#NormalizeMotherhood: Optimismul lui amestecat cu eterna replică “Suntem tineri, o să vină și copilul, nu te mai stresa atât” mă chinuiau efectiv

••• Textul de mai jos și fotografiile fac parte din seria #NormalizeMotherhood, pe care am pornit-o anul trecut alături de mamele din comunitatea de pe Instagram pentru că am vrut să arătăm fața reală, autentică, a maternității şi a postpartum-ului – fără filtre, fără măşti, fără a căuta cele mai bune unghiuri. Dacă vreți să vă alăturați proiectului, aştept fotografiile şi gândurile voastre. Vă mulțumesc!  •••

”Eu am așteptat sarcina aproape 3 ani, timp in care am făcut cam tot ce se putea face in materie de analize pe partea de sistem reproducător, parte hormonală și chiar hematologică. In anii astia am suferit mult in tăcere la fiecare întrebare legată de acest subiect, fie ca era venită din partea persoanelor foarte apropiate, a colegilor sau pur și simplu a persoanelor străine.

Cei apropiați care știau ca ne dorim copii veneau cu tot felul de soluții și sfaturi care sincer mai mult ma încurcau decât sa mă ajute. Spun “mă” pentru ca in acea perioada am simțit ca lupt singura, deși aveam un sot alături de mine fizic și moral in toate cealalte încercări dar mai puțin in asta. Optimismul lui amestecat cu eterna replica “suntem tineri, o sa vina și copilul, nu te mai stresa atat” ma chinuiau efectiv. Eu ma apropiam de 30, el de 33 deci chiar nu mai eram tineri. Drept dovada, deși eu am făcut zeci de analize și investigații care mai de care mai invazive (de la recoltat sânge frecvent la verificare tubara), el nu a acceptat NIMIC in materie de investigații. Nu știu dacă sa-l condamn sau nu, inclusiv atunci aveam mixed feelings și uneori când vedeam ca fac o mulțime de investigații și tot nu rămân însărcinată îmi spuneam “măcar știu ca eu sunt ok și problema e la el”. Și poate de asta refuza sa meargă sa verifice. De teama, de rusine.

Ei bine, povestea mea, a noastră, are happy-end pentru ca in mai 2020 s-a intamplat minunea. Exact când soțul acceptase la nivel declarativ (n-am mai apucat sa facem programare) ca va merge sa facă un minimum de investigații. Am rămas însărcinată la aproximativ 2 luni după o histerosonografie care mi-a confirmat permeabilitatea trompelor uterine și care era practic ce rămăsese nefăcut in anii de încercări. Sunt conștientă ca medical vorbind, procedura a ajutat însă eu aleg sa cred ca puiul meu a fost trimis ca un DAR de sus pentru ca in acea perioada m-am rugat mult, asa cum am știut și putut mai bine. Perioada de lockdown și lucratul exclusiv de acasa mi-au oferit răgaz pentru rugăciune și post (era postul Pastelui). M-am rugat atunci la Sf Efrem despre care auzisem și citisem ca ar fi ocrotitor al mamelor și copiilor. Știam de ceva timp ca dacă voi avea un băiețel ii voi da numele Efrem iar dacă voi avea o fetița o voi numi Maria. Ei bine, eu am rămas însărcinată imediat după Pastele din 2020 (perioada 1-5 mai) iar pe 5 mai se sărbătorește in calendar Sf Efrem. Pe fetița am născut-o in Ianuarie, pe 27 iar pe 28 este un alt sfânt Efrem in calendar astfel ca acum am lângă mine o Maria Efremia perfecta.

Ce vreau eu sa subliniez legat de aceasta lupta este ca indiferent ce colac de salvare am găsi, e important. Indiferent ca e vorba de medicina, de meditație, de consiliere psihologică ori rugăciune, e bine sa găsim alinare in ceva pentru ca drumul acesta poate fi atat de lung și sinuos. Ce nu am specificat in poveste, este faptul ca efectiv se adora unul pe celălalt. Și uneori, chiar și acum îl mai întreb dacă o iubește… știu ca sunt prostuță și ca nu e nevoie de vreun raspuns de la el pentru ca se vede ca o adora însă poate fi și asta o urmare a faptului ca “pe drum” m-am simțit uneori singura și neînțeleasă…” (Cătălina, o mamă din comunitatea noastră de pe Instagram).