Cum ne ușurăm încărcătura mintală: Planul A-C-O-R-D

Sunt sigură că următorul scenariu este extrem de familiar tuturor mamelor de aici: este seară, lăsați copilul cu tatăl lui la joacă și porniți rapid spre bucătărie să pregătiți cina. Pe drum, observați niște haine aruncate pe jos, așa că le luați rapid, le puneți în coșul de rufe murdare și apoi, cu coș cu tot, faceți o oprire la mașina de spălat, ca să porniți deja un rând de haine. Dacă tot erați pe-acolo. Când ajungeți la bucătărie observați florile uscate din vază, așa că le aruncați și spălați repede vaza. Lângă chiuvetă observați sticla de Vigantol a copilului așa că vă notați repede în agenda de pe telefon să faceți programarea de rutină la pediatru. Dacă tot sunteți în Google Calendar, vă puneți un reminder și pentru farmacia de jos, să mai întrebați o dată de vaccinul antigripal. În timp ce spălați și curățați legumele, faceți liste în cap cu toate cumpărăturile pe care trebuie să le mai bifați, porniți un podcast despre parenting pe mobil, răspundeți rapid la două mailuri, puneți o mașină de spălat vase și notați două idei noi de activități pentru cel mic. Ne regăsim cam toate în scenariul acesta, nu?

Iubitul meu, pe de altă parte, deși nimeni nu-l poate acuza că nu se implică enorm în gospodărie, în creșterea lui Mirc și în mica noastră afacere de familie, bless his heart, ar avea totuși o cu totul altă abordare într-un caz similar, și anume… s-ar duce direct în bucătărie și ar pregăti cina și cam atât. Adevărul este că la noi acasă, ca și în multe alte gospodării, partea de ”house and family management” îmi revine, într-un procent destul de mare, mie – și dacă înainte de a avea un copil acest lucru îmi plăcea, iar cât timp am fost în CCC nu o simțeam deloc ca pe o povară, ei bine de când am început să fiu ”a working mom” am simțit că trebuie să echilibrăm ceva mai etic această balanță.

Și nu sunt singură în această epuizare mintală. Câteva dintre mesajele primite de la mamele din comunitatea mea de pe Instagram sună cam așa: ”Simt că nu-mi stă creierul niciodată în loc, că nu mă pot odihni mental niciodată, nu mă pot relaxa, destresa” • ”Când mă apuc de o treabă îmi dau seama că mai erau 400 de făcut în 30 de minute de somn” • ”Simt că am gândurile împrăștiate ca un morman de haine spălate și nearanjate” • ”Îl simt ca multe tab-uri deschise simultan, cu un deadline și o melodie fiecare”.

M-am gândit mult la ce am putea face pentru a gestiona mai bine această încărcătură mintală și am ajuns la ”Planul A-C-O-R-D” – pentru că este realmente vorba despre un Acord, un Parteneriat, un ”Deal” pe care trebuie să îl faceți cu voi înșivă și cu oamenii de lângă voi care pot, vor și ar trebui să vă ajute. Departe de a fi o soluție completă care brusc vă va elibera de toate grijile, responsabilitățile și stresul acumulat, este un punct bun de plecare pentru a face câteva schimbări sănătoase în rutina voastră zilnică – pentru că, potrivit specialiștilor, această încărcătură mintală duce adesea la stări de anxietate, depresie, insomnii, irascibilitate sau migrene. Vă explic mai jos exact ce înseamnă ”Planul A-C-O-R-D” și vă invit să îl completați și cu alte sugestii.

A. Acceptare.

Primul pas pentru a rezolva o problemă este acceptarea, asumarea, înțelegerea că acea problemă există, este reală și nu poate fi ignorată. Cu cât acceptăm mai repede că încărcătura mintală epuizantă și imensă a mamelor este un fenomen real și răspândit la scară largă, cu cât ne asumăm că și noi trecem prin această surmenare provocată de planificarea și managementul unei întregi gospodării, educației unui toddler și vieții noastre profesionale, cu atât vom putea începe să căutăm resurse pentru a ne ușura ”încărcătura”.

De multe ori mamele au tendința să se izoleze în gândurile lor, să-și ascundă sentimentele de neputință și să își reprime senzația de epuizare. Multe au impresia că doar lor le este greu, doar ele se luptă, doar lor li se pare complicat și, alimentate de imaginea hiper-pozitivă și diafană a maternității din Social Media, simt rușine și singurătate. Simt că e vina lor. Că lucrurile ar merge mai bine dacă s-ar organiza mai eficient, dacă ar fi mai determinate, dacă ar bifa și mai multe taskuri pe lista zilnică.

Pentru toate acele mame, am niște cifre la îndemână. Potrivit unui raport recent din Modern Family Index, 69% dintre mamele care muncesc susțin că toate responsabilitățile care țin de casă și familie le provoacă o uriașă încărcătură mintală (celebrul ”mental load”, despre care ilustratoarea Emma a povestit extrem de plastic aici), în timp ce 52% dintre ele simt că sunt complet epuizate de aceste responsabilități. 86% din mamele care muncesc spun că, în același timp, se ocupă de TOATE responsabilitățile care țin de casă și familie. 72% simt că este de datorita lor să fie cele care se ocupă de programul celor mici. 63% au lipsit de la serviciu ca să aibă grijă de copiii lor bolnavi. În plus, 75% dintre mamele care aduc în familie un venit mai mare decât tații se ocupă de programele celor mici și se asigură că ei ajung la activități, medic și alte programări (față de 22% dintre tații care aduc în familie un venit mai mare).

Singure nu suntem. Problema nu este doar la noi în familie. Rezolvarea nu presupune să tragem noi și mai mult. Haideți mai întâi să acceptăm că încărcătura mintală a mamelor este reală și că ne afectează direct pe cele mai multe dintre noi.

Ce să îți spui: ”Accept că încărcătura mea mintală este uriașă, epuizantă și mai ales reală. Accept că ea există. Nu o să mă las amăgită de imaginile hiper-pozitive din Social Media și nu o să cred că este ceva în neregulă cu mine pentru că simt astfel”.

C. Comunitate.

De când am adunat o comunitate unită și empatică pe Instagram am început să-mi dau seama de puterea unui sat, a unui trib, de puterea cuvintelor vindecătoare precum ”Și eu am simțit asta!”, ”Credeam că doar eu am gândit așa!”, ”Și eu am trecut prin ce povestești tu”. Găsirea unei comunități cu ale cărei valori să rezonezi contează enorm atunci când ai impresia că doar tu te lupți cu o anumită problemă. Poveștile vindecă, spun mamele mereu pe Instagram când citesc câte o postare din seria #NormalizeMotherhood și își dau seama că împărtășirea unor greutăți prin care au trecut le face povara mai ușoară.

Așadar încercați să vă găsiți o comunitate de mame care să vă semene, cu care să împărtășiți valori similare și, mai ales, care să nu vă judece. Evitați relațiile toxice, evitați grupurile șicanatoare, orientați-vă către persoane care vă fac realmente să vă simțiți bine. Pot fi câteva vecine prietenoase, unele mame din parc pe care le simțiți apropiate, prietene vechi din copilărie care au născut și ele, sau persoane pe care le cunoașteți doar online, dar care vă dau o stare bună chiar și așa, de la distanță.

Ce să îți spui: ”Am nevoie de mame care să treacă sau să fi trecut prin experiențe similare cu mine, mame cu poveștile cărora să rezonez, mame empatice și reale”.

O. Organizare.

Pasul acesta presupune o organizare a timpului cât mai eficientă din partea voastră, chestie pe care am învățat-o rapid din momentul în care am început din nou munca, în condițiile în care și eu, și Dorin lucrăm de acasă, cu un toddler pe lângă noi, fără bone, fără grădiniță, fără ajutor la curățenie. Folosiți-vă de aplicații care să vă ajute, agende, notițe, post-it-uri, ce știți că funcționează cel mai bine în cazul vostru, dar scopul este același: să vă ușurați cât mai mult povara mentală și zgomotul continuu provocat de gândurile care trec cu 100 de kilometri pe oră prin mintea voastră.

Eu am o agendă simplă, pe care îmi scriu cu pixul tot ce am de făcut, de la programări, Meal Plans, taskuri zilnice, la notițe despre articolele mele de pe blog sau postările din Social Media. Pe lângă agendă, îmi păstrez o mulțime de liste în Google Keep (lista de cumpărături, Wishlist-ul de cărți pentru Mircea, cel de jucării pentru Mircea, lista de idei care îmi vin random pentru Reel-uri sau articole, lista cu idei de cadouri pentru cei dragi). Și de asemenea folosesc Google Calendar pentru a nota întâlniri, programări și în general lucruri pe care trebuie să le țin minte pe termen lung (următoarea vizită la veterinar a Sansei, programarea mea pentru următorul test Papanicolau, data la care Mircea trebuie să primească următorul vaccin). Am notificări care mă anunță de respectiva programare cu o săptămână înainte, cu o zi înainte și apoi chiar în ziua respectivă, și astfel mă asigur că nu ratez nimic și, mai ales, că nu trebuie să țin minte nimic.

Genul acesta de organizare mă ajută foarte mult și o percep ca pe niște cârje extrem de puternice ale minții mele – în loc să o încarc pe ea, apelez la agende și aplicații care să-i permită minții să respire, iar mie să fiu mereu la punct cu toate planurile.

Ce să îți spui: ”O să fac ceea ce ține de mine și de resursele mele, o să mă organizez eficient și o să folosesc orice metodă care mi se potrivește pentru a-mi gestiona taskurile cât mai bine, fără să-mi împovărez mintea în mod inutil”.

R. Realism.

Bun, după ce terminăm cu organizarea, trebuie neapărat să trecem prin faza de Realism. Această etapă este foarte importantă pentru că presupune să ne ridicăm de pe ochi vălul planurilor nerealiste, al programelor nerealizabile și al unei vieți desprinse de pe Instagram și a ne privi cu onestitate și sinceritate. Etapa de realism presupune să recunoaștem, cu mult firesc: ”Am făcut astăzi curățenie prin toată casa. Sunt obosită. Nu, nu este realist să mă gândes că pot găti acum două feluri de mâncare, un pandișpan și o pâine cu maia. Nu are sens să trag de mine, vom avea o cină ceva mai simplă și va fi perfect ok”. Sau să ne spunem, cu mult calm: ”Chiar nu mai am timp și nici energie să caut cadoul perfect pentru soacra mea, mă simt vlăguită. O să îmi rog iubitul să găsească el un cadou anul acesta”. Sau: ”Nu este fezabil pentru mine să mă hăituiesc și să ies în fiecare dimineață la alergat, înainte de a duce copilul la grădiniță, îmi propun să ies de 2 ori pe săptămâna, va fi foarte bine și așa!” Sau: ”Casa mea nu trebuie să arate impecabil de fiecare dată, mai ales că nu avem ajutor la curățenie. Mai bine ne jucăm cu cel mic și punem curățenia ceva mai jos în topul priorităților”.

Realismul presupune și explicarea răbdătoare a surmenării simțite și a numărului uriaș de taskuri către persoanele din jur care ar putea sau ar trebui să vă ofere o mână de ajutor. De multe ori primesc mesaje de la mame care îmi spun că soții lor se întorc seara acasă de la muncă și le întreabă ce au făcut toată ziua – pentru că de cele mai multe ori acest ”mental load” de care vorbim este invizibil. Cu calm, liniște și răbdare explicați, explicați, explicați, iar și iar, care sunt toate sarcinile pe care trebuie să le bifați și cât de mult durează, de fapt, gestionarea lor. Apoi explicați din nou. Explicați că trebuie să faceți atât munca de manager, cât și pe cea de executant. Partenerii din generația noastră au avut, în mare parte, copilării influențate de mame care făceau tot, sacrificau tot și roboteau atât la muncă, cât și acasă – este greu pentru mulți să se desprindă de acest model parental.

Ce să îți spui: ”Îmi voi privi cu realism și sinceritate viața, voi înțelege ce îmi stă în putere să realizez și ce nu, cu resursele din acest moment, voi prioritiza ce este important și voi accepta că nu le pot face pe toate deodată. Voi explica partenerului ce presupun cu adevărat sarcinile mele zilnice”.

D. Delegare.

Ultima parte a acestui plan, pe care, recunosc, mi-a fost întotdeauna cel mai greu să o aplic, atât la muncă, cât și în viața personală, este Delegarea. Sigur nu sunt singura – de multe ori mamele îmi scriu că le este mai simplu să facă ele singure tot, decât să explice, să ceară, să roage sau să solicite. Dar eu vă propun să lăsăm aceste mentalități deoparte, pentru că atunci când suntem ”working moms” avem nevoie să delegăm din treburi ca să nu ajungem la surmenare, epuizare, sfârșeală psihică și fizică. Așa că faceți-vă o listă cu toate lucrurile pe care le aveți de făcut într-o zi, treceți-o cu atenție în revistă și vedeți ce puteți delega spre altcineva sau altceva în afară de voi.

Vasele din chiuvetă? Pot fi delegate înspre o mașină de spălat vase – faceți această investiție și nu o să regretați. Praful și mizeria din casă? Pot fi delegate înspre un robot aspirator care să trudească în timp ce voi sunteți cu copilul prin parc. Tocănița? Poate fi delegată înspre o oală electrică sub presiune, un multicooker sau un slowcooker, ca să nu-i mai duceți grija. Gătiți doar voi? Stabiliți cu partenerul să gătească și el măcar 2 mese pe săptămână, atât cât se pricepe – chiar dacă asta înseamnă că în primă fază o să vă ofere doar paste cu roșii și omletă cu brânză. Vă ocupați doar voi de cadourile de Crăciun? Stabiliți cu partenerul să se ocupe el de un Crăciun, iar voi de următorul. Doar voi culcați copilul de seară? Stabiliți o rutină în care 2-3 zile pe săptămână partenerul să preia această sarcină. Doar voi comandați de la Bringo? Ați ghicit, stabiliți o rutină în care să alternați această sarcină cu partenerul, sigur se descurcă și el. Delegați!

Ce să îți spui: ”Nu le pot face pe toate și nici măcar nu e sănătos să le fac eu pe toate. Voi împărți din povara mea fizică și mentală cu acei oameni de lângă mine care mă pot ajuta. Voi delega, voi cere ajutor, voi cere explicit implicare și asumare, apoi le voi cere din nou”.

***

În încheiere, vreau să vă spun un singur lucru: dacă vă simțiți epuizate, arse, aproape de surmenare fizică și psihică, mamelor, nu sunteți singure. Dacă simțiți că nu mai puteți, mamelor, nu sunteți singure. Dacă aveți impresia că ați început să cărați mult mai mult decât puteți duce, și totuși duceți, cel mai probabil nu este doar o impresie – și nu sunteți singure. Aș vrea să conștientizăm mai mult realitatea dureroasă și copleșitoare a acestei încărcături mintale, pentru că doar așa putem face pași importanți pentru a o gestiona mai bine.