Cum am pregătit copilul pentru prima lui excursie, dar și pentru drumurile la doctor, analize, drumeții, grădiniță, petreceri și alte evenimente din afara zonei lui de confort

O mulțumire adusă jocurilor de rol și a schimbărilor pe care acestea le fac în personalitatea, îndrăzneala, curajul și autonomia copiilor noștri

Până pe la vreun an și ceva, drumurile la medic au fost, pentru noi, un chin suprem. Nu, nu vă închipuiți că băiețelul nostru plângea, ar fi ușor de spus asta – dar plângea, de fapt, toată familia. Jeleam eu, neconsolată, lăcrima taică-su, în timp ce se dădea puternic și stăpân pe sine, tremura de milă bunică-su, care aștepta pe WhatsApp să vadă ce-a făcut nepotul, toată casa însemna cu roșu în calendar ziua de vaccin sau de analize, pentru că știam că se va lăsa cu bocete pentru absolut toate părțile implicate.

După care băiatul a mai crescut, iar noi am început să citim mai multe despre jocurile de rol și despre pregătirea celor mici pentru fiecare eveniment din viața lor care îi scoate din zona de confort. Și am început să punem în practică ceea ce englezii numesc PREP – a pregăti terenul, a pregăti copilul, a face tot ceea ce putem, ca părinți, pentru ca respectivul eveniment să nu fie o surpriză șocantă pentru copil, ci un firesc prin care, chiar dacă nu a mai trecut, măcar știe la ce să se aștepte și ce o să i se întâmple.

Am scris acest articol despre pregătirea copiilor și despre jocurile de rol la îndemnul celor de la De-a Joaca, un magazin cu jocuri educative și produse pentru copii despre care v-am mai povestit și cu alte ocazii – avem de la ei niște jocuri foarte frumoase pentru dezvoltarea motricității fine, iar anul trecut am discutat, alături de ei, despre dezvoltarea gândirii spațiale. 

Vestea frumoasă este că timp de o lună avem activ pe De-a Joaca cuponul sunny, care vă oferă 15% reducere la toate produsele selectate de mine și de echipa lor jucăușă în această pagină de campanie – așa că ia intrați repede să vedeți ce v-ar plăcea din stocul lor de jucării educative pentru copii.

Ce înseamnă, de fapt, să pregătești un copil pentru un eveniment aparte din viața lui?

Îmi amintesc și acum cu ce furie descopeream, pe când eram micuță, că părinții mei îmi strecurau pastilele pentru răceală în felii de portocală, ca să le iau fără prea multă bătaie de cap din partea lor și, eventual, fără să-mi dau seama. Evident că îmi dădeam seama – când era prea târziu și le simțeam deja gustul amărui în gură. Sau când îmi spuneau că mergem împreună într-o vizită, ca mai apoi să mă trezesc la doctor, pentru cine știe ce vaccin sau tratament. Sau când îmi spuneau că injecția medicului nu o să mă doară deloc, absolut deloc, ca mai apoi evident să simt durerea ascuțită a acului de la ampicilină până în măduva oaselor.

Mulți părinți preferă să le spună minciunele copiilor lor sau să le ascundă ce se va întâmpla de fapt, gândindu-se că astfel, cel mic va trece mai ușor prin încercarea care urmează – fie ea un drum la medic, o recoltare de analize, prima zi de grădiniță sau prima zi de muncă a părinților, când copilul rămâne alături de o bonă. Din păcate, efectul resimțit de cei mici este fix contrariul – copiii își pierd încrederea în părinte, devin bănuitori, sunt gata să plângă, să protesteze, să se opună, iar următoarea experiență asemnănătoare va fi și mai dificilă pentru ei.

Să pregătești un copil pentru un eveniment aparte din viața lui înseamnă să îi acorzi suficient respect pentru a-i prezenta adevărul care urmează să se întâmple, cu blândețe și simplitate, și să mergi pe ideea că evenimentul va fi cu atât mai ușor de dus cu cât copilul va ști la ce să se aștepte, ce se va întâmpla, ordinea lucrurilor și felul în care se va simți.

Nu uitați de codul sunny, care vă oferă 15% reducere timp de o lună la toate produsele din campania pe care am pus-o la cale cu cei de la De-a Joaca.

Cum funcționează jocurile de rol în această pregătire a celor mici?

Jocurile de rol reprezintă o parte deosebit de importantă din dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Ele pot fi inițiate de părinte de la o vârstă fragedă (chiar și de la un an), iar pe undeva pe la 2-3 ani cei mici pot începe să-și pună în practică propriile jocuri de rol.

Jocurile de rol le permit copiilor, de fapt, să fie niște mici actori – să își însușească roluri diferite, să exploreze diverse scenarii și să testeze reacțiile și răspunsurile celor din jur la comportamentul lor, într-un mediu sigur și controlat. Practic, ei se prefac că iau parte la niște situații la care încă n-au participat (sau au făcut-o, dar experiența le-a rămas încă în minte ca fiind stresantă sau interesantă), și își imaginează discuții, acțiuni, scenarii și diferite outcome-uri, din confortul propriei camere sau sufragerii – e mare lucru să experimenteze un drum la doctor chiar de pe covorul preferat, fără stresul unui cabinet steril și al unui doctor cu mască și stetoscop rece.

Cum putem pregăti copilul pentru mersul la medic, vaccinuri și analize?

Primul pas este să discutați, discutați, discutați – da, chiar dacă avem de-aface cu un copil mic, de un an, care pare să nu înțeleagă nimic: tonul vostru blând și ferm, calm și încrezător, descrierile făcute îl vor liniști și îi vor reasigura că este pe mâini bune, în siguranță. Povestiți-i ce se va întâmpla la următorul drum la medic cu lux de amănunte, fără să ascundeți situațiile în care va simți durere sau disconfort. 

Puteți spune: ”Mai întâi, medicul și mami te vor dezbrăca, pentru ca să poți fi consultat. S-ar putea să îți fie puțin frig, mai ales când stetoscopul medicului, adică șerpișorul acela de la gâtul lui, îți va atinge pielea – este cam rece! Apoi medicul va lua o injecție, care este pliiiină cu un lichid bun pentru tine, ca să îți facă vaccinul. Vei simți o înțepătură doar două clipe: Unu, doi! – și apoi nu vei mai simți nimic, atâta durează durerea!”

Al doilea pas este să porniți, în perioada de dinainte de vizita medicală, cât mai multe jocuri de rol – noi ne ajutăm de o trusă medicală simpatică foc, de la Djeco, luată de pe De-a Joaca, care are și stetoscop, și injecție, și termometru, și unguent, spatulă, comprese sterile, ba chiar și niște plasturi simpatici, care se pot prinde de degete cu elastic.

Cu ajutorul ei i-am făcut vulpii de pluș toate vaccinurile din schema obligatorie, iar ursului și cele din schema opțională, am folosit termometrul ca să vedem cât de febrili erau excavatorul și basculanta (răspuns: foarte, aveau nevoie de o rețetă medicală, noroc că și aceea era binemersi în trusă), și ne-am obișnuit cu stetoscopul din lemn – Mircea a avut, timp de multă vreme, o mare teamă de stetoscop. Apreciez și acum un medic pediatru din Thassos, unde am ajuns la un moment dat de urgență, care avea stetoscopul îmbrăcat într-un ”costum” pufos de șarpe: a fost primul stetoscop pe care Mircea l-a acceptat cu drag, dovada clară că atunci când TOTUL este prezentat sub formă de joc sincer și onest, copiii vor înțelege și accepta mult mai ușor cee ce li se întâmplă.

Nu uitați de codul sunny, care vă oferă 15% reducere timp de o lună la toate produsele din campania pe care am pus-o la cale cu cei de la De-a Joaca.

Cum putem pregăti copiii pentru primele zile de grădiniță, prima excursie sau prima-orice?

Ahhhh, grădinița, câte bătăi de inimă mi-a adus și cât de panicată așteptam, în fața porții, să aud ce se întâmplă cu băiețelul de 2 ani și 7 luni care își petrecea pentru pima oară timp în colectivitate, după mai bine de un an de pandemie și semi-izolare. După peste jumătate de an pot spune cu mâna pe inimă: deși începuturile mi-au adus panică, stres și anxietate, o grădiniță aleasă înțelept și potrivit cu personalitatea unui copil și o adaptare blândă, bazată pe pregătiri și jocuri de rol, va conta enorm în dezvoltarea lui armonioasă și în felul în care privește lumea, oamenii, societatea. 

Cum am procedat? Am avut, ca și în cazul drumurilor la doctor, zeci de discuții despre ce se întâmplă acolo pe parcursul unei zile. Am povestit cum vor arăta diminețile și ce vom face acasă, cum își va petrece timpul alături de copii, ce va experimenta acolo, unde se va culca și când va veni mai exact mama lui după el.

Pe atunci nu-l aveam și bine ne-ar fi prins, dar e ok, îl folosim acum cu spor: acest Origami Puppet Show, tot de la De-a Joaca, adică  un punct de plecare foarte fain pentru jocurile de rol atunci când ai nevoie să pregătești un copil pentru ceva aparte din viața lui. Jocul Origami Puppet Show are 18 marionete pe care le puteți construi din hârtie cu cei mici, setul vine la pachet cu o foarfecă sau lipici, iar apoi cu ajutorul lor puteți începe să le dați viață și mici proiecte animăluțelor. 

Crocodilul, de exemplu, merge pentru prima oară la grădiniță și este foarte speriat. Girafa poate este doamna lui educatoare, care îi vorbește blând și calm, și îl ia în brațe cu multă dragoste. Cățelul poate că este un coleg mai năzbâtios, care îi fură jucăria și îl supără. Pisica poate este o fetiță pe care copilul vostru a lovit-o din greșeală, iar acum este tristă – după cum vedeți, pornind de la 18 marionete din hârtie puteți să inventați zeci de scenarii, toate extrem de plauzibile în orice situație, și tot atâtea jocuri de rol prin care copilul poate să experimenteze ce îl sperie, ce îl supără sau ce îi provoacă nesiguranță.

Noi, de exemplu, am folosit jocul Origami Puppet Show pentru a-l pregăti pe Mircea pentru prima excursie din viața lui. Azi de dimineață, la ora 7 și jumătate, l-am lăsat pe Mircea la autocar, în prima lui excursie la mare alături de colegii de grădiniță – noi nu avem posibilitatea să îl lăsăm la bunici peste noapte așa că asta a fost prima ieșire a lui în care a stat efectiv fără mine și fără Dorin, în alt oraș, cu o mașină care nu este a noastră, într-o excursie, pentru peste 12 ore. Așa că am folosit animalele din origami pentru a denumi colegii despre care știam că vor veni în excursie, le-am așezat într-un ”autocar”, le-am pus să împartă gustările, să își pună centurile, să meargă la mare, să se joace frumos împreună, ba chiar să rezolve și anumite conflicte despre care știu că vor exista, din categoria „Doamnaaaa, Gigel mi-a furat prosopul!” sau ”Doamnaaaaa, Gicuță mi-a luat lopățica!”.

Nu uitați de codul sunny, care vă oferă 15% reducere timp de o lună la toate produsele din campania pe care am pus-o la cale cu cei de la De-a Joaca.

Cum putem ajuta copiii care fac mofturi la masă?

E greu, e greu nene să gătești ceva delicios pe care copilul să ți-l refuze instant, pe motiv că e ”prea verde”, ”prea scârbos” sau ”prea ia-l de aici, mami, că e GROAZZZNIC”. Ce am observat că ajută enorm în cazul copiilor care au rețineri vizavi de mâncarea nouă este, de fapt, expunerea constantă la această mâncare nouă, în toate formele sale, inclusiv cele din timpul procesului de gătire.

Mircea, deși mereu a mâncat destul de bine, a avut întotdeauna o reținere față de lucrurile noi – durează ENORM până încearcă prima lui bucată de ceva, dar dacă acea bucată a reușit să ajungă în gură, pfiuuuuuuu, e clar, o va mânca. Așa că ce am făcut eu a fost să îl iau în bucătărie cu mine și, încă de mic, să îl las să pună mâna pe orice: pe ustensile, ingrediente, condimente, castroane, tigăi și orice mi se părea că este sigur și educativ pentru el.

De la De-a Joaca avem, pentru el, acest set de ustensile de bucătărie din lemn – foarte frumos lucrate și finisate, micuțe, potrivite pentru mâinile copiilor, pe care am reușit să le fotografiez înainte să fie complet murdărite de toate sosurile casei (în Stories le veți vedea și cum arată acum, după ce au trecut deja printr-o serie serioasă de brioșe, tocănițe și supe cu găluști).

Cum putem ajuta copiii să fie în siguranță atunci când nu sunt cu noi?

Mai am un set de la De-a Joaca pe care noi îl folosim des în combinație cu seturile lui de mașini, șine de tren sau străzi, și anume un set de semne de circulație, pe care mi se pare important să le învețe, să știe de existența lor și la ce folosesc. Evident că la 3 ani nu mă aștept să știe ce înseamnă fiecare semn de circulație, dar vreau să aibă o idee despre ele, pentru că na, astăzi a mers într-o excursie la mare, săptămânal merge cu grădinița la pădure, și vreau să înțeleagă că există niște reguli pe care le respectăm ca să fim cu toții în siguranță.

Cum procedăm? La fel ca în toate cazurile de mai sus: povestim, explicăm, ne jucăm jocuri de rol. Putem spune, în funcție de vârsta copilului: ”Când mergem pe trotuar împreună vreau să mă ții de mână în permanență. Este periculos să fim lângă o stradă și să te desprinzi de mine” sau ”Aceasta este o parcare. Prin parcare trec mașini cu viteză. În parcare mergem doar de mână”. Sau: ”Aceasta este o trecere de pietoni. Strada o trecem doar pe la trecerea de pietoni, iată cum este semnalizată!”.

De ce să pierdem timpul cu atâtea explicații și jocuri de rol?

Știu, știu, suntem generația care a crescut cu părinți foarte grăbiți, obosiți, epuizați, care nu aveau nici timpul, nici disponibilitatea de a sta, vorba aceea, după fundul nostru. N-a fost timp pentru multe explicații în ceea ce ne privește și ne-am descurcat de multe ori din mers, iar asta s-a văzut, mai devreme sau mai târziu: suntem de multe ori panicați, stresați, anxioși, nu avem încredere în noi și nici în ceilalți, avem fobii, frici, ne temem pentru tot ce este mai rău, ne e teamă să spunem ”nu”, dar parcă ne e teamă să spunem și ”da”.

Explicațiile, pregătirea și jocurile de rol exact asta aduc în viața copiilor noștri: siguranță, claritate, încredere. Autonomie și independență. Atașament sigur față de părinte, capacitatea de a lua decizii proprii, abilitatea de a lua anumite hotărâri. Dar, mai ales, sentimentul că părintele, acest om pe care ei îl iubesc nespus, îl respectă suficient încât să nu îl păcălească, să nu îl mintă, să nu îl ducă cu zăhărelul. Pentru că niciun copil nu merită acest lucru – dimpotrivă.

Nu uitați de codul sunny, care vă oferă 15% reducere timp de o lună la toate produsele din campania pe care am pus-o la cale cu cei de la De-a Joaca.

*** Acest articol a fost realizat în parteneriat cu deajoaca.ro, un magazin online de jucării, jocuri și produse pentru copii pe care l-am descoperit de curând cu mare plăcere. Textul de mai sus reprezintă, ca întotdeauna, părerea mea sinceră și autentică despre produsele menționate, pe care le-am primit spre testare și cu care ne-am tot jucat, pentru ca eu să pot scrie despre ele cât mai pertinent pentru voi.