”Și cu acel curcubeu ce ar trebui să facem?”, mi-am întrebat nedumerită o prietenă care, pe când Mircea avea vreo 3-4 luni, îmi adusese mai multe hăinuțe, jucării și cărticele pentru el, printre care și un celebru curcubeu Waldorf din lemn.
”Măi, sincer nu prea știu, cred că piticii trebuie să-i aranjeze culorile și cercurile în ordine. Dar l-am văzut peste tot pe Internet, așa că am zis să ți-l iau”.
Acel curcubeu Waldorf a fost folosit pe post de obiect de decor în camera lui Mircea timp de aproape un an. Vedeți voi, verdele din curcubeu se potrivea de minune cu verdele peretelui de contrast din dormitor, mie mi se părea că flăcăul este prea mic ca să poată aranja corect cercurile curcubeului, iar conceptele de jucării Waldorf sau jucării open end (cu final deschis) îmi erau destul de străine. Le vedeam pe Pinterest, le urmăream pe conturile de Instagram ale unor mame extrem de creative din State, dar nu le acordam foarte multă atenție, pentru că nu prea înțelegeam cum și de ce s-ar juca niște copii cu ele. Până la urmă, de câte ori să stivuiești corect un curcubeu, niște flăcări din lemn, niște pietre de râu sau alte jucării de inspirație Waldorf?
Recent, am primit spre testare câteva jucării Waldorf din lemn, iar reacția lui Mircea față de ele, despre care o să vă povestesc mai jos, m-a surprins și m-a determinat să aflu mai multe despre joaca liberă, nestructurată, de tip open end, pedagogia Waldorf și felul în care aceste jucării ecologice inspirate din Waldorf le turează celor mici motoarele imaginației la maxim. Articolul de astăzi o să vă prezinte, simplu și nepretențios, cele 5 avantaje ale acestui gen de jucării cu final deschis și ale unei abordări pedagogice care pune pe primul loc cunoașterea copilului și scoaterea la lumină a întregului potențial creativ care zace în el.
Materialele de inspirație Waldorf pe care o să vi le arăt în fotografiile de mai jos sunt toate Grimm’s, de la Play Hut, un magazin online unde o să găsiți multe jucării ecologice de tip open end, cărți, jocuri și accesorii, alese cu grijă și cu atenție, ca pentru proprii copii, de cei doi părinți din spatele afacerii. Vă invit să citiți până la final, unde o să găsiți cuponul meu de reducere la Play Hut și câteva gânduri pentru toți părinții care se întreabă cât ar trebui oare să investească în jucăriile copiilor lor.
Ce înseamnă, mai exact, pedagogia Waldorf?
Pedagogia Waldorf își are originea în studiile cercetătorului austriac Rudolf Steiner (1861-1925) și este o metodă alternativă de învățământ, orientată spre copil și individualitatea acestuia: atenția este concentrată pe creația artistică, pe contemplarea și înțelegerea naturii, pe dezvoltarea corpului și sufletului micuților, astfel încât personalitatea, individualitatea lor să se dezvolte și ele. Este, pe scurt, o metodă care pune în centrul atenției copiii și „semințele” pe care noi, adulții, le putem planta în ei, pentru ca în viitor ei să fie niște adulți liberi, încrezători, conștienți de rolul lor și empatici față de semeni și natură.
În grădinițele și școlile Waldorf se încearcă, de fapt, educarea copilului în întreg ansamblul său – cognitiv, artistic, motric – iar disciplinele și activitățile nu sunt un scop în sine (ideea nu este ”Copilul meu trebuie să aibă 10 pe linie, să intre primul la 5 licee și eu să mă laud cu el pe Instagram”), ci mai degrabă mijloace educaționale (”Copilul meu iubește să învețe, este curios, încrezător și pasionat!”). Pe scurt, scopul pedagogiei Waldorf este de a-i permite fiecărui copil să-și găsească și urmeze propriul drum, în armonie cu ritmul lui propriu, dorințele sale, plăcerile sale – este, de fapt, mai degrabă despre ei, copiii, și ce își doresc, și nu despre noi, părinții, și ce ne dorim noi pentru ei.
1. Jucăriile de inspirație Waldorf sporesc creativitatea și imaginația copiilor.
După ce am citit mai multe despre Waldorf, am început să înțeleg mai bine aceste jucării de inspirație Waldorf și întregul concept de joacă nestructurată, cu final deschis (celebrul ”open ended play”). Jucăriile open ended sunt acel tip de jucării care pot fi folosite într-o varietate largă, în funcție de copil și de interesele acestuia, în funcție de imaginația și nevoile emoționale individuale. Acest tip de jucării întrețin și hrănesc jocul, creativitatea și imaginația copiilor în feluri pe care noi, adulții, cu mințile noastre grăbite, stresate și de cele mai multe ori prozaice, nu le putem concepe până nu le vedem cu ochii noștri.
De exemplu, acum câteva săptămâni i-am oferit lui Mircea această jucărie Waldorf care imită niște flăcări, de la Grimm’s, formată din 5 elemente colorate în nuanțe de galben, portocaliu și roșu, gândindu-mă că le va așeza în ordine de câteva ori și apoi va trece la altă jucărie sau activitate. Jumătate de oră și o cafea fierbinte mai târziu (știți și voi, cafelele fierbinți sunt o pasăre rară în casele în care există cel puțin un toddler, la fel ca ghetele curate și blaturile de bucătărie fără frimituri) cel mic se juca în continuare cu cele 5 elemente ale focului, pe care le transformase, pe rând, în clești cu care culegea cărbuni încinși, balene care mâncau peștișori de pe fundul mării, munți înalți pe care tot el îi exploata minier cu niște excavatoare, pante abrubte pe care niște omuleți din Lego făceau alpinism, ba chiar și un castel în care flăcăul își ascundea niște animale de la fermă.
A fost o reală uimire să îl observ de pe margine cum își inventa lumi întregi, cum își construia povești (pe care și le explica sieși, trăncănind încontinuu), adăuga personaje din alte jocuri pe care i le lăsasem la dispoziție în rotația jucăriilor de săptămâna asta (dacă nu sunteți familiarizați cu acest concept de ”rotație a jucăriilor”, vă las aici un articol în care vă explic totul) și cum 5 bucăți din lemn în formă de flacără, cu care nu mă așteptam să se joace foarte mult, având în vedere interesele lui recente spre tot ce înseamnă mașini, utilaje și șantier, au fost calea spre o serie întreagă de povești creative și pline de detalii. Un exemplu grozav pentru felul în care, la copii, de multe ori less is more.
Jucăriile cu final deschis sunt niște indicatori foarte buni ai personalității copilului și ai intereselor, pasiunilor lor.
Ce mi-a plăcut la pedagogia Waldorf este că aceasta urmărește dezvoltarea personalității copilului în ansamblul ei și se mulează mereu pe particularitățile diferitelor trepte de vârstă ale copiilor și pe trăsăturile fiecărui copii în parte. Individul, nu grupul. Personalul, nu generalul. Pasiunile și plăcerile copilului, nu cele pe care adultul le proiectează înspre copil. Oh, și ce ne mai pricepem, noi adulții, să proiectăm!
De aceea nu am putut să nu remarc felul în care jucăriile inspirate din pedagogia Waldorf încurajează o joacă liberă liberă extrem de activă, în care copilul inventează și alege conștient ce și cum se va juca – iar aceștia sunt niște indicatori foarte buni pe care noi părinții, dacă observăm cu atenție, îi putem percepe despre personalitatea copiilor noștri și interesele lor.
De exemplu, revenind la flăcările Waldorf de mai devreme, mi s-a părut foarte interesant că Mircea nu a încercat nici măcar o dată să le folosească în modul cel mai clar, adică să rezolve puzzle-ul 3D, ci le-a acordat direct titulatura de ”clești”, ”cupe de excavator” și ”munți plini de zăcăminte”. Ar fi trebuit să mă aștept, el este de mult într-o fază în care nu are nici răbdare, nici plăcerea rezolvării unui puzzle (uneori spre disperarea mea), dar este foarte interesat de construcții, șantiere, mașini, utilaje, minereuri și săpături, așa că mi s-a părut o ocazie perfectă pentru ca eu, părintele, să învăț să nu forțez înspre el joaca pe care eu cred că ar trebui să o facă la vârsta lui, și să accept și sprijin joaca liberă pe care el însuși vrea să o facă.
Sorry, puzzle-uri, poate luna viitoare avem mai mult noroc.
3. Jucăriile Waldorf și jocurile cu final deschis încurajează abilitățile decizionale ale copiilor.
Vă încurajez să oferiți unui copil un set de astfel de jucării de tip open end și apoi să urmăriți, cu atenție, ce se întâmplă mai departe. Sfat: dacă încă nu aveți așa ceva prin casă, puteți să încercați același experiment afară, cu o mână de pietre de râu de exemplu, sau cu un braț de conuri, castane și ghinde. Rezultatul va fi similar: când celor mici nu le este dat un set de instrucțiuni, își vor construi propriile reguli de joacă și vor avea ocazia de a fi… mici lideri. Spre deosebire de jucăriile care propun o anumită activitate, cum ar fi puzzle-ul, care propune completarea unei imagini, sau un joc de sortare, sau unul de stivuire (care și ele își au rostul lor în dezvoltarea armonioasă a celor mici), jucăriile de tip open end lasă absolut toate deciziile pe seama copiilor noștri. Ei hotărăsc, ei decid, ei își urmează sau își încalcă regulile, ei suportă consecințele propriilor decizii, ei sunt micii conducători ai momentului lor de joacă.
Mircea și-a făcut o întreagă legislație (?!) pornind de la acest set simplu de pietre de echilibru din lemn care imită pietrele de râu, tot de la Grimm’s. A anunțat că pietrele sunt de fapt ”bolovani de încărcătură” pe care îi va folosi pe șantier ca să ridice un bloc, și că pietrele mari pot fi luate doar de excavatorul lui mare și puse DOAR într-un anumit loc al camerei, în timp ce pietrele mici pot fi luate doar de excavatorul mic și puse în altă parte a sufrageriei. Apoi s-a apucat de treabă, discutând cu fiecare piatră în parte („Asta este mai mică… cealaltă este mai mare!”), dându-mi mie indicații prețioase (”Aia nu e bine, mami nu face bine!”) și anunțând iar și iar regulile jocului. Era foarte mândru de el și teribil de încântat – ca orice copil care simte că are în sfârșit controlul asupra unui aspect din viața sa.
4. Jucăriile Waldorf le dezvoltă abilitățile cognitive.
De multe ori tindem să credem că doar activitățile organizate, structurate sunt cele care îi ajută pe cei mici să-și dezvolte inteligența și să-și ascută mintea. Și este firesc – Pinterestul și Instagramul sunt pline de clipuri istețe cu activități care să-i determine pe pitici să asocieze, să sorteze, să stivuiască, să-și pună la bătaie logica, memoria și capacitatea de a face corelări între concepte. Și mie îmi plac la nebunie toate aceste activități, iar pe Mircea îl distrează, dar adevărul este că piticii vor învăța la fel de multe (dacă nu chiar mai multe) din joaca liberă, fără instrucțiuni și reguli. Chiar și când avem impresia că nu este nimic de învățat dintr-un joc liber, rotițele copiilor noștri se mișcă, informația este înmagazinată, ei fac asocieri, corelări, analizeză consecințe, stochează experiență și devin, sub ochii noștri, mai înțelepți.
Și mie și flăcăului ne-a plăcut foarte mult acest set de construcție Waldorf cu 15 forme neregulate tocmai pentru cât de provocator a fost pentru un copil obișnuit cu seturile de construcție tradiționale, cu forme regulate și comportament previzibil. La început, blocurile din lemn strâmbe, cu forme, colțuri și rotunjimi variate l-au frustrat un pic pe Mircea, pentru că nu reușea să construiască cu ele așa cum și-ar fi dorit (da, au fost aruncate cu furie spre pereți, canapea și câine într-un moment tipic de frustrare toddlerească), dar în cele din urmă a început să le iubească imperfecțiunile și imprevizibilitatea. Setul de construcție a fost transformat într-un munte, un gard, o strâmtoare pentru vapoare, un defileu abrupt, un maidan, bolovani pentru încărcătură și cărămizi pentru o casă foarte strâmbă.
5. Avem de-a face cu jucării ecologice senzoriale, sustenabile, meșterite cu respect față de natură și față de buzunarul părinților.
Primul lucru pe care l-am remarcat atunci când am luat în mână o astfel de jucărie Waldorf din lemn a fost senzația extrem de caldă și plăcută pe care mi-a lăsat-o. Toate jucăriile Waldorf de la Grimm’s pe care le-am testat sunt făcute din lemn, șlefuite cu mare atenție și apoi tratate doar cu ulei și vopsea, astfel încât efectul este unul mat, natural, și nu unul lucios, strălucitor. Sunt plăcute la atingere, se încălzesc de la căldura mâinilor copilului și oferă o experiență senzorială aparte din punct de vedere tactil (sunt fine și catifelate), auditiv (sunetul înfundat pe care îl fac când se lovesc una de alta este foarte relaxant) și olfactiv (miros a lemn, nu a plastic).
Pedagogiile alternative de tipul Montessori (de care mă simt atât de apropiată) sau Waldorf (pe care de-abia îl descopăr) recomandă jucării din lemn, pentru că nefiind ele însele interactive, îi oferă celui mic șansa de a-și dezvolta imaginația liber, în timp ce este în contact cu un material natural. Ele distrag mai puțin atenția și încurajează creativitatea, abilitatea de a rezolva probleme, motricitatea fină și grosieră. Pe lângă asta, jucăriile din lemn sunt și mult mai sigure – au margini rotunjite și nu se pot sparge în bucăți mici, care pot răni copilul sau cu care acesta se poate îneca.
Vorbim despre jucării ecologice, mult mai prietenoase cu mediul: au un lifespan mai mare, pot fi folosite perioade mai lungi de timp pentru că sunt mai rezistente și n-au mecanisme prin ele care să se strice când dă toddlerul de pământ cu ele. Lemnul este un material natural, biodegradabil și evident superior plasticului în ceea ce privește sustenabilitatea. În plus, cei de la Grimm’s au în general ambalaje biodegradabile și au început să facă trecerea spre un packaging doar din carton, nu și din plastic .
Ce să fac când vreau o jucărie pentru copilul meu, dar mi se pare că nu mi-o permit?
Aceasta este una dintre întrebările pe care le primesc des de la unii părinți, care și-ar dori o jucărie care poate are un preț mai mare, dar nu își dau seama dacă fac un gest înțelept sau dacă doar cad plasă unor campanii de marketing bine făcute. În situații de genul acesta eu mă întreb de obicei: ”Poate fi această jucărie considerată o investiție?” – și încerc să îmi dau seama dacă jucăria mea poate să bifeze unul sau mai multe din următoarele caracteristici:
- Este calitativă și rezistentă în timp, sau va trebui reparată sau înlocuită adeseori?
- Este făcută din materiale trainice, durabile, care să nu se strice după 6 luni și zeci de trânteli pe gresie și parchet?
- Poate fi folosită, mai departe, și de eventualii frați ai lui Mircea? Putem să o oferim mai departe unor alți copii după ce Mircea o depășește?
- Poate ea să ”crească” o dată cu copilul și să fie folosită de-a lungul anilor, sau avem de-a face cu o jucărie utilă doar pe o perioadă mică, determinată?
- Poate fi folosită în mai multe jocuri și activități?
- O pot vinde cu ușurință dacă observ că nu trezește interesul copilului meu?
De fiecare dată când am dubii în privința vreunei jucării pentru Mircea, încerc să o trec prin setul de întrebări de mai sus și să văd: poate ea să strângă cât mai multe răspunsuri pozitive? Dacă nu, atunci înseamnă că probabil nu își merită banii. Dacă da, atunci voi face tot posibilul să o cumpăr – voi economisi, voi căuta cupoane de reducere, voi trimite subtilități prietenilor sau bunicilor sau voi face chetă de ziua copilului. Dar dincolo de orice, voi accepta că mai important decât orice jucărie este timpul, timpul, timpul pe care îl ofer eu copilului – pentru că noi, părinții, suntem cea mai de preț ”jucărie” pe care le-o putem oferi celor mici.
Cupon de reducere la Play Hut
Vestea bună este că am pentru voi și un cupon de reducere la Play Hut, valabil până la sfârșitul lunii mai. Cuponul se numește sunny, scris simplu, cu litere mici, și oferă 10% discount la întreg coșul de cumpărături, cu excepția produselor care deja sunt reduse.
*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu Play Hut, un magazin online de jucării și jocuri al unei mame din comunitatea de pe Instagram, și unde am descoperit cu drag o mulțime de produse istețe și calitative. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre produsele menționate, pe care le-am primit spre testare și cu care ne-am tot jucat, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi.
