Copilul MeuLa Joacă

Hai la joacă afară! Ce au de câștigat copiii dacă îi lăsăm să exploreze natura + câteva jucării de exterior care ne-au cucerit vara asta

Copilul meu nu o să-și amintească ziua de vară în care a construit și a ridicat pentru prima oară un zmeu cu tatăl său. Nu o să-și amintească nici felul în care a așteptat răbdător jumătate de oră lângă hrănitoarea pe care au montat-o amândoi, pentru că era sigur că un stol de pelicani vor veni să mănânce semințele dinăuntru (suntem la 450 de kilometri de Deltă, dar asta este cu totul altă mâncare de pește). Nu o să-și amintească balta adâncă din cartier în care a stat aproape o oră, repetând iar și iar că este o barcă și nici cele 573 de castane pe care le-a adunat toamna trecută din parc.

Deși nouă, părinților, ne place mult ideea de a construi amintiri alături de copii, adevărul este că nu amintirile acestea simpatice mă fac să ies afară cu el în fiecare zi, zi de zi, câteva ore bune – deși n-o să uit prea ușor moaca lui revoltată atunci când a văzut pentru prima oară un limax pe toboganul din curte. Amintirile nu se construiesc la vârsta asta – băiețelul împlinește astăzi 2 ani și 4 luni, iar gândurile explicite legate de propria existență încep să prindă contur de pe la 3 ani încolo – însă altceva mai important se construiește deja în cel mic: personalitatea lui; caracterul lui; atașamentul față de natură și față de noi, oamenii din viața lui; un nou om, proaspăt și pur, se plămădește lângă mine, iar cât de mult stă afară și felul în care are parte de joc și experiențe noi îl vor forma, astăzi, pe adultul de mâine.

Articolul de astăzi este, dacă vreți, o pledoarie pentru ”afară”. Un text motivațional la care să vă întoarceți dacă sunteți epuizați și vă vine greu să mai ieșiți din casă și astăzi alături de copil. Un ghid care să vă ofere informații corecte, sfaturi pentru acele momente în care e greu să ieși pe ușă, soluții pentru anxietate și panică – pentru că am primit atâtea mesaje de la mamele din comunitate care mi-au împărtășit cât de dificil și stresant le este uneori să iasă din casă cu cei mici. În plus, veți găsi aici și idei de proiecte, jucării de exterior și activități numai bune pentru zilele lungi de vară care vin. 

Am scris articolul la îndemnul celor de la Mara and Tom, care au lansat recent noua lor gamă de jucării de exterior de la Haba, pe care le-am tot testat în ultimele zile. Dacă vă atrage ceva de pe site-ul lor (mai jos veți găsi câteva recenzii și descrieri personale), puteți folosi și cuponul sunny, care vă aduce 15% reducere la toate produsele Haba de pe Mara and Tom. Ce mi-a plăcut este că această nouă gamă de la Haba, numită Terra Kids, duce ideea de jucării de exterior un pas mai departe și trece de zona clasică – găletușe, lopățele, coardă de sărit, mingi, rachete de tenis sau badminton – și se duce într-o zonă foarte captivantă, pentru copii care s-ar potrivi pe viitor la ”Micii Cercetași” și pentru părinți care vor să le arate celor mici cât de frumoasă este, cu adevărat, natura, în toată splendoarea ei.

|Citește și: Ce sunt jucăriile inteligente STEM și la ce îi ajută pe copiii noștri?

De ce să scoatem copiii afară cât mai mult? Iată niște motive concrete și science-based.

Am trăit cea mai mare parte a copilăriei mele într-o familie în care studiul și munca erau foarte prețuite, iar joaca era privită drept ceva ”neserios”, pe care de pe la 7 ani trebuia să o las în urmă. Ai mei mă iubeau mai mult când eram ”cuminte” și stăteam ascultătoare în casă.

Oamenii de știință susțin însă tocmai contrariul. Mai multe studii publicate în Harvard Health arată faptul că acei copii care se joacă mult timp afară își îmbunătățesc motricitatea fină și grosieră, au un Indice de Masă Corporală potrivit, sunt sănătoși, calmi, echilibrați și au mușchii dezvoltați. În plus, copii care sunt activi și energici în primi ani de viață continuă în general să își păstreze tonusul pe măsură ce cresc, iar felul în care noi, părinții, îi încurajăm să se joace afară, îi ajută să aibă, mai târziu, o atitudine constructivă vizavi de un stil de viață sănătos. Adică nu își vor face, ca mine, un abonament la o sală scumpă, pe care îl vor reînnoi lunar, ca să nu treacă pe la respectiva sală aproape niciodată.

Știu, știu, sunt copii, pare ridicol să vorbim despre tonusul lor și despre cât de tare o să le placă să facă Pilates peste 20 de ani, însă Institutul Național de Sănătate Publică deja a tras mai multe semnale de alarmă: în România, 1 din 4 copii are probleme de greutate și 1 din 10 suferă, din păcate, de obezitate, iar numărul lor este în creștere. Rata obezității la copiii de 6-7 ani și de 12-13 ani este de 10-15%: pe scurt, copii stau în casă prea mult și fac mișcare prea puțin. În plus, corpurile noastre au nevoie de soare. Vitamina D este una dintre substanțele nutritive de care corpurile celor mici (si, să nu ne lăsăm pe noi la o parte, și ale celor mari) au nevoie pentru a fi sănătoase. 

Așa că dacă și voi, ca și mine, ați crescut într-o familie în care ieșitul la joacă era privit cu indulgență, ca pe un moft și răsfăț, țineți minte că studiile nu sunt de partea părinților din generația noastră: cei mici au nevoie de aer, soare și mult ”afară, împreună”. Pentru familia din care provin, faptul că Dorin și-a petrecut aproape o oră meșterind alături de băiețelul nostru la această hrănitoare pentru păsări de la Mara and Tom (este o căsuță pentru păsări din lemn, cu geam, care vine dezasamblată, cu instrucțiuni clare, și pe care o puteți umple apoi cu semințe pentru zburătoare) ar fi fost considerată o mare pierdere de timp. Pentru noi a fost un prilej grozav să stăm cu băiațelul afară, într-o seară caldă, să șurubărim, să-i povestim despre păsări, anotimpuri, semințe, să-l lăsăm să mânuiască șurubelnița și să potrivească lemnele la locul lor, să urmărească niște instrucțiuni simple și să pălăvrăgească despre păsări și mecanisme. A fost grozav!

Ce ne stresează la ieșitul afară alături de cei mici?

Am pus întrebarea aceasta ieri, pe contul meu de Instagram, și răspunsul, pe scurt, ar fi: totul. ”Consider stresantă toată partea de pregătire, să avem de toate când ieșim, să nu uit lucruri importante”, îmi scrie o mămică, în timp ce alta recunoaște: ”Lucrurile pe care le am de făcut acasă și nu le pot amâna pentru că nu are cine să le facă și nici când”. ”Mereu sunt puțin stresată de soare dacă este un pic mai puternic. SPF, pălărie, prea îmbrăcată prea dezbrăcată? Cu vremea rea sunt îmbrăcată, aia bună mă dă peste cap…” – ”Faptul că orașul ăsta este orice, mai puțin safe pentru a lăsa copilul liber”. Mi-a mai fost menționată teama de căpușe, mai ales în perioada aceasta, haosul și dezordinea care rămâne în urmă, lipsa timpului pentru a bifa treburile gospodăriei (curățenia, mâncarea), teama de explorare (dacă înghite ceva, dacă se înțeapă în ceva), teama de gestionare a conflictelor din parc. Mulți părinți mi-au recunoscut că nu știu ce ar trebui să facă alături de copii afară: se simt stingheri, nelalocul lor.

Cred că în primă fază ar trebui să acceptăm, cu toții, că toate aceste motive sunt pertinente și că este firesc să simțim anxietate când vine vorba de ele. O să vă povestesc cum gestionez eu, în general, fiecare dintre aceste provocări, cu sfatul de a lua de mai jos ceea ce vi se potrivește vouă și familiei voastre. Rețetele nu sunt universal valabile și fiecare are propriul etalon de ”relaxare” în ceea ce privește parentingul, dar sper să găsiți mai jos strategii care să vă ajute.

1. Nu știu cum să îmbrac copilul în funcție de vreme.  

Știiiiiiiiiu. La început pare ceva de domeniul SF-ului și tindem să credem că avem nevoie de o diplomă în Biochimie pentru așa ceva. Însă primul cuvânt pe care trebuie să îl păstrăm în minte când vine vorba de îmbrăcatul copiilor este: confort. Un copil îmbrăcat potrivit și confortabil va fi un omuleț fericit, relaxat, care se poate concentra pe descoperirea naturii, pe joacă și pe activități pentru copii. Confort înseamnă că vom merge în general pe materiale naturale (lână, bumbac, mătase, in, muselină), de mărimi potrivite pentru cei mici (este în regulă să le luați cu jumătate de număr sau un număr mai mari, pentru că el va crește, dar dacă le luați prea mari nu îi vor mai fi confortabile). Al doilea cuvânt pe care trebuie să îl ținem minte este: straturi, pentru a putea să înlăturăm cu ușurință din ele dacă li se face cald, sau să mai adăugăm un strat dacă le este prea frig. Eu îmi pun mereu în rucsac câte o bluză de schimb și un hanorac sau geaca de ploaie, în funcție de ce zice aplicația meteo pe care o am pe telefon.

În general, vara încerc să îl îmbrac în bluze subțiri (cu mânecă scurtă sau lungă) și pantaloni din bumbac, din in sau din muselină (în general lungi, mai ales dacă știu că avem vreo plimbare prin ierburi înalte). Dacă mergem în oraș sau într-un loc cunoscut, unde știu că nu sunt căpușe, îi ofer sandale și pantaloni scurți, dar dacă mergem prin sălbăticie va purta pantaloni lungi, încălțăminte închisă (adică nu cu degetele pe afară) și șosete. Dacă plouă sau sunt bălți și noroaie, îi pun pe deasupra și costumul impermeabil, adică o salopetă și o geacă foarte subțiri, dar care nu permit apei să treacă, plus o pereche de ghete de cauciuc.

Cu cât vremea se răcește, cu atâta adaug straturi pe cel mic, având grijă să nu-l înfofolesc. În general, iarna ajung la 3 straturi – 1. bluză cu mânecă lungă direct pe piele și ștrampi. 2. pulover, polar sau hanorac și pantaloni. 3. geacă de iarnă din lână sau compleu impermeabil. Nu îl înfofolesc, nu adaug haine până nu se mai poate mișca, nu îi pun fular peste gură și nici câte două căciuli.

2. Nu știu ce să fac cu el afară și mă plictisesc.

De la plimbări simple la explorat mușuroaie de furnici și pete de rășină, ieșitul afară aduce cu sine zeci de posibilități atunci când vine vorba de un toddler. ”Noi adorăm drumețiile”, mi-a scris o mămică, iar alta mi-a povestit că celui mic îi place ”să ne uităm după gâze, flori, copaci și să adunăm crengi”. ”Noi căutăm buburuze, melci, viermișori, gâze și le băgăm într-un borcănel”, ”Căutăm de toate: râme, pietre, furnici, gândăcei – uneori mi se ridică părul pe mâini când îl văd cu un gândac de 2 cm în mână, dar încerc să nu îi transfer și lui atitudinea asta”.

Dacă aveți nevoie de mai multe idei pentru momentele pe care le petreceți afară alături de cel mic, vă propun să aruncați o privire pe noua gamă de jucării pentru exterior de la Mara and Tom – sunt toate de la brandul Haba, unele dintre ele potrivite pentru copii mici, altele și pentru copii mai mari, iar mie mi se par extrem de creative și de bine făcute. 

Preferata mea este, cu siguranță, hrănitoarea de păsări pe care Dorin și Mircea au construit-o împreună zilele trecute, un kit căsuță păsărele cu geam – pe site găsiți și varianta de căsuță închisă, în care păsările își pot face culcușul, cred că îl vom lua și pe acela pentru că asamblarea a fost mult prea simpatică și captivantă atât pentru flăcău, cât și pentru tatăl lui. Pachetul vine cu tot ce aveți nevoie pentru a construi hrănitoarea, mai puțin șurubelniță și semințe pentru păsări – lemnul este foarte bine șlefuit și tăiat, orificiile se potrivesc perfect, șuruburile sunt de calitate, totul a mers brici. Per total, nouă ne-a luat undeva între 30 de minute și o oră să terminăm toată căsuța, dar asta luând în considerare faptul că am muncit cot la cot cu un copil care voia el să mânuiască șurubelnița, el să așeze șuruburile, el să potrivească geamul din plexiglas și în general, el să managerieze întregul ”șantier”.

| Vezi și: Cum îl ajut pe cel mic să iubească natura și ieșitul afară? Iată 3 soluții.

După câteva zile, am trecut la un nou proiect de făcut afară, în curte, și anume bărcuța de la Terra Kids, primită tot de la Mara and Tom – un kit de construit compact, micuț, numai bun de luat în vacanță dacă mergeți cu cei mici la mare, mai ales că pentru realizarea lui nu vă trebuie nici măcar șurubelniță, ca la hrănitoarea de mai sus, ci o simplă forfecuță sau cuțitaș ca să puteți tăia sfoara pe care o veți găsi în pachet. Bărcuța este făcută din plută, dar mi-a plăcut că este zdravănă, solidă, robustă, nu vă gândiți la plutele acelea firave din care sunt făcute coasterele pentru pahare. Iar ce m-a amuzat teribil (iar pe Mircea și mai și) a fost faptul că barca poate fi îmbunătățită cu tot felul de elemente pe care le găsim în natură: noi am ”ranforsat-o” cu niște surcele ca să îi dăm un aer mai wild, și pe post de pânză de catarg i-am pus niște frunze mari și late. Până la urmă, i-am reinventat catargul cu totul, pentru că cel din cutie l-a fascinat prea mult pe toddler, care a declarat că este vorba despre un ”târnăcop” de care nu a vrut să se mai despartă.

Bărcuța plutește excelent și are în partea din față un cârlig de care puteți prinde o sfoară, ca să poată fi trasă după voi. Noi nu am riscat să o punem aici, în apa Avrigului care ne trece prin curte (este foarte învolburat și nu voiam sa pierdem bărcuța), dar cum ajungem la București mergem la iazul din parc și o ducem în prima ei croazieră.

Ce am mai făcut noi afară în această vacanță și l-a distrat mult pe flăcău? Am ridicat un zmeu colorat, o treabă care pe mine în copilărie mă speria enorm, dar care se pare că pe el l-a bucurat. L-a asamblat, ca de obicei, alături de tatăl său (nu vă spun ce relație faină se construiește între ei atunci când meșteresc amândoi la un proiect comun, adică da, da, alăptarea este grozavă pentru mamă și copil, dar să vedeți ce reușesc să facă o șurubelniță galbenă și un ghem de sfoară din relația tată-fiu) – iar apoi au râs de s-au prăpădit în timp ce au încercat să-l facă să zboare într-o zi cu zero vânt.

Am mai văzut, în gama de jucării exterior de la Mara and Tom, și un kit pentru copii pentru aprins focul, tot de la Terra Kids (Haba), peste care inițial am trecut repede – mă gândeam că Mircea este prea mic pentru asemenea activități. Asta până când ne-am hotărât brusc să facem un foc de tabără și ne-am chinuit destul de tare până am reușit să îi dăm drumul, mai ales că în afară de surcele, niște foi de hârtie și o brichetă aproape goală nu aveam nimic la noi. După ce am căutat pe Google ”Cum fac foc de tabără?” am concluzionat: cu siguranță la următoarea noastră plecare acest kit o să se afle pe lista noastră de cumpărături.

Ce ne-ar mai fi prins bine în această vacanță la Avrig și am văzut pe site la Mara and Tom? Acest recipient cu lupă pentru insecte (cu toată scârba mea de ele, Mircul adora să le examineze îndeaproape) sau acest kit pentru a face o căsuță pentru insecte – mi se par fascinante nu numai pentru excursiile în natură, dar și dacă locuiți la casă sau dacă mergeți la țară, la bunici.

Cum îi ajută pe copii genul acesta de proiecte?

Ce m-a uimit a fost concentrarea și dedicarea pe care Mircea le-a arătat de fiecare dată când am construit împreună ceva în mijlocul naturii. Deși în ultimul timp răbdarea lui în ceea ce privește activitățile de migală a migrat înspre explorări și motricitate grosieră (puzzle-urile sunt ”pa” deocamdată), de data aceasta nu s-a mișcat de lângă tatăl lui cât timp au lucrat la căsuță și bărcuță, nu a cerut o altă activitate, nu s-a plictisit, nu a vrut să plece prin curte sau să vadă ce mai învârte câinele. A frunzărit instrucțiunile, i-a oferit tatălui său piesele pe care acesta le cerea, a strâns șuruburi și a potrivit bucăți de lemn. Aceste jucării de exterior mi se par niște proiecte minunate pentru motricitate fină, coordonare mână-ochi, capacitatea de a urmări niște instrucțiuni simple, dar mai ales pentru concentrare, atenție și răbdare.

În plus, îmi place mult faptul că sunt cât se poate de reale și de utile – îmi este greu să ne numesc jucării, pentru că nu prea sunt jucării, și îmi este greu să spun că Mircea ”s-a jucat” cu ele, când de fapt a explorat, a învățat, și-a îmbogățit cunoștințele și vocabularul. Dacă vă atrag și vouă atenția, puteți folosi și cuponul sunny, care vă aduce 15% reducere la toate produsele Haba de pe Mara and Tom.

3. Mi-e teamă că ar putea păți ceva.

”Dar o să se murdărească! O să vină înapoi cu toate hainele pline de noroi și pământ! O să îi intre nisip în încălțăminte! Vrea să pună mâna pe toți câinii! Culege de jos toți melcii și toți cărăbușii! Sare în toate bălțile!” Aud asta în fiecare zi de la o mulțime de părinți. Unele temeri sunt foarte pertinente – ”Faptul că se poate lovi. Fetița mea de un an și jumătate efectiv aleargă, nu merge”, ”Weekendul trecut a înghițit o pietricică. Am găsit-o ieri (n.r. în scaun), după patru zile”, ”Căpușele, recent am găsit una pe pitic”, ”Faptul că orașul acesta este orice, mai puțin safe pentru a lăsa copilul liber”. Altele țin mai mult de confortul nostru psihic decât al lor – văd zilnic o mulțime de bunici în parc care nu-și scot nepoții din ”Nu o lua pe acolo! Rămâi pe alee! Vezi că te murdărești! Lasă bățul ăla jos! Uite cum te-ai făcut pe haine, o să se supere mama!”.

Ajută mult să hotărâți din start ce este acceptabil și ce nu pentru familia voastră – și să păstrați acele limite orice ar fi, să le rostiți, să le repetați, pentru a intra în mintea celor mici. La noi, regulile sunt puține și de neclintit:

  • ”Nu putem mâna pe gunoaie și caca, pentru că sunt foarte murdare și pline de microbi, ne putem îmbolnăvi”. În rest are mână liberă să culeagă orice melc, cărăbuș, frunză sau băț de pe jos.
  • ”Nu băgăm în gură nimic, nu este sigur să mâncăm sau să înghițim lucruri de afară”. Putem lua o gustare, după ce ne spălăm pe mâini.
  • ”Pe trotuar, pe stradă, în parcare, pe aleile aglomerate, la marginea lacului mergem doar de mână cu mami sau tati”. În rest run, Forrest.
  • ”Vara ținem pălăria de soare pe cap și ne dăm cu cremă când spune mami”. În rest, dacă are chef să iasă cu bocancii de iarnă în august, să fie sănătos.

Copiii, chiar și cei foarte mici, înțeleg foarte bine noțiunea de limite, mai ales când ele vin însoțite de o explicație clară și mai ales când nu facem mereu excepții de la ele. De exemplu, nouă acum ne vine foarte ușor să construim alături de cel mic o căsuță pentru păsări cum este cea de la Mara and Tom, chiar dacă presupune mai multe șuruburi mai mari sau mai mici, pentru că Mircul a învățat că șuruburile nu se bagă în gură, nu se aruncă, nu se gustă, nu se molfăie – acum un an probabil că nu am fi putut să facem o asemenea activitate, dar la 2 ani și patru luni, flăcăul a fost mult mai interesat de construcția în sine (părțile din lemn care se potriveau ca un puzzle, șuruburile care se învârteau, șurubelnița mare, geamul transparent căruia a trebuit să îi dăm jos autocolantul protector) decât de a gusta din lemne sau șuruburi. 

| Vezi și: Căte toți părinții care caută jucării educative pentru copiii lor…

4. Pregătirea este enervantă și durează enorm.

Da, da, da, Doamne da! Unde am greșit, noi părinții, în această viață, de trebuie să ne luptăm atât cu îmbrăcatul copiilor? Puține lucruri pe lumea asta sunt mai obositoare, solicitante și exasperante decât îmbrăcarea unui copil mic pentru a-l scoate afară din casă, iar situația se complică enorm și ajunge deja la limita imposibilului când afară este frig sau tocmai a plouat și trebuie să punem mai multe straturi. Am trecut și noi prin asta (și încă trecem când este și bunicul pe la noi pe acasă, am senzația că atunci când vine el în vizită toddlerul din dotare face show de 5 ori mai mare) și iată ce a funcționat în cazul nostru sau ce a redus timpul și bătaia de cap:

  • Opțiuni limitate. Îi ofer 2-3 opțiuni din care își poate alege singur ce dorește. Asta îi dă un sentiment de control și autonomie care și lui, și mie ne prinde bine. Că iese din casă cu trei tipuri de printuri pe el, asta este partea a doua.
  • Șifonier foarte organizat și la nivelul lui. Dacă chiar nu vrea să aleagă din cele 2 opțiuni pe care i le pun la dispoziție (uneori asta nu merge, e mare, știe exact ce haine are în garderobă și uneori vrea anumite lucruri și doar pe acelea), îl trimit la șifonier să își aleagă singur. Toate hainele sunt la vedere, aranjate pe umerașe sau în cutii, le poate vedea și accesa pe toate, uneori asta ușurează mult tot procesul.
  • Explicarea consecințelor. ”Dacă nu te îmbraci acum, vei avea mult mai puțin timp pe care îl vei putea petrece afară și nu o să mai putem ajunge la Roata Mare”. ”Dacă întârzii cu îmbrăcatul, nu o să putem merge la leagăne pentru că drumul până acolo e foarte lung și o să rămânem aici, în jurul blocului”. Înțelege asta din ce în ce mai bine. E și mai eficientă treaba dacă știu că vrea ceva foarte mult afară și îi explic că vom ajunge să facem acel ceva cu atât mai repede cu cât se îmbracă mai rapid: ”Afară vom construi o bărcuță numai bună de pus pe lac. Hai să ne îmbrăcăm repede ca să putem să ne apucăm mai repede de meșterit!”
  • Timer. La noi merge foarte bine ”Regula celor 2 minute”, pe care i-am tot spus-o cam de când avea un an și un pic. ”Ok, nu vrei să te îmbraci acum, te înțeleg, vrei să te joci. Mai joacă-te două minute și apoi te rog să mă iei tu de mânuță ca să ne îmbrăcăm”. Nu a funcționat din prima, dar funcționează dacă sunteți constanți și dacă cele două minute chiar sunt două minute, nu ”încă două și încă două”.
  • Îmi aleg luptele. Dacă l-ați văzut în pozele de mai sus pe Mircea lucrând la hrănitoarea de păsări de la Mara and Tom cu blugi, cizme de cauciuc și căciulă pe cap în timpul verii, asta este pentru că îmi aleg luptele și, atâta timp cât este în siguranță, îl las să suport consecințele alegerilor lui. A insistat să poarte ghete de cauciuc, deși afară erau 27 de grade și un soare orbitor? I-am explicat de ce nu e bine să facă asta, dar dacă a ținut morțiș, desigur, nu văd o problemă, să poarte ghetele, o să i se pară cu siguranță inconfortabile și va avea ceva de învățat din asta. A insistat să își pună căciula de lână în iuna iunie? I-am explicat de ce nu e bine să facă asta, dar dacă a ținut morțiș, desigur, nu văd o problemă, să poarte căciula, o să i se pară cu siguranță inconfortabilă și va avea ceva de învățat din asta.

5. Nu știu ce să fac cu treburile casei.

Suntem diferiți, iar ordinea unuia este haosul celuilalt – pentru mine o casă sclipitoare și ordonată nu a fost niciodată o prioritate. Însă ce fac eu ca să țin, pe cât se poate, lucrurile sub control:

  • Mă folosesc cât pot de tehnologie. Am economisit mult ca să ne luăm mașină de spălat vase, mașină de uscat rufe și multicooker de gătit sub presiune, iar acum strângem bani să ne luăm și un aspirator robot (nu e ieftin, nu ne permitem să îl luăm așa, dintr-o dată, dar încet-încet ajungem acolo!).
  • Încerc să deleg cât mai mult. Nu avem bonă și Mircea încă nu merge la grădiniță, iar și eu și Dorin muncim. Așa că încerc să mențin balanța treburilor casnice cât mai echilibrată și să îi pasez cît mai multe lucruri și lui. Recent, am semnat un contract cu o firmă de curățenie care să vină lunar pe la noi și să ne ajute cu grosul – spălat veceuri, cadă, geamuri, podea.
  • Nu sunt pretențioasă la mâncare – mâncăm din aceeași ciorbă câte 2-3 zile, fac mâncare multă, o porționez și o congelez, ca să avem la îndemână când timpul nu este prietenul nostru, niște fructe cu iaurt și unt de arahide sau niște biscuiți cu legume copți la cuptor mi se par idei de gustare foarte pertinente, iar dacă nu mai am timp de cină, o mămăligă cu brânză și smântână este perfectă. În seara în care am construit bărcuța de la Mara and Tom am insistat să facem și un foc de tabără, așa că ne-am trezit undeva aproape de ora 20.30 fără cină și în criză de timp – am făcut rapid niște terci de ovăz cu lapte, am ras în el un morcov, am adăugat o banană și niște unt de arahide și gata masa. 
  • Nu mă autoflagelez dacă apartamentul este vraiște – standardele mele au scăzut enorm în ultima vreme și, sincer, a început să mă intereseze prea puțin dacă s-au strâns vase în chiuvetă sau dacă policioarele au cam mult praf pe ele.
  • Îl implic pe cel mic în tot ce se poate, vrea și este sigur pentru el – am început să fac asta încă de când avea câteva luni și îl luam în bucătărie cu mine în timp ce pregăteam masa sau puneam o mașină de vase la spălat. Este un membru al familiei noastre și îmi doresc să crească știind că treburile casei sunt ale noastre, ale tuturor, nu doar ale părinților.

În loc de încheiere.

Un singur lucru vreau să vă mai spun legat de ieșitul afară cu micii noștri exploratori: renunțați la presiune. Stabiliți-vă propriile reguli. Ieșiți cât și când considerați că vă prinde bine. Decât un părinte obosit, epuizat și nervos pentru că încearcă să le facă pe toate, mai bine un părinte ceva mai calm, mai relaxat, și care n-a reușit să-și bifeze toate taskurile zilei. Decât un părinte stresat și panicat, mai bine unul care poate fi acolo, prezent și atent la copilul său. Stabiliți-vă o strategie față de care să vă simțiți confortabil – și apoi, în limitele setate de voi, permiteți-i celui mic să exploreze. Nu își va aduce niciodată aminte de pașii pe care amândoi îi faceți prin iarbă vara asta, dar va păstra pentru totdeauna în sine o senzație caldă, de siguranță, pentru că ați fost acolo lângă el, în toate acele momente în care a descoperit lumea.

 

*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu MaraandTom.ro, un magazin online de jucării și jocuri care mi-a fost recomandat de mai multe mame din comunitatea de pe Instagram, și unde am descoperit cu drag o mulțime de produse istețe și calitative. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre produsele menționate, pe care le-am primit spre testare și cu care ne-am tot jucat, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi. 

Tag-uri:

Câteva comentarii

  1. asthma treatment hail – asthma treatment skill inhalers for asthma luck

  2. uti medication pure – treatment for uti chain treatment for uti fourth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *