De ceva vreme, Mircea a făcut o pasiune pentru a strecura, iar și iar, obiecte mai mici în obiecte mai mari. Se așază confortabil pe parchet – sau, mai nou, pe blatul din bucătărie – și bibilește câte un bun sfert de oră la următoarele proiecte: bagă piese de lego în borcane de iaurt; bagă capace de la borcanele de dulceață în cutiile de lapte praf; înfige linguri în recipientele de la biberoane; își bagă toate tacâmurile în găletușele de plastic rămase de la smântână; strecoară paie prin sticle mai vechi de lapte; umple sita de la Ikea de mingiuțe de plastic; sau înfige jucărele mici de pluș în câte-o cutie de șervețele. Tot ce trebuie să fac este să las în jurul lui tot felul de obiecte diferite, căci SIGUR își va găsi de lucru înfigându-le sau înghesuindu-le pe unele în altele. Îmi place să-i las spațiu și să-l las să se bucure de joaca asta liberă, să își găsească singur soluții, să se certe cu toate obiectele și să le dăscălească pe fiecare în parte.
Ieri m-am gândit să îi îngreunez însă nițel munca, așa că i-am construit o Pușculiță – o cutie pentru motricitate fină, precizie și îndemânare. Pușculița este, după cum îi spune și numele, o cutie cu capac de plastic în care am tăiat, cu un cutter, o mică fantă – suficientă ca prin ea, Mirc să poată strecura niște carduri mai vechi. Asta este toată ideea: ca bebelușul sau toddlerul să încerce să înfigă niște carduri (sau cărți de joc) prin orificiul / fanta tăiată în capacul cutiei.
Mai întâi, flăcăul a fost intrigat, pentru că nu își dădea seama ce ar trebui să facă această nouă jucărie, așa că i-am arătat eu. Apoi a fost nițel frustrat, pentru că voia să mă imite, însă nu reușea – după cum am scris și în titlu, this is not for the faint hearted, pentru a strecura cardurile prin fantă bebe chiar are nevoie de finețe, precizie și îndemânare. După vreo 5 minute de încercări, timp în care a aruncat cutia de vreo trei ori, după care s-a dus după ea determinat, Mircul a reușit – și a rămas pironit lângă cutie după aceea, fermecat de ”Pușculiță”. Jackpot!
Vă arăt mai jos cum se face:
Pentru a face o ”Pușculiță” aveți nevoie de:
1. O cutie sau recipient cu capac de plastic, care poate fi ușor perforat de un cutter sau briceag, cuțitaș. Eu am folosit un recipient pentru fulgi de ovăz de la Lidl, le au permanent în ofertă. Vă rog nu uitați să îl spălați / dezinfectați înainte să vă apucați de treabă.
2. Un cuțitaş sau cutter, briceag.
3. Mai multe carduri colorate (sau cărți de joc) – pe care vă rog să le spălați / dezinfectați în prealabil.
Cum se construiește o ”Pușculiță”:
1. Cu ajutorul cutterului, tăiați o fantă în capacul de plastic, prin care să poată fi introduse cardurile. Fanta nu trebuie să aibă mai mult de 2-3 mm grosime. Încercați să o faceți pe dimensiunea laturii mici a cardurilor sau cărților voastre de joc.
2. Puneți capacul la loc şi oferiți jucăria copilului. Ghidați-l la început şi, dacă nu se prinde din prima, arătați-i voi cum să strecoare cardurile prin fanta din capac. O să vedeți că, o dată ce se prinde cum funcționează, cutia o să îl captiveze foarte tare. Gata, fuga la joacă!
☑️ ”Pușculița” este o jucărie de mare finețe, zic eu, privindu-l pe Mircea cum se tot chinuie să împingă cardurile prin fanta cutiei. Văd că, cu cât se joacă mai mult, cu atât devine mai îndemânatic, le introduce mai ușor înăuntru, se frustrează mai puțin, se bucură mai tare.
☑️ Îmi place că e foarte vizibil cum Mirc încearcă să rezolve problema dată – parcă i se vedeau rotițele învârtindu-se. Cum să țină în mână cutia, cum să o poziționeze astfel încât fanta să fie în linie cu cardul, cum să țină cardul în mână – vă spun, o mulțime de problem solving determină jucăria aceasta.
