Nu amânați vizita la ginecolog, testele de screening salvează vieți! Iată ce investigații trebuie să faceți, când și de ce.

Cândva pe la începutul anilor ’80, o femeie de 50 și un pic de ani a făcut cancer de col uterin. Bineînțeles, ea nu știa acest lucru și nici măcar n-avea timp să se gândească prea mult la simptomele și semnele pe care corpul său i le dădea: era proaspăta bunică a doi nepoți, trebuia să aibă grijă de ei, de copii, de casă, de soț și de serviciu, așa că a amânat, a amânat din nou și nu a spus nimănui nimic. Când în sfârșit a simțit că totuși ceva nu-i în regulă și a cerut ajutor, era prea târziu. Nu s-a mai putut face nimic. Acea femeie era bunica mea. Eu sunt nepoata ei, dar nu am cunoscut-o niciodată, brațele ei nu m-au legănat, vocea ei nu mi-a cântat, împreună pe planeta asta n-am pășit.

Cândva pe la sfârșitul anilor ’90, o femeie de 40 și un pic de ani a fost infectată cu virusul hepatitei B. Bineînțeles, ea nu știa acest lucru și nici măcar n-avea timp să se gândească prea mult la simptomele și semnele pe care corpul său i le dădea: era mamă, era medic, avea copii de crescut, o familie de întreținut, o casă de ridicat cărămidă cu cărămidă, așa că a amânat, a amânat din nou și nu a spus nimănui nimic. Virusul a fost brutal, a generat complicație după complicație și în câțiva ani, femeia s-a prăpădit, cândva după ce ultima cărămidă fusese pusă la casa proaspăt construită. Nu s-a mai putut face nimic. Acea femeie era mama mea. Eu sunt fiica ei, dar nu am mai văzut-o de aproape 20 de ani, nu ne-am reparat relația, nu ne-am spus niciodată că ne iubim, împreună pe planeta asta nu am mai pășit.

Cu vreo 12 ani în urmă, două fete se împrieteneau la primul loc de muncă în care se angajaseră după facultate. Au stat 5 ani împreună într-un job, și-au dat demisia, au mai stat vreo 4 ani împreună la alt job, au râs în hohote, au mâncat mere și amandine în pauza de masă, s-au bronzat la mare, au băut vin fiert la munte. Una dintre ele s-a îndrăgostit, s-a mutat cu iubitul ei, apoi în același an s-a măritat, a vrut să facă un copil, a fost diagnosticată cu cancer de col uterin și până la finalul anului următor n-a mai fost. Nu s-a mai putut face nimic. Acea fată era prietena mea. Eu eram prietena ei, dar ea s-a dus, nu mai e, împreună pe planeta asta nu vom mai păși.

Nu mi-a fost simplu să scriu despre cele trei femei din viața mea care nu mai sunt, dar adevărul este că povestea mea nu-i nici rar întâlnită, nici imprevizibilă. Sunt sigură că și printre voi sunt mulți, prea mulți care destul de ușor pot numi câteva mame, mătuși, bunici, prietene, nașe, colege care nu mai sunt aici pentru că au pierdut lupta cu vreo boală. Articolul de astăzi nu este despre ele, ci despre noi, cei care rămânem în urma lor, despre alegerile noastre, despre responsabilitatea noastră, despre relația pe care o avem cu noi înșine, despre cât de mult ne prețuim și ne purtăm de grijă, și despre ce putem face ca să prevenim, să luăm deciziile corecte, să evităm să ajungem în punctul unde nu se mai poate face nimic.

Dincolo de bula noastră responsabilă de pe Instagram, România stă foarte prost la capitolul screening și prevenție a cancerelor din zona gineco.

Când am lansat întrebarea ”Voi când ați fost ultima oară la ginecolog pentru analizele de rutină?” în comunitatea noastră de mame de pe Instagram, m-am bucurat enorm să văd că majoritatea mamelor care mi-au răspuns se duceau regulat la ginecolog, merseseră chiar în ultima jumătate de an sau ultimele 12 luni, știau ce analize trebuie să facă și gândeau responsabil. Din păcate, lucrurile stau altfel dacă ieșim puțin din bulă și ne uităm în jur. În ceea ce privește controalele ginecologice, screening-ul gineco, vaccinarea HPV și prevenția cancerelor de col uterin, de sân sau a altor cancere ce țin de domeniul ginecologiei, România stă prost. România stă foarte prost.

La invitația medicilor din Clinica Nativia, care au remarcat interesul comunității noastre pentru sănătate, informație corectă și îmbunătățirea sistemului medical (și mai ales dorința femeilor din această comunitate de a avea parte de experiențe medicale empatice, făcute cu profesionalism și respect, înainte și după naștere), am început să caut cât mai multe informații pentru voi. Vă las niște numere aici, că știți că-mi place matematica și să lucrez cu cifre precise.

În fiecare zi, în România, 12 femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin și 5 femei își pierd viața ca urmare a acestei boli. În 2012 (ultimul an cu date în statisticile internaționale disponibile), România înregistra 7,5% din totalul cazurilor de cancer de col uterin diagnosticate anual în regiunea EURO OMS, adică 4.343 cazuri noi, incidența fiind de 3,5 ori mai ridicată decât media Uniunii Europene. 1.909 femei mureau în acel an din cauza cancerului de col uterin, care ocupă și acum locul 3 pe lista cancerelor feminine. Este al doilea cel mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 44 de ani (vă las aici sursa dacă vreți să citiți mai mult).

Ca să faceți o comparație cu ce se întâmplă în alte părți, România se afla în 2012 pe primul loc între țările UE în privința incidenței și a mortalității prin cancer de col uterin. Rata era de 20 ori mai ridicată decât a Islandei, țara cu cele mai puține decese, și de 4 ori mai mare față de media UE (aceeași sursă).

Nici în ceea ce privește cancerul de sân nu stăm mai bine. Cancerul de sân este una dintre principalele cauze de mortalitate pentru femeile din România: prima cauză pentru categoria de vârstă 15 – 49 de ani și a treia cauză pentru categoria 50 și 69 de ani. Anual, conform estimărilor, sunt diagnosticate cu cancer mamar 9.629 de femei la nivel național, iar numărul deceselor se ridică la 3.209. Gata, am terminat cu cifrele. 

Dar. Cu toate acestea.

Cu toate acestea, doar 1 din 12 femei cu vârsta între 25-64 de ani își face testul Papanicolau. Cu toate acestea, peste jumătate din pacientele cu cancer de sân (58,4%) sunt diagnosticate abia în stadiile III și IV, comparativ cu statele europene, unde 70-80% din cazurile noi de cancer sunt depistate în stadiile incipiente ale bolii (0, I și II). Cu toate acestea, conform celor mai recente statistici, una din 10 românce nu a fost în ultimul deceniu la medicul ginecolog, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică, 68% dintre femei nu au auzit de HPV, iar 11% nu și-au mai făcut analize de sânge de peste 10 ani.

Avem nevoie de și mai multă informație.

Atunci când este depistat precoce, cancerul de col uterin este unul dintre cancerele cu cea mai mare rată de vindecare. La fel, și cancerul de sân este o afecțiune cu șanse mari de vindecare, însă medicii trebuie să intervină în timp util pentru a putea să aibă succes. ”Timp util” și ”depistare precoce” înseamnă, de fapt, un singur lucru: că trebuie să acordăm o cât mai mare importanță screening-urilor de rutină. Știți voi, ălea pe care majoritatea dintre noi le amână pentru săptămâna viitoare, luna cealaltă, la următorul salariu, după concediu, după Anul Nou.

Dr. Laura Mustață, medic specialist obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia, recomandă de exemplu următoarele investigații și analize pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani. Eu vi le las aici organizate, voi puteți da copy/paste și vi le puteți lipi în agendă, în Google Keep, în Calendar, unde știți că le vedeți când aveți nevoie de ele:

• Examen clinic ginecologic – anual;
• Examen bacteriologic al secreției vaginale – anual;
• Examen citodiagnostic col uterin (test Papanicolaou) – anual sau o dată la 2 ani, dacă ultimul examen a fost normal și nu există alți factori de risc, cum ar fi infecția HPV;
• Ecografie transvaginală – la recomandarea medicului;
• Examinarea clinică a sânilor – o dată la 2-3 ani. Acest tip de examen este util, ca metodă de depistare a nodulilor mamari ce ar putea necesita tratament.

Dacă aveți între 30 și 40 de ani, ca mine, trebuie să bifați următoarele investigații și analize:

• Examen ginecologic – anual;
• Examen bacteriologic al secreției vaginale – anual;
• Examen citodiagnostic col uterin (test Papanicolaou) – anual sau o dată la 2 ani, dacă ultimul examen a fost normal și nu există alți factori de risc, cum ar fi infecția HPV;
• Ecografie transvaginală – la recomandarea medicului;
• Examinarea clinică a sânilor – anual;
• Ecografie mamară – anual;
• Test HPV – la recomandarea medicului ginecolog.

Iar dacă aveți peste 40 de ani, vă rog să nu uitați de cele de mai jos:

• Examen ginecologic – anual;
• Examen citodiagnostic col uterin (test Papanicolaou) – la recomandarea medicului;
• Examinarea clinică a sânilor – anual;
• Ecografie de sân bilaterală – anual.

După ce am amânat niște luni bune drumul la ginecolog, invocând o mulțime de motive de altfel derizorii, eu am optat zilele trecute pentru pachetul Nativia Essential, destinat femeilor sub 40 de ani, care include o consultație ginecologică, o ecografie transvaginală, recoltare Papanicolau +HPV calitativ și examenul citobacteriologic vaginal. Clinica mai oferă și pachetul Nativia Active, pentru femeile peste 40 de ani, care include și o Mamografie digitală 3D cu tomosinteză (bilaterală). Ambele pachete sunt reduse în această perioadă cu 20%.

Dacă nu doriți să faceți acest tip de analize la privat, există și opțiunea spitalelor de stat. Testul Papanicolau se poate face gratuit,  dată pe an, cu o trimitere de la medicul de familie către un ginecolog care are contract cu Casa de Asigurări de Sănătate. Dacă nu sunteți asigurate deloc, o altă modalitate pentru voi de a face Testul Papanicolau gratis este Programul Național de Screening pentru Cancerul de Col Uterin, care funcționează din anul 2012. Soluții există.

O măsură în plus de protecție este și vaccinul împotriva infecției cu HPV, căruia o să îi dedic un articol separat. Vaccinarea împotriva HPV a fost adoptată de numeroase țări, 74 de state la nivel mondial (atâtea erau anul trecut, nu am informații pentru 2020), iar eficiența a fost deja demonstrată în Australia, Noua Zeelandă, SUA, Canada, Danemarca, Suedia sau Germania. Un mic exemplu: pentru femeile născute între 1989 – 1999 ce au fost vaccinate în Danemarca s-a demonstrat o reducere cu 60% a leziunilor precanceroase față de grupul de control, format din femei nevaccinate (sursa aici).

Avem nevoie de empatie și politețe din partea personalului medical.

Dacă vă uitați la majoritatea postărilor din campania #NormalizeMotherhood pe care o derulez în comunitatea de pe Instagram, o să vă dați seama rapid de un lucru: multe dintre femeile care mi-au scris s-au confruntat cu lipsa de empatie, de blândețe și înțelegere a personalului medical (de la doctori la asistente) în momentele cele mai vulnerabile pentru ele (nașterea, sarcina, probleme ginecologice, probleme de concepție, consulturi gineco). Multe au acuzat medici repeziți și uneori brutali, asistente lipsite de blândețe și nepoliticoase, și multe și-ar fi dorit experiențe care să le dea încredere, calm, liniște. Experiențe de care nu au avut parte. Acesta este, îmi închipui, încă unul dintre motivele pentru care multe dintre noi amână vizita periodică la ginecolog, că doar nu-ți vine să te duci de bunăvoie undeva unde știi că n-o să-ți fie bine.

Avem nevoie constant să ne aducem aminte că trebuie să ne punem pe primul loc, că trebuie să avem grijă de noi, ca merităm să ne tratăm cu respect.

Alergăm în stânga și în dreapta. Bifăm câte 20 de lucruri de pe ”to do list” în fiecare zi. Pregătim câte trei mese și două gustări în fiecare zi, spălăm dinți, citim povești, cumpărăm încălțăminte pentru picioare grăsune, ținem minte când e ziua soacrei și a cumnatului, planificăm vacanța și Revelionul, pornim un blog, citim o carte de parenting, facem voluntariat, îngrijim bunici bătrâni. Le facem pe toate și suntem reginele neîncoronate ale multitaskingului. Dar de cele mai multe ori, amânăm sau scoatem cu totul de pe listă chestiuni care ne fac nouă bine, care ne trebuie, ne ajută, ne bucură sau de care avem nevoie. Din toate lucrurile de făcut într-o zi, cele pentru noi au tras paiul mai scurt și au intrat în categoria ”hai luna viitoare”, ”hai după vacanță”, ”hai să treacă și concediul ăsta”.

Eu sunt prima care recunoaște că după nașterea lui Mircea am devenit expertă în genul acesta de comportament. Comportamentul ”rezolv totul, dar mai puțin pe mine”. Atitudinea ”lasă că fac pentru ei acum, iar pentru mine ceva mai târziu”. De aceea, invitația celor de la Nativia de a le vizita clinica și de a scrie despre prevenție și screening nu a venit la pachet doar cu o responsabilitate, ci și cu o oarecare rușine și un wake up call. De a nu mai amâna. De a pune acest tip de programări pe primul loc. De a-mi pune remindere, notificări, alarme. De a vorbi despre asta, de a le aminti și altor mame, de a ne asigura împreună că nu mai lăsăm pe mâine, pe luna viitoare, pe vara viitoare.

Cum a fost experiența din Clinica Nativia?

Caldă și blândă. Clinica Nativia este fix în centrul Bucureștiului, într-o casă de pe strada Pitar Moș. De când intri înăuntru îți dai seama că totul a fost aranjat și așezat cu ideea de a aduce cât mai mult confort pacientului, cât mai mult calm. Echipamentele sunt de ultimă generație, cabinetele și sălile de așteptare sunt impecabile, personalul prietenos, medicii (experți în obsetrică-ginecologie) profesioniști și empatici. Eu am mers la doamna Doctor Anca Marina Ciobanu, medic specialist obstetrică-ginecologie și doctor în științe medicale, care a făcut un stagiu de supraspecializare în medicina materno-fetală la spitalul King’s College din Marea Britanie. Doamna Doctor a fost calmă și răbdătoare, mi-a răspuns la toate întrebările (ca de obicei, venisem la doctor cu o listă întreagă, doar mă știți), mi-a explicat în permanență ce face în timpul recoltării și al ecografiei transvaginale. I-am povestit doamnei doctor despre istoricul meu medical, despre sarcină, naștere, alăptare, cancerul de col uterin din familia mea, planurile pentru viitorul copil. Pe durata întregii discuții nu m-am simțit grăbită, repezită, nu am simțit că își pierde răbdarea sau că de-abia așteaptă să ies din cabinet – atitudini extrem de des întâlnite de mine, și la stat, și la privat.

Ce mi-a plăcut la ei, dincolo de experiența medicală, este implicarea în popularizarea ideii de prevenție către publicul larg. În luna septembrie, Clinica Nativia derulează campania #ÎnapoiLaCorpulTău, prin care vor să motiveze femeile să aibă un stil de viață mai bun, mai liniștit, mai calm, care să le aducă pace interioară și sănătate. Vor să le arate femeilor că relația cea mai importantă din viața lor este cu ele însele, că sunt importante și că merită să fie îngrijite. Că până la urmă, ca în cazul unui avion care trece prin turbulențe, mai întâi trebuie să îți pui tu masca de oxigen, pentru a putea fi aptă să ai grijă de cei din jurul tău. Că degeaba bifăm toate acele taskuri și sarcini zilnice, dacă nu bifăm ce e mai important de fapt pentru toți ai casei, adică propria sănătate.

Mi-a plăcut și că au înțeles potențialul Social Media și au demarat proiectul Nativia Live, prin care unul dintre medicii din echipa Nativia intră lunar LIVE pe pagina lor de Facebook, oferă informații medicale pe o temă de obstetrică și ginecologie și răspunde în direct la cât mai multe întrebări adresate. De asemnea, oferă și o serie de cursuri (puericultură, alăptare, parenting) pentru viitorii părinți, la un preț foarte decent (95 de lei cursul).

***

Așa că vă îndemn pe toate cele care mă citiți: mergeți la doctor, mergeți la consulturi ginecologice de rutină, faceți-vă Testul Papanicolau, faceți ecografii dacă este cazul, palpați-vă sânii. Acum, nu luna viitoare. Dacă aveți mame, surori, mătuși, prietene, întrebați-le dacă sunt la zi cu analizele, și dacă nu, trimiteți-le la doctor. Acum, nu luna viitoare. Dacă aveți acasă soți, frați, tați, unchi, spuneți-le să vă aducă aminte anual și să vă trimită la doctor când voi uitați. Acum, nu luna viitoare.

Pentru că, deși am început articolul acesta cu trei povești care mi s-au întâmplat, cu trei femei care au dispărut prea devreme din viața mea, nu vreau să trebuiască să scrie niciunul dintre copiii mei, peste ani și ani, povestea mea, a mamei care a dispărut prea devreme din viața lor. A mamei pentru care nu s-a mai putut face nimic, pentru că era prea târziu.