Dacă tocmai ai născut sau ești încă în primul tău an de maternitate, dacă ai depășit demult perioada de bebelușeală sau poate că nici nu ai copii, dar vrei să știi cum îți poți ajuta prietena, sora, colega, cumnata, vecina să navigheze prin perioada de adaptare la viața cu un copil, prin depresie post-partum sau prin baby blues, acest articol este pentru tine.
Când eram lăuză, credeam că am nevoie de somn, de un duș cald, o mâncare bună, o lactație ceva mai prietenoasă, un bebeluș care să nu se trezească din 2 în 2 ore și un partener mai implicat. Bineînțeles, toate acestea ar fi ajutat, dar adevărul este că cel mai mult aș fi avut nevoie de un grup de femei experimentate și empatice care să se așeze lângă mine și să-mi spună: ”Ești ok. Tot ce simți este firesc. Am trecut și noi prin asta. Este greu, dar va fi mai bine. Este copleșitor, dar POȚI face asta. E normal să te adaptezi. E normal să visezi la viața dinainte. E normal să simți tot ce simți.”
De atunci, una dintre misiunile mele este să fiu eu acea femeie care se așază lângă lăuzele din viața ei și le asigură că tot ceea ce simt este firesc: că li se pare greu pentru că ESTE greu, că li se pare epuizant pentru că ESTE epuizant, că au gânduri înfricoșătoare pentru că situația ESTE înfricoșătoare, atunci când ești singură, izolată și fără prea mult ajutor.
Cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige, pe care tocmai am terminat-o, m-a teleportat, și pe mine și pe mamele din comunitatea de pe Instagram, la începuturile maternității noastre – am primit peste 500 de mesaje despre cum s-au simțit, ce au trăit, ce le-ar fi ajutat, ce le-ar fi ridicat de jos când erau la pământ, ce le-a împins și mai tare în negura depresiei. Cu aceste mesaje în față, am scris rândurile de mai jos: un articol cu 5 gânduri bune pentru toate mamele la început de drum, 5 sfaturi pentru mame care să le ușureze adaptarea la viața alături de un copil și la noua persoană în care se transformă.
Înainte să trec la cele 5 gânduri pentru mame, vă anunț că avem și o reducere de 30% la cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige până pe 31 mai, dacă folosiți la check-out voucherul SUNNY.
Gândul 1: Nu ești singură – aproape toate mamele au trecut prin ceea ce treci și tu acum.
Îmi aduc aminte de roiul de gânduri pe care le aveam în primele săptămâni acasă cu Mircea, primul meu copil. Aveam senzația că un întreg aeroport internațional (conectat cu o gară și un port comercial) se mutase în mintea mea, iar zumzetul de gânduri, panici, stres și griji îmi provoca o permanentă anxietate. Dintre toate, cel mai chinuitor era sentimentul că doar mie mi se întâmplă asta – că doar eu simt acest greu, doar eu mă chinui, doar pentru mine maternitatea este dificilă, doar eu am probleme de adaptare, în rest toată lumea se descurcă excelent cu copiii. Toată lumea ia nota 10, iar eu sunt singura care a picat acest test.
”Pentru mine a fost cumplit de greu. Și nu, nu sunt o mironosiță”, mi-a scris A. despre primele sale luni alături de primul copil. ”Greul fizic, cu nedormit noaptea, cu legănat copilul cât e ziua de lungă, zile la rând (ca să nu zic săptămâni), faptul că n-a dormit ziua neam până la 8 luni decât în marsupiu, nemâncatul sau neputința de a face lucruri minime pentru mine, ăstea toate s-au dus și le-aș putea repeta dacă ar trebui. Dar greul psihic, disperarea că nu știu ce să fac să fie bine, lipsa de înțelegere a cunoscuților sau a doctorilor pe care i-am consultat pentru a fi sigură că e totul bine, singurătatea, ufff, astea nu s-au șters și m-au marcat atât de tare încât știu că nu aș mai face alt copil pentru nimic în lume”.
”Atunci când întrebam femeile din jur despre naștere, alăptare, viața cu un copil mic, majoritatea îmi spuneau o poveste frumoasă, sau că greutățile trec și uiți, foarte puține mi-au spus punctual care-s greutățile ălea. Și m-am trezit cu dureri groaznice la terapie intensivă, mă ridicam din pat strângând din dinți să-mi îngrijesc nou-născutul, sănii erau piatră, lapte nu ieșea, bebe nu se atașa. Acasă plângeam non-stop, orice făceam mi se părea greșit, mă simțeam o mamă groaznică și plângeam de mila puiului, că mă are că mamă. Și acum plâng când îmi amintesc…
Da, au trecut majoritatea greutăților, dar tare de folos mi-ar fi fost să știu că e normal, că multora li se întâmplă, că nu-s singură”, mi-a scris o altă mama din comunitatea de pe Instagram.
De asta mi-a plăcut mult realismul din cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige – este scrisă de Karen Kleiman, expert în sănătatea mintală a mamelor, care a fondat, în 1988, Centrul de Stres Post-Partum, o instituție de tratament și instruire pentru tulburările de depresie și anxietate prenatală și post-partum, unde tratează individual mamele, dar și cuplurile. ”Grozava responsabilitate de a avea grijă de un nou-născut justifică în mod natural un sens crescut de vigilență. Câteodată, această stare necesară de veghe poate fi derutantă. La orice punct de cotitură, o proaspătă mămică crede că se ivește o criză. Speriată că bebelușul va aluneca sau va cădea, îl ține mai strâns atunci când coboară scările. Înfricoșată de dezastrul din timpul nopții, stă trează pentru a-i auzi sunetele silențioase ale respirației. Dacă adoarme din pură oboseală, visează că propria-i neglijență îi va răni bebelușul” – Karen Kleimen în ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare”.
”Mie îmi place să zic că frumosul nu șterge greul, iar greul nu anulează frumosul”, mi-a scris și L., mama a doi băieți. ”Și cred că putem simți orice din toată gama de emoții, e normal. Eu uneori simt că vai ce fain e și simplu, iar alteori vai de mine! Mă plâng și furnicilor”, iar A. mi-a povestit: ”Eu cred că nu este greu să îl crești pe bebe, mai ales la început. Este greu să te transformi din femeie în mamă. Cu toată schimbările pe toaaaate planurile. Grija aceea de început când nu știi ce ai de făcut, respiră bebe? Este totul în regula? Are 37.5 grade! Aoleu de ce așa? A supt suficient? Aoleu nu mai suge, bagă pompa! Asta este greu. Dar sunt și mame ce au avut poate mai mult ajutor, a fost mai ușor și cu laptele, și ele nu văd de fapt cât de greu poate să fie uneori. Also, depinde și de caracterul mamei, și cum a fost nașterea. Cred că exista multă lipsă de empatie în cercul mamelor (din păcate).”
Gândul 2: Unele femei din jurul tău nu o să-ți vorbească 100% onest despre maternitate. Caută-ți tribul. Caută femeile autentice și sincere din jurul lor, căci împreună vă veți ridica și vindeca.
Când mi-am dat seama că o mare parte din femeile din jurul meu nu îmi vorbesc chiar 100% sincer despre experiența lor cu maternitatea și că ascund lucruri, am simțit multă furie și frustrare. Între timp, m-am vindecat de emoțiile acestea puternice și am început să înțeleg că diferitele persoane au propriile lor mecanisme de cooperare sau de gestionare a maternității: unele nu sunt sincere pentru că le este rușine să recunoască faptul că le-a fost și lor greu, altele nu sunt oneste pentru că au uitat o parte din dificultățile de la început din cauza oboselii, altele nu vor să ne sperie sau au altele nu sunt obișnuite, din principiu, să discute despre lucruri atât de personale – suntem totuși generația învățată că ”rufele se spală doar în familie” și că ”nu există nu pot, există doar nu vreau”.
”EXACT! Ce bine ar fi dacă mamele din jur nu s-ar feri să mărturisească și cât e de greu. Dar ele povestesc doar momentele frumoase, emoționante, de-ți vine să crezi că totul e numai miere și, poate uneori, dar foarte scurt, și cate un moment greuț”, mi-a scris A., în timp ce R. mi-a spus ”Cred că dacă aveam măcar o idee de cum poate fi nașterea (că da, se poate întâmpla să ai complicații la naștere), de cât de lungă poate fi recuperarea, de cât de mult te poate afecta lipsa de somn (treziri din 2 în 2 ore cu rămas trează o oră pentru alăptat), somn doar la contact ziua (fașă sau marsupiu), mâncat prostii și mâncare din conservă pentru că nu ai cum să faci ceva, aș fi fost oleacă mai pregătită. În schimb din negură m-a izbit totul după naștere”.
#SpeakTheSecret (#SpuneSecretul) este de fapt chiar o campanie a celor de la Centrul de Stres Post-Partum menită să înlăture stigma asociată cu gândurile negative pe care le au mamele la început de drum – apropo de aceste gânduri negative, sunt minunate ilustrațiile din cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige, vă las câteva de-a lungul acestui articol ca să vedeți cât de realiste sunt.
Avem și o reducere de 30% la cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige până pe 31 mai, dacă folosiți la check-out voucherul SUNNY.
Gândul 3: Faptul că îți este greu și că te plângi de dificultățile prin care treci nu înseamnă că nu îți iubești copilul sau că îți dorești să nu se fi născut.
Ați observat că de fiecare dată când o mamă îndrăznește să spună ceea ce simte și să dea glas unui gând negativ, îl îndulcește îmediat, îl ”drege”, îl repară cu un mesaj pozitiv despre copilul ei? ”Ah, îl iubesc foarte mult pe bebe, dar…” sau ”Simt că înnebunesc, m-au terminat trezirile… dar îl iubesc foarte mult!” – ei bine, sunt aici să vă îndemn să dați jos această vinovăție de pe umeri și să fiți convinse: faptul că vă este greu nu înseamnă că nu vă iubiți copiii.
”A-ți fi greu nu înseamnă că nu ți-ai dorit îndeajuns de mult copilul”, mi-a scris T. ”Mi-e mi-a fost greu pentru că am avut probleme cu alăptarea, răni și neatașare, colici, mameloane de silicon, griji și șocul acestui greu despre care nu se vorbește, de oboseală nu mai spun că nu mă așteptam să fie fără, dar nici o secundă nu am simțit vreun regret sau mai știu eu ce altceva negativ. Mi-am dorit enorm copilul, dar și am dreptul să simt greul!”
”Doamne, da! Chiar trebuie să știe viitoarele mămici tot ce implică acest nou capitol din viața lor. Și mie mi-a fost teribil de greu. Nu înseamnă că nu îmi iubesc copilul sau că nu mi l-am dorit, dar nu am fost conștientă pe deplin cu ce vine la pachet. Nici nu e neapărat vorba despre nopți nedormite, oboseală sau 0 timp pentru mine, cât și despre neputința de a îi alina durerile când are colici, e bolnav, se lovește. Când eșți mamă, treci printr-o mulțime de modificări, ți se schimbă întreaga viață, iar prea puține mămici vorbesc despre partea mai puțin roz.”
Gândul 4: Învață să ceri ajutor și mai ales, să nu critici constant ajutorul care îți este oferit.
Ahhhh, iată punctul meu slab pe care l-am descoperit de-abia după ce am născut primul meu copil: dintr-o hiperindependență cu care mă mândream înainte (mi-am dat seama târziu, în terapie, că era modalitatea mea de a gestiona propriile traume din copilărie), în primele luni alături de Mircea îmi era imposibil să îi cer ajutorul lui Dorin fără să mă simt îngrozitor apoi pentru că mi-am arătat slăbiciunea și neputința făcând acest lucru. Simțeam că trebuie să le fac pe toate, să mă descurc cu toate, să le bifez pe toate, să răspund de fiecare dată cu ”NU” când Dorin mă întreba cu ce poate să mă ajute, iar apoi să mă enervez în sinea mea și să mă întreb de ce oare partenerul meu nu mă ajută cu aproape nimic când vine vorba de copil.
”Când cineva te întreabă: ”Cum te pot ajuta?” sau ”Ai nevoie de ceva?”, ele pot părea întrebări capcană!” – scrie Karen Kleiman în ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare”. ”Este greu să răspunzi atunci când nu știi de ce ai nevoie sau ce poate fi util. Cel mai mult, ai nevoie de somn și ai nevoie să îți amintești că mici manifestări de susținere îți pot fortifica resursele interne. A accepta ajutor din partea celorlalți poate crea rezistență și calma anxietatea. Nu ezita să le spui ceea ce ai nevoie”, adaugă ea, și oferă și un sfat pentru prieteni / părinți: ”Dacă o întrebi și spune ”nu” sau ”nimic”, întreab-o fin nou, mai târziu. Apoi, nu mai întreba. Alege un subiect, asigură-te că este în regulă, apoi ajut-o.”
”Acum mi-am dat seama că aceasta care e utilă pentru mămici, dar mai utilă pentru proaspeții tătici, ca să le înțeleagă pe mame. Ele nu au energia, timpul și curajul să aibă o discuție adevărată cu partenerul. Daca el ar citi cartea, ar înțelege mai bine ce e în spatele acelor cuvinte de ‘sunt bine’ și ‘nu vreau nimic’. Ei vor să ajute, dar cum nu aud menționată o acțiune practică, le e greu și simt frustrare că nu pot ghici ce e în mintea mămicii. Cel puțin la noi în familie cred că ar fi fost extraordinară această carte în primele luni. La fel, recomandată și bunicilor…”, mi-a scris o mamă din comunitate despre ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare.
Avem și o reducere de 30% la cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige până pe 31 mai, dacă folosiți la check-out voucherul SUNNY.
Gândul 5: Învață să te ții departe sau chiar să îndepărtezi cu totul anumite persoane toxice din viața ta.
Gândul aceste este dureror și greu de pus în practică, dar adevărul este că pentru mine, maternitatea a funcționat și ca un filtru foarte bun al relațiilor pe care le aveam la momentul respectiv. Ca un copil crescut într-o casă cu certuri, bătăi și pedepse, unde tonul ridicat și țipetele erau la ordinea zilei, am devenit un adult de tip ”people-pleaser”, care strânsese în jurul său o mulțime de persoane toxice. Odată cu maternitatea, a început să-mi fie din ce în ce mai greu să rezist sfaturilor lor nesolicitate, lipsei lor de empatie, comentariilor ironice sau complet nefolositoare, pentru că am început să prețuiesc mult mai mult altfel de trăsături la cei din jurul meu: calmul, răbdarea, înțelegerea, empatia. Am renunțat la multe relații în ultimii 4 ani și, deși de multe ori am făcut-o greu, mi-am dat seama că pur și simplu maternitatea m-a ajutat să cresc și să îmi caut persoane potrivite cu Cătălina-Mama, nu cu Cătălina-adultul-care-vrea-să-mulțumească-pe-toată lumea.
Apropo de acest lucru, în cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” găsiți o mulțime de exerciții cât se poate de practice pentru a exersa calmul, liniștea, răbdarea, controlul și mai ales calmarea copilului interior, care poate suferi enorm din cauza triggerelor provocate de experiența maternității.
Avem și o reducere de 30% la cartea ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare” de la Editura Prestige până pe 31 mai, dacă folosiți la check-out voucherul SUNNY.
Gânduri de final.
În finalul acestui articol, aș vrea să vă las cu un singur gând, gând care se regăsește și în subtitlul acestui blog la care scriu de aproape 4 ani: Ești destul. Ești suficientă. Ești tot ceea ce îi trebuie copilului tău. You are mom enough – chiar dacă uneori nu ai impresia asta, chiar dacă uneori drumul este greu și gândurile, înfricoșătoare.
Iar cândva – peste două luni, peste șase luni, peste un an, vei ridica îndrăzneț capul și vei vedea că ai depășit perioada aceasta de negură și coșmar. Și că, pe lângă copilul pe care l-ai născut, din tine a mai luat naștere încă ceva în ultima vreme: MAMA. Această fascinantă ființă puternică, iubitoare și răbdătoare în care te-ai transformat, treptat, ca o omidă într-un fluture spectaculos.
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Editura Prestige. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre cartea lor, ”Mamele bune au gânduri înfricoșătoare”, pe care am citit-o ca să pot scrie despre ea cât mai pertinent pentru voi.
