant și terasă au devenit extrem de provocatoare (păi credeți că era fraier, să stea cuminte la masă cu noi?), vacanțele, extrem de obositoare, și multă vreme eu și Dorin am mâncat pe fugă și separat (unul mânca, altul plimba toddlerul energic), o situație care sunt sigură că nu vă este străină.

Între timp, ne-am găsit o mică rutină care să funcționeze, și pentru că se apropie vacanțele și concediile de vară, am grupat mai jos 5 sfaturi pentru părinții care vor mese (ceva mai) liniștite alături de copiii lor, fără să apeleze la telefon, tabletă, urlete sau pedepse. 5 sfaturi pentru drumurile la terasă sau restaurant, 5 ponturi pentru vacanțele cu copiii în care nu reușești să îi aduci la masă nicicum, 5 idei de care să te ții atunci când simți că ți-e greu. Pentru context, băiețelul nostru are 4 ani, iar noi am început să le implementăm cam de la un an și jumătate.

Apropo: toate jocurile, cărți pentru copii și fișe de activități pentru copii despre care vorbesc mai jos sunt de la Editura DPH, unde avem cuponul activ SUNNY pentru 15% extra-reducere, cod de reducere cărți.

1. Respectăm cât mai mult programul copilului, chiar dacă suntem în vacanță. 

Știu, sună nașpa pentru unii, noi ne-am obișnuit cu rutina asta.

Aș completa aici spunând un ”MAI ALES dacă suntem în vacanță”, pentru că știm cu toții, atunci când un copil iese din mediul cunoscut și familiar de acasă, va avea o perioadă de adaptare în care va testa limite, va plânge mai des, se va mârâi mai insistent și poate va bifa ceva mai multe crize de furie. Într-o astfel de situație, am observat că pe noi ne ajută să păstrăm programul cât mai apropiat de cel de acasă. Fără exagerări, că na, doar suntem în vacanță, dar dacă în general copilul doarme de prânz la ora 13, nu o să îl ținem treaz până la 16, ca apoi să ne întrebăm de ce a făcut un tantrum zguduitor lângă piscina resortului unde ne aflăm. Sau dacă, în general, regula noastră este ”un singur dulce pe zi”, încercăm să ne ținem de ea și în vacanță (sau na, ne asumăm că toddlerul o să se transforme în elicopter explodat după a treia înghețată cu ciocolată).

Am fost cu Mircea la munte și la mare, în țară, în Bulgaria și în Grecia, cu trenul, vaporul și mașina, iar de fiecare dată ne țineam cât de mult de programul de acasă. Micul dejun pe la 8, o gustare pe la 10, masa de prânz pe la 12, somn pe la 13, apoi din nou o gustare și cina pe la 18.30, în pat la 21.

2. Ne ducem la restaurant sau terasă cu așpteptări realiste, în funcție de vârsta și experiența copilului.

Spunea la un moment dat într-unul dintre cursurile sale Gabriela Hranovschi, educator Montessori și consilier pentru părinți, un copil nu poate să facă mai mult decât… poate creierul lui să facă la momentul respectiv. Un copil de 2 ani, de exemplu, are nevoie de așteptări din partea părinților… ca pentru un copil de 2 ani, nu ca pentru un școlar de 8 ani de la care ne așteptăm să poată sta cuminte și frumos pe scaun câte 30-40 de minute. Un copil care a mai fost la restaurant de 10, 20, 50 de ori va avea altă reacție față de toată informația nouă de acolo (care pentru el nu mai este deloc nouă și surprinzătoare) decât un toddler de un an și jumătate care ajunge pentru prima oară la terasă. Așa că repetați după mine:

NU este realist ca un copil de 2, 3, 4 ani să stea cuminte și nemișcat la masă absolut tot timpul, să aștepte comanda cu răbdare câte 10, 20, 30 de minute, să mănânce frumos și de-abia apoi să se ridice, după ce a terminat de mâncat toată lumea de la masă. Or fi și excepții datorate temperamentului, dar ele nu sunt regula generală.

Și atunci ce facem, dacă nu ne putem aștepta ca toddlerul nostru să mănânce ca o măicuță politicoasă, reținută și gravă? Păi uite ce facem:

3. Eliminăm timpii morți oferindu-i copilului câte ceva de făcut.

Pe noi nu masa în sine ne deranja, că odată ce-i puneam farfuria în față, Mircea mânca (mai ales dacă era înfometat ca un lup după o dimineață lungă la plajă). Ci lucrurile care se întâmplau înainte să vină mâncarea, ce uneori, știți și voi, întârzia câte 20, 30, 40 de minute. Sau timpul dintre momentul în care Mircea termina de mâncat (foarte repede) și momentul în care noi terminam de mâncat. Așa că aveam mereu la îndemână, în rucsac, o mulțime de jucării, piese magnetice, creioane de colorat, caiete de activități sau carduri de joc.

Printre preferatele noastre din ultima vreme sunt aceste fișe refolosibile pe care le-am găsit la Editura DPH. Ei au pe stoc 5 variante, noi avem pachetele cu ”Învăț să trasez grafisme”, ”Învăț să trasez forme geometrice”, ”Învăț să scriu – literele de mână” și ”Învăț să scriu – cifre și numere” – și mi se par extrem de comode, practice și istețe. Fiecare set de fișe vine într-un săculeț din plastic ZipLock și cu un marker refolosibil (cu burețel), astfel că sunt ușor de aruncat rapid în rucsac și apoi ușor de folosit la restaurant, când chelnerul spune că ”pizza întârzie cam 20 de minute, sper că nu este o problemă”. Și eu sper, prietene, și eu sper. În plus, partea cu săculețul de plastic mi se pare foarte deșteaptă pentru vacanțele la mare sau la piscină – fișele se păstrează bine, nu se udă, nu se îndoaie, markerul nu se rătăcește, pentru cât mai puține ”tragedii” care, știți și voi, se pot întâmpla în decurs de 0.5 secunde atunci când vine vorba despre toddleri.

Apropo: toate jocurile, cărți pentru copii și fișe de activități pentru copii despre care vorbesc sunt de la Editura DPH, unde avem cuponul activ SUNNY pentru 15% extra-reducere la coșul de cumpărături.

Ce am mai găsit la Editura DPH: cărți cu activiăți, tot refolosibile – acum că am dat peste această idee super smart,  mi se pare o pare risipă de hârtie să apelez la caiete pe care nu le pot folosi din nou. Noi lucrăm din cartea ”Activități matematice”, care este preferata lui Mircea (este pentru 4+), dar și din ”Cartea mea cu labirinturi în spațiu” – pentru aceasta a fost nevoie de o mică rampă de învățare, până când Mircea a înțeles conceptul de ”labirint” și cum poate să navigheze printre acestea fără să treacă prin pereți.

Mircea e printre cei mai mici din grupa lui de la grădiniță, sunt acolo copii care deja au împlinit 5 ani și se descurca mult mai bine cu creioanele, scrisul, desenatul. In plus, Mircea a avut si o faza luuuuunga in care a fost complet dezinteresat de scris, creioane, carioci (avea alte interese pe care i le-am respectat, n-am vrut sa il presez, ci sa vad in ce gaseste placere). Insa am observat în ultima vreme ca faptul ca alți copii mai mari din grupa sunt mai avansati decat el la capitolul scris si desenat il cam supără – probabil de asta îmi tot cere sa facem activități, sa numere, sa deseneze litere și cifre. Mi se pare fascinat felul în care își descoperă plăcerile și interesele (acum o luna nu ar fi avut răbdare sa facă asta nici măcar un minut).

Mențiune specială pentru seturile ”50 de jocuri de jucat în…” – noi avem varianta pentru mașină, avion și vacanță. Sunt niște cutii cu câte 50 de carduri plastifiate și un marker refolosibil care conțin activități, joculețe, ghicitori, mistere și tot felul de proiecte rapide, vă arăt mai jos niște fotografii.

Apropo: toate jocurile, cărți pentru copii și fișe de activități pentru copii despre care vorbesc sunt de la Editura DPH, unde avem cuponul activ SUNNY pentru 15% extra-reducere.

Dacă copilul vostru nu a intrat încă în faza caietelor de activități și dacă încă nu are un interes concret pentru cifre, litere, carioci și creioane, scris și desenat, am găsit pentru voi, tot la Editura DPH, o serie întreagă de jocuri de vacanță, seturi de activități pentru copii numai bune de luat la restaurant, dar și prin mașină, tren sau avion. Preferatele noastre sunt cele de tipul ”Întrebări și răspunsuri” – noi avem setul cu animale și pe cel cu dinozauri. Fiecare cutie conține 50 de carduri cu tot felul de întrebări și răspunsuri simpatice, din care copilul învață (mă rog, și eu învăț o grămadă de chestii din ele, seturile ăstea sunt ca un Discovery Channel portabil). Sunt perfecte și pentru joaca în mașină, Dorin de obicei i le citește lui Mircea și apoi se distrează împreună cu răspunsurile – și am înțeles că cel cu dinozauri a fost mare hit pe trenul spre Sinaia, unde Mircea a fost cu bunicul lui acum o lună.

4. Poate că vacanța nu este chiar momentul ideal de a încerca lucruri noi în fiecare zi.

Știu, știu, aici este o părere foarte nepopulară, pentru că ne ghidăm după nevoia noastră de adult de a încerca TOTUL într-o singură săptămână (că doar de aia am muncit tot anul, ca să o facem lată în vacanță) și după acel Fear Of Missing Out care ne face de multe ori să punem presiune pe copii.

Înțeleg, înțeleg că creveții sunt buni și sănătoși. Că nene, e delicioasă caracatița și că calamarii se topesc în gură. Dar pentru un copil mic, toate acestea sunt noutăți care îl scot din zona lui de confort și îl aruncă pe un teren nou, necunoscut (plus că pentru copii, creveții aceia nedecorticați, cu ochi umflați și 100 de mustăți, sunt un mare bleax vizual). Ce vreau să spun: expuneți copilul la nou și exotic, dar dacă el o să prefere mâncărurile care îi sunt familiare de aacsă (piure, orez, supă, pui), nu vă supărați, nu vă amârâți și nu îl certați.

5. Țineți în continuare cont de limitele și regulile familiei voastre.

Spun asta pentru că de multe ori văd în restaurante copii extrem de agitați, care aleargă, dărâmă, vin la mesele străinilor și li se bagă cu totul în mâncare, deranjează și se comportă extrem de necivilizat. Uneori, unul dintre acești copii este chiar al meu, dacă a avut o zi lungă, dacă este înfometat sau dacă este în pragul unui meltdown. Este important să înțelegem că acești copii nu sunt răi, ci obosiți. Nu sunt nesimțiți, ci poate epuizați și înfometați. Dar că este datoria noastră, a părințilior, să nu lăsăm comportamentele lor necivilizate să deranjeze restul lumii din restaurant.

Poate copilul meu, dacă s-a plictisit de cărți, activități și fișele de la Editura DPH, să exploreze restaurantul? Bineînțeles.

Poate copilul meu să intre în vorbă cu alți oameni care stau la masă, să lege prietenii cu copiii lor, să le povestească lucruri? Bineînțeles.Dar regula noastră foarte importantă este că nu trebuie să deranjăm alți oameni. Așa că pun în aplicare tot ce am povestit în acest articol – dar dacă văd că experiența de restaurant este prea intensă pentru copilul meu obosit și surescitat, sunt pregătită să îl scot din acel context și să îl mut într-un mediu mai liniștit, unde să ne calmăm împreună.

Apropo: toate jocurile, cărți pentru copii și fișe de activități pentru copii despre care vorbesc sunt de la Editura DPH, unde avem cuponul activ SUNNY pentru 15% extra-reducere.

PS. Între noi fie vorba: dacă nu vorbim de bebeluși și copii foarte mici, în momente în care simțiți că nimic nu funcționează și vreți un strop de pace, apelați și la ecrane și renunțați la vinovăția grea de pe umerii voștri. Problemele apar când ecranele sunt folosite sistematic și exagerat, nu pentru că vă durea capul într-o vacanță și i-ați pus copilului 10 minute de Baby Ricky, come on. Let that guilt go.

*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Editura DPH, o afacere românească pe care eu o apreciez mult pentru cărțile de copii pe care le publică. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre cărțile menționate (pe unele dintre ele le-am primit, pe altele le-am cumpărat noi) și pe care le-am tot citit, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi.