La ce detalii să fim atenți atunci când alegem grădinița pentru copilul nostru și cum să ne dăm seama dacă locul pe care îl vizităm va fi sau nu potrivit pentru dezvoltarea lui socială, emoțională și cognitivă din următorii 3-4 ani.
Acum 2 ani și ceva era iarnă, tocmai ieșisem dintr-o pandemie care ne izolase pe toți, cu tot cu copii, în apartamente, iar eu căutam înfrigurată o grădiniță potrivită pentru băiețelul meu de 2 ani, care în acea perioadă putea să se împrietenească la cataramă cu o grămadă de pietre, cu orice câine din cartier sau cu un băț mare (și să se joace cu toate fără să se plictisească), dar care ținea mereu o distanță de minim 2 metri față de oricare alt adult sau copil în afară de cei din familia imediată. Pandemic Baby, spuneam pe atunci; hipersensibil, aș spune cu mintea de acum.
Am analizat la momentul respectiv vreo 20 de grădinițe private și de stat, am ajuns la o listă scurtă de vreo 10, pe care le-am și vizitat personal, și după multe discuții și calcule și Exceluri am ales în cele din urmă una potrivită pentru noi – de atunci, Mircea a trecut prin grupa Baby, grupa Mică și în prezent, prin grupa Mijlocie, iar eu îmi dau seama, cu fiecare an care trece, de două lucruri: 1. Că grădinița perfectă nu există, dar există grădinița aproximativ potrivită pentru fiecare. Și 2: cât de important este să găsești totuși un loc în care să ai încredere, în care să știi că-ți poți lăsa copilul pe mâna unor oameni buni, blânzi, calzi și profesioniști, care să-l hrănească și crească mai ales din punct de vedere emoțional. Un loc cu educatori care să-și iubească profesia, dar care să aibă și har, acel har care îi face pe copii să se lipească de ei, să se adune în jurul lor și să crească frumos. Un loc care să pună copilul și nevoie lui pe primul loc.
În articolul de astăzi o să vă las cele 10 întrebări esențiale pe care să le puneți la vizionarea unei grădinițe (altele decât clasicele legate de program, taxă și mâncare) și pe care le puteți folosi indiferent dacă vă orientați către o grădiniță privată sau una de stat. Sunt întrebări ceva mai detaliate pe care și eu le-am pus când am căutat grădinița potrivită pentru Mircea și care în anumite cazuri m-au făcut să șterg de pe listă anumite centre educaționale, sau să le ridic în top pe altele. Iar mai jos, spre finalul articolului, vi le las pe toate într-un PDF numai bun de descărcat și printat, ca să le puteți avea la îndemână când mergeți să vizitați grădinițele de pe lista voastră și să vorbiți cu directoarele și educatoarele.
Acest articol este scris cu sprijinul și la îndemnul celor de la Montessori Land, un centru educațional din București cu 3 sedii, deschis în 2013, cu încăperi mari și luminoase, materiale Montessori de calitate, curți mari, numai bune pentru joacă și personal cu pregătire certificată de Association Montessori Internationale. Centrul este membru al Association Montessori Internationale (AMI) și Nienhuis Montessori, iar o mulțime de mame din comunitate mi-au scris, mulțumite că au ales acest loc pentru copiii lor. Până acum n-am primit feedback negativ despre ei, doar experiențe pozitive, ceea ce spune multe.
Întrebarea 1: în ce fel se desfășoară adaptarea copiilor la grădiniță? Există opțiunea de adaptare blândă la grădiniță / adaptare treptată?
O întrebare care ar trebui să fie foarte importantă pentru toți părinții, având în vedere ce schimbare uriașă este grădinița în viața și rutina unui copil care și-a petrecut, până la acel moment, tot timpul în preajma persoanelor din familia sa apropiată, din cercul său de siguranță – mai ales dacă vorbim despre copii care nu au mers la creșă, deci care nu au deja experiența intrării în colectivitate. Pentru mine, răspunsul la această întrebare a fost și motivul pentru care am refuzat, din start, o mulțime de grădinițe pe care le-am vizitat și care mă anunțau senin că nu pot face adaptare treptată – și că oricum, mai bine pentru mine și copilul meu este să îl aduc direct la program lung, pentru că ”se obișnuiește el”. Din păcate, trăim încă într-o societate și o perioadă în care mulți educatori sau directori de grădinițe merg pe ideea de a lăsa copilul încă din prima zi la ora 8 și de a-l lua la ora 16 sau chiar 18. Se va obișnui? Cel mai probabil da, cei mici sunt flexibili, au neuroplasticitate și cei mai mulți se obișnuiesc cu absolut orice. Vrem să ne asumăm consecințele pe termen lung ale acestei obișnuiri forțate? Mda, no thanks.
Recomandarea mea este să alegeți o grădiniță unde personalul sprijină ideea adaptării blânde, în ritmul copilului, sau măcar este deschis să discute împreună cu voi niște variante care să fie cât mai apropiate de genul acesta de adaptare treptată. Să nu vă fie rușine să cereți, să întrebați, să propuneți, să rugați – unele grădinițe ar putea să lucreze la schimbări și îmbunătățiri tocmai pentru că încep să le fie cerute de din ce în ce mai mulți părinți; unele educatoare îmi scriu și chiar îmi spun că ele insistă pe adaptarea blândă, însă mulți părinți pleacă urechea la sfaturile bunicilor și socrilor, care îi conving că varianta cea mai bună pentru copil este cea a bandajului dezlipit brusc: adaptare rapidă, forțată, de la bun început la program lung, ca să se obișnuiască cel mic cât mai repede.
Mi-a plăcut mult și varianta celor de la grădinița Montessori Land, unde adaptarea este un proces de lungă durată, care se face în ritmul copilului, în funcție de deschiderea, temperamentul și contextul fiecăruia. ”Fiecare copil este luat ca atare, ceea ce înseamnă că nu avem o formulă standard care să se muleze 100% pe fiecare copil, ci suntem deschiși la faptul că unii copii se vor adapta în două săptămâni, alții în două luni, iar alții vor avea nevoie de mai mult timp”, mi-a povestit Ana Maria Tănase, directorul de comunicare al grădiniței, atunci când am vizitat două dintre cele trei sedii. ”De-a lungul experienței noastre am avut doar două cazuri de copii care s-au adaptat în 6 luni – iar prin ”adaptat” înțeleg să rămână la masă, somn și programul de până la ora 16.30”.
”Adaptarea la grădiniță se face alături de părinte, însă noi insistăm ca acest părinte să nu fie în raza vizuală a celorlalți copii – pentru că introducând un adult în mediul de grădiniță din dorința de a transmite copilului său un sentiment de siguranță, există din păcate marea posibilitate de a destabiliza pe ceilalți copii. Așa că părintele care este cu copilul în adaptare va sta în curte, și de fiecare dată când copilul are nevoie să fie securizat, să primească reasigurări, va fi dus la părinte. Sunt unii copii curioși, care intră la activități și nici nu realizează când trec 2-3 ore, iar alți copii care cer înapoi la părinte după 5 minute”, mi-a povestit Ana Maria Tănase despre adaptarea la grădinița Montessori Land.
Un lucru care mi-a plăcut la Montessori Land: deși programul este până la ora 18, conducerea îi încurajează pe părinți să vină totuși, în măsura în care pot, și să își ia copiii în jurul orei 16.30, pentru că după o zi plină de activități, învățare, citit, joacă, socializare, mâncat și somn, copiii au nevoie să-și vadă părinții și să-și petreacă timp alături de ei. Mi-a plăcut transparența asta și atenția la nevoile copiilor.
Citește mai multe despre oferta educațională.
Întrebarea 2: cine sunt oamenii care vor avea grijă de copii? Interesați-vă din timp despre educatoare, asistente Montessori / îngrijitoare, felul în care sunt repartizați copiii pe grupe, câți adulți au în grijă grupele de copii și ce studii / certificări / experiență au în spate aceștia.
Copiii ajung să își petreacă la grădiniță între 4 și 8 ore pe zi, în funcție de contextul părinților (joburi, work from home, bunici sau rude disponibile, bugetul familiei) și, oricât de mult ne-am dori să credem că cei șapte ani de acasă sunt cei în care noi, părinții, sădim în ei valori bune, despre frumos, generozitate, moralitate și respect, adevărul este că acele 4-8 ore zilnice pe care ei și-i vor petrece în altă parte, cu alți adulți lângă ei, într-o grupă de copii care provin din 15-20-30 de familii diferite, fiecare cu valorile și regulile lor, vor conta enorm în dezvoltarea și formarea lor preșcolară. Înainte să înscrieți copilul la o grădiniță, încercați să aflați detalii despre educatoare, îngrijitoare, personalul din clădire: lucrează de mult timp acolo, au continuitate, sau personalul se schimbă foarte des? O educatoare preia o grupă și continuă cu ea timp de 3-4 ani, de la Baby la grupa Mare, sau dimpotrivă, apar demisii și restructurări, iar personalul didactic se schimbă mereu (nu ne referim aici la educatoare care intră în concediu maternal, ceea ce este firesc, ci la grădinițe la care demisiile sunt la ordinea zilei)? Sunt și îngrijitoarele certificate, au și ele la activ cursuri, formări, masterclass-uri, sau doar educatoarea a urmat o formare de profil, în timp ce îngrijitoarele ar putea lăsa de dorit din acest punct de vedere?
”Fiecare copil este luat ca atare, ceea ce înseamnă că nu avem o formulă standard care să se muleze 100% pe fiecare copil, ci suntem deschiși la faptul că unii copii se vor adapta în două săptămâni, alții în două luni, iar alții vor avea nevoie de mai mult timp”.
Genul acesta de lucruri ar putea fi mai greu de aflat (nu știu ce directoare de grădiniță ar fi deschisă să vă povestească sincer dacă se confruntă cu valuri de angajări și demisii), dar puteți căuta pe forumuri, recenzii de pe Google sau dialoguri pe grupuri de Facebook.
La Montessori Land, de exemplu, educatorii au pregătire certificată AMI (Association Montessori Internationale) pentru grupele 0-3 ani și 3-6 ani, iar îngrijitoarele sunt de fapt Asistent Educatori cu pregătire certificată AMI, tot pentru grupele 0-3 ani și 3-6 ani (deci sunt informate despre etapele de dezvoltare firești ale copiilor, pot gestiona probleme, conflicte, sunt la curent cu pedagogia Montessori). Am aruncat o privire pe cursurile permanente care se organizează pentru echipa de educatori și asistenți și am găsit acolo ”Comunicare Nonviolentă” cu Monica Reu, ”Parenting” cu Otilia Mantelers, ”Emergency First Response” (un curs de prim ajutor certificat internațional), dar și ateliere de teorie și practică ale metodei Montessori cu Steven Hughes și Laura Flores Shaw. Mi-a plăcut mult unul dintre cursurile destinate personalului din Montessori Land, se numește ”Reumanizarea sistemului educațional prin cultivarea inteligenței relaționale” cu Gaspar Gyorgy, aș vrea să îl urmez și eu. În plus, au în grădiniță un psiholog colaborator pentru observarea copiilor și consilierea educatoarelor la nevoie, o poziție care mi-ar plăcea să existe în toate grădinițele, indiferent dacă sunt de stat sau private.
Un alt lucru care mi s-a părut interesant la Montessori Land este dispariția ideii de grupe, în sensul tradițional al cuvântului. În acest centru educațional nu există împărțirea în Grupa Baby, Grupa Mică, Grupa Mijlocie și Grupa Mare (cum este făcută, de exemplu, la grădinița lui Mircea), ci împărțirea specifică metodei Montessori: o grupă mică, cu copii între un an și jumătate și aproximativ 3 ani, și o grupă mare, cu copii între aproximativ 3-6 ani. ”Noi spunem că acest sediu, Montessori Land din strada Zambilelor, este ca un cocon, pentru că vin aici copiii de pe la un an și jumătate sau doi, stau aici un an sau doi, și apoi pleacă spre sediul mare, din Strada Oltețului nr. 30, unde sunt copiii mari, de peste 3 ani. Cumva, noi aici, în Zambilelor, pregătim terenul pentru grupa mare. Acolo sunt copii care comunică între ei, care se ajută între ei și care se formează împreună, iar alăturarea lor este benefică de ambele părți: un copil de 3 ani va vrea mereu să imite copiii mai mari, să ajungă ca ei, să bifeze aceleași achiziții, iar când un copil de 5-6 ani are rol de educator, sau ajută un copil mai mic, sau își dă seama că îi este model și exemplu, pentru stima lor de sine este mare lucru!”, mi-a povestit Ana Maria Tănase. Grupele mici au maxim 15 copii, care sunt gestionați de o educatoare principală și două asistente, iar grupele mari, mixte, cu copii mai mari, mai independenți, la 25-30 de copii există 3 adulți, un educator principal și două asistente.
Întrebarea 3: Putem vedea clasele, curțile, locul unde copiii vor lua masa și grupurile sanitare? Putem participa măcar puțin (5-10 minute) la activitățile care se întâmplă în mod obișnuit la grădiniță?
Insist pe aceste întrebări pentru că mi-au scris mame care și-au înscris copiii la grădiniță dar care n-au văzut niciodată cum arată, de fapt, interiorul grădiniței respective, dincolo de hol și de biroul directoarei. Pe cât posibil, încercați să faceți o vizită de observare a acelei grădinițe și să fiți atenți la toate detaliile din jur – ochii în patru și urechile ciulite, pentru că vă puteți foarte bine da seama despre dinamica unei grădinițe și buna dispoziție a copiilor înscriși acolo dacă faceți o vizită într-o zi obișnuită. Cu aceeași ocazie, puteți remarca anumite detalii grăitoare: este grădinița murdară? Sunt lucrurile dezordonate, dezorganizate, în haos? Sunt materialele stricate, neîngrijite? Este starea generală una neplăcută?
În luna decembrie, am acceptat invitația celor de la Montessori Land să le fac câteva vizite și să scriu despre grădinița și conceptul lor educațional așa cum le descopăr eu, ca observator în spațiul lor plin de copii între 18 luni și 6 ani – tocmai pentru că ei nu încurajează vizitele părinților la grupă, ca să nu deconcentreze sau strice atenția copiilor de acolo. Așa că am asistat la activitățile câtorva grupe, la lucrul cu materialele Montessori pentru copiii mici, la un Cerc de Dimineață pentru copiii mai mari, i-am urmărit cum se comportă, cum se exprimă, cum educă, cum învață. Ce stare au copiii aceia. Cum se simt acolo, în grădiniță – ca să pot transmite mai departe ceea ce observ înspre voi.
Nu am putut să nu observ, încă de la început, legătura puternică dintre educatori și copii. Am vizitat grupe mici, pentru copii sub 3 ani, dar și grupele mari, pentru 3-6 ani, și de fiecare dată mi-a plăcut să văd ”chimia” dintre adulți și copii. Copiilor li se vorbește calm, liniștit și încet, li se oferă multe zâmbete, încurajări și îmbrățișări, iar învățatul vine firesc, prin joacă, fără presiuni, certuri și critică. În grupe nu era liniște (deci departe de conceptul acela învechit conform căruia copiii trebuie să stea ”cuminți și cu mâinile la spate”), dar era calm, zen, vocile erau domoale, copiii erau echilibrați și liniștiți, educatorii blânzi, atmosfera caldă și prietenoasă. Ce stare de încredere, de apropiere și de siguranță mi-au transmis copiii aceștia mici și felul în care interacționau cu educatoarele lor! Se simțea mai mult Acasă, și mai puțin Grădiniță.
La aceasta probabil a ajutat și o regulă pe care înțeleg că o au la Montessori Land: înainte de începerea propriu-zisă a adaptării, educatorul vine în vizită la copil acasă, ca astfel să se facă mai ușor transferul de încredere între părinte și grădiniță. Altfel va fi perceput acel educator dacă copilul deja l-a cunoscut pe teren propriu, în propria sufragerie, interacționând cu părinții, în mediul sigur pe care copilul îl are acasă.
Citește mai multe despre educația Montessori.
Întrebarea 4: În ce fel vom putea fi la curent cu evoluția sau problemele cu care se confruntă copiii noștri zi de zi la grădiniță? Cât de des și în ce fel se oferă feedback-ul despre copil?
Asta a fost o întrebare foarte importantă pentru mine la începutul grădiniței, ca mamă a unui copil cu temperament mai degrabă introvert și inhibat social, decât de tipul ”sufletul petrecerii, cel mai popular din grupă”. Mai ales după anii de pandemie, am vrut să știu cum se descurcă copilul meu, în ce fel evoluează, unde apar problemele ca să putem să le discutăm și abordăm și acasă (prin lecturi și jocuri de rol). Din fericire, din ce în ce mai multe grădinițe (private sau de stat) oferă evaluări recurente și destul de frecvente. La Montessori Land există, de exemplu, o evaluare continuă și permanentă a copiilor în sistemul pedagogiei Montessori, cu rapoarte / newslettere săptămânale pe grupe de vârstă despre activitățile din săptămâna care a trecut (cu informații, fotografii), întâlniri individuale între familii și personalul Centrului Educațional Montessori Land (minim 2 pe an), plus o perioadă de observare la clasă pentru fiecare familie (pentru grupele de 3-6 ani).
Scroll mai jos ca să descarci PDF-ul printabil cu toate aceste 10 întrebări pentru vizita la grădiniță!
Întrebarea 5: cum va arăta o zi obișnuită de grădiniță pentru copiii noștri? Ce fel de activități vor face, în ce mod se va realiza învățarea, care este procentul de activități structurate / joacă liberă?
O altă întrebare importantă, indiferent dacă vă orientați înspre o grădiniță tradițională, una Montessori, una Waldorf sau Reggio Emilia (sau alte variante pedagogice care există acum pe piață). Încercați să aflați cum sunt structurate activitățile, ce vor face micuții și cum anume se va desfășura procesul de învățare. Eu am exclus, din start, toate grădinițele care aveau în program desene animate zilnice (și nu au fost puține) și m-am orientat spre locuri cu un curriculum aprobat de Ministerul Educației, și în același timp să promoveze învățarea prin joacă, learn through play.
La Montessori Land, de exemplu, curriculumul cuprinde 5 arii: Deprinderi de viață practică, Dezvoltarea senzorială, Matematica, Limbă și Comunicare, Natură și Cultură. În plus, au ateliere opționale de Multisport, Cercetașul Montessori, Laborator de experimente, un Atelier de recunoaștere a emoțiilor, Micul ecologist, Robotică sau Yoga. La acestea se adaugă activitățile extracurriculare, cele trimestriale alături de părinți (Ziua mamei, Ziua tatălui), târguri tematice, excursii și tabere. Ah, să nu uit de un bonus care mi-ar fi plăcut să existe și la grădinița lui Mircea: o dată pe lună au o Pijama Party pentru copii – o noapte în care copiii rămân la grădiniță, ca să le ofere și părinților fără ajutor un binemeritat moment de respiro.
”Educația Montessori este pentru toți copiii din lume, dar nu este neapărat pentru toți părinții. Părinții sunt cei care uneori nu se adaptează”.
Întrebarea 6: În ce fel le este sprijinită celor mici independența, autonomia, în ce măsură sunt ajutați, de fapt, să învețe singuri?
Primul lucru pe care l-am observat când am vizitat sediul Montessori Land din Zambilelor a fost autonomia celor mici. Și nu mă refer la o autonomie forțată, făcută împotriva dorințelor copilului, ci la una firească: copiii mici, de un an-doi, se ridicau firesc de la măsuțe, puneau la loc materialul folosit, apoi alegeau altul; câțiva tăiau tacticos o banană (cu un cuțit normal, de inox), alții desprindeau boabe de strugure de pe un ciorchine, un băiețel rădea o bucată de cașcaval, altul decojea un morcov cu un peeler. Mi-a plăcut firescul și relaxarea cu care cei mici erau încurajați să facă singuri, să învețe, să se concentreze pe aceste activități de motricitate fină.
Îndemnarea spre independență se vedea și din felul în care erau mobilate sălile de clasă. Mobilier micuț, cu toate lucrurile la nivelul copiilor, astfel încât să se poată descurca fără ajutorul unui adult. Mese și scaune pe care se puteau urca și apoi de pe care se puteau da jos singuri. Materiale didactice, jucării, cărți la care puteau ajunge. Inclusiv chiuvete la nivelul lor, cu pahare, bureți și detergent, veselă și tacâmuri, sorțuri și mănuși, toate la îndemână, astfel încât să își poată pregăti o gustare, apoi strânge și spăla tot, fără ca adultul de lângă ei să intervină. Ce boost de încredere! Aur curat pentru stima lor de sine!
”Am întâlnit părinți care spun: ”Dar ce, eu plătesc aici o taxă atât de mare, pentru ca al meu copil să stea toată ziua și să radă morcovi? Să dea pe răzătoare?”, mi-a spus zâmbind directorul de comunicare de la Montessori Land. ”Și atunci noi spunem: a dat 15 minute pe răzătoare, complet atent și concentrat, scopul nostru a fost atins! Cumva această educație Montessori este pentru toți copiii din lume, dar nu pentru toți părinții. Părinții sunt cei care uneori nu se adaptează, pentru că nu înțeleg de ce copiii sunt lăsați, la vârste mici, să mănânce singuri, și apoi le citești meniul de prânz de pe haine. Și atunci unii părinți spun: ”Dar i-am cumpărat bluza asta și am plătit atât pe ea, iar acum este pătată…” Iar noi le explicăm că, totuși, noi nu asta facem aici, în Montessori, nu împiedicăm copiii să se murdărească. Dimpotrivă. Copiii nu vor fi luați de aici de către părinți la patru ace, ci murdari, dar fericiți”.
Întrebarea 7: Cât de mult stau copiii afară?
Am pus întrebarea aceasta pe locul 7, fiindcă știu că nu este neapărat în topul multor părinți, însă pentru mine a fost prima și cea mai importantă întrebare de la fiecare vizită. Mai ales că de multe ori răspunsul a fost: ”Nu scoatem copiii afară chiar în fiecare zi, pentru că unii nu vor, alții nu au chef, este și greu să îmbraci cu haine de iarnă sau toamnă o grupă de 20 de copii…”
Am întrebat și la Montessori Land, care mi-au povestit că sunt adepții ieșitului afară și că scot copiii în curte cel puțin o oră pe zi, de la ora 10 dimineața până la masa de prânz. După somnul de prânz, se iese din nou afară, iar înăuntru se stă doar dacă plouă torențial sau dacă afară este ger. Curțile sunt mari, spațioase, copii au unde să alerge, unde să se cațăre, pot veni acasă deja obosiți, cu energia eliberată.
Află mai multe informații despre sediile Montessori Land.
Întrebarea 8: Cum se adaptează acești copii la școală, după ce ies din mediul de grădiniță?
Din nou un lucru important de întrebat, mai ales dacă vreți să mergeți pe direcția grădiniță privată, urmată de o școală de stat. Grădinița ar trebui să pregătească copiii pentru școală și să facă o trecere lină dinspre preșcolaritate spre școlaritate. Asta înseamnă că deși în anii de grădiniță învățarea ar trebui să se facă prin joc, totuși copiii ar trebui să părăsească grădinița cu niște deprinderi care țin de concentrare, atenție, memorie, disciplină.
Dacă sunteți curioși să descoperiți toate aceste așteptări oficiale legate de ceea ce ar trebui copiiii să știe și să fie capabili să facă la terminarea grădiniței, există online un document de politici educaționale numit ”Reperele fundamentale în învăţarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani (RFIDT, aprobate prin O.M 3851/2010)”. Documentul trece prin 5 zone de abilități, vă recomand să îl consultați:
- Dezvoltarea fizică, a sănătății și a igienei personale.
- Dezvoltarea socio-emoțională.
- Capacități și atitudini în învățare.
- Dezvoltarea limbajului, a comunicării și a premiselor citirii și scrierii.
- Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii.
”Am avut plăcerea ca în anii de când Montessori Land este funcțională, să trimitem mai multe generații de copii la școală și apoi să îi revedem, iar rezultatele sunt foarte bune. Să explic: 90% dintre părinții ai căror copii termină grădinița Montessori Land se îndreaptă înspre o școală de stat, tradițională, iar restul de 10% se îndreaptă înspre școlile private”, povestește Ana Maria Tănase. ”Știu că există mitul acela potrivit căruia un copil care iese dintr-o grădiniță Montessori se adaptează greu la școală, de multe ori se spune și că un copil care termină o grădiniță privată se va adapta mai greu la școala tradițională, de stat. Să știți că este total eronat. Și asta pentru că în Montessori, copiii sunt învățați să se adapteze oricând, oriunde, gradul lor de adaptabilitate este peste media copiilor care ies dintr-o grădiniță tradițională. O mămică al cărui copil este deja la școală ne povestea zilele trecute că acolo este un haos general, câte 20-30 de copii la o singură învățătoare, dar ceea ce îi plăcea era că al ei copil, când se așeza în bancă pentru că avea ceva de făcut, putea ignora totul din jur, tot zgomotul de fundal, și se putea concentra pe ce are de făcut. Iar asta a învățat aici, în zona 1.5 – 3 ani”.
Vizitându-le grădinițele, nu am putut să nu observ același lucru: copiii sunt atenți, concentrați, focusați. Cei mici își lucrau activitățile neperturbați, cei mari se concentrau pe ceea ce le explica educatoarea cu atenție, vibe-ul din clase era unul de cooperare, focusare, participare. La asta cred că ajută mult și stilul de pedagogie Montessori, unde copiii sunt rareori înterupți, și care merge mult pe observare și asistență, decât pe a interveni non stop în activitatea copilului.
Întrebarea 9: Cum se gestionează problemele care pot apărea: conflicte, comportamente nedorite, limbaj nepotrivit, agresivitate?
Când pui alături 15-20 de copii sub 3 ani, cu toții la începuturile socializării și în perioada de vârstă în care își pot cu greu controla impulsurile, cu siguranță vei avea de-aface și cu diverse conflicte sau comportamente nepotrivite. Să ai impresia că al tău copil va trece prin grădiniță fără să împingă, lovească sau vorbească urât, sau fără să fie măcar o dată împins, lovit sau jignit de un alt copil de lângă el, înseamnă să îți setezi de la bun început așteptări nerealiste. Important nu este să îți planifici că al tău copil nu va împinge niciodată (news flash: o va face) sau ca al tău copil să evite orice conflict, astfel încât nimeni să nu-l muște și nimeni să nu-i dărâme turnul de Lego (news flash: acel turn îi va fi dărâmat), ci să găsești o grădiniță care să gestioneze aceste incidente înțelept, înțelegând etapele de dezvoltare ale fiecărui copil, nevoile din spatele comportamentelor nepotrivite și inutilitatea pedepselor.
”Educatorii mereu intervin și discută cu ambii copii despre ce s-a întâmplat: nu există pedeapsă, nu există amenințări, ci discuții, explicații oferite acelor copii implicați. Dacă avem de-a face cu evenimente izolate, le tratăm ca atare, având în vedere specificul vârstei. Dacă sunt lucruri care încep să se repete, vorbim cu părinții, ne dăm seama de contextul copilului, sondăm ca să vedem ce anume nu funcționează. Poate părinții copilului trec printr-un divorț, poate a avut loc o mutare, poate că a apărut un frațior sau o surioară care a dat toată familia peste cap, iar fratele cel mare se lovește de un regres”, povestește Ana Maria despre gestionarea acestor conflicte la Montessori Land.
Întrebarea 10: Care este poziția grădiniței față de ideea de disciplină. Cum sunt disciplinați copiii?
O întrebare înrudită cu cea de mai sus, dar care mie mi se pare relevantă, pentru că știu: copilul meu va avea momente în care va greși, așa că vreau să îmi dau seama cum vor proceda adulții din jurul lui ca să gestioneze acele greșeli. Mi-ar plăcea să știu că la grădinița unde îmi voi trimite copilul nu se practică pedepsele, time out-urile sau rușinoasele pusuri la colț. De asemenea, mi-ar plăcea ca al meu copil să nu alerge disperat după buline verzi sau să intre în pământ de rușine că a primit o bulină roșie. Mi-ar plăcea să nu existe Scăunelul Rușinii (sau ce altă variantă mai găsește educatoarea pentru a educa prin umilință și separare, în loc să găsească o variantă de a modela și motiva păstrând grupa unită, fără să arate cu degetul).
Vă las aici și PDF-ul printabil cu toate întrebările de mai sus, pe care îl puteți lua cu voi și bifa la următoarea vizită pe care o faceți grădinițelor de pe lista voastră.
Pe cei de la Montessori Land îi găsiți aici, au 3 sedii, iar înscrierile deja au început pentru anul școlar 2024-2025. Oferta lor educațională este aici, iar detaliile despre înscrieri sunt aici.
Disclaimer.
Ca de obicei, sunt onestă cu voi: după cum știți, Mircea merge la o altă grădiniță privată de lângă casa noastră, pe care am ales-o cu atenție, cu grijă și de care sunt mulțumită. Montessori Land, deși a fost pe lista noastră scurtă (făcusem un Excel și ajunsesem la vreo 10 grădinițe pe lista finală) era prea departe de noi, am preferat să facem 3 minute până la grădi. Imaginile și poveștile pe care le-ați văzut și citit în acest advertorial despre Montessori Land reprezintă observațiile mele obiective pe care le-am făcut la invitația lor – pe această cale vreau să mulțumesc și mamelor din comunitate care au copii la Montessori Land și care m-au recomandat pentru această prezentare.
