Un adevăr trist pe care nu ți-l spune nimeni despre viața cu doi copii:
Cum o să ratezi multe milestone-uri ale primului, pentru că ești cu ochii la al doilea.
Și invers.
…
”Mami, ai văzut ce-am făcut?!?”
”Am reușit să urc tot zidul pentru alpiniști, AI VĂZUT??”
”Am mers fără mâini pe ghidon și fără picioare pe pedale, M-AI VĂZUT?!?”
”M-am cățărat pe cea mai de sus creangă a copacului, AI VĂZUT???”
”Mi-am făcut singur fundă la șiret, AI VĂZUT?!”
”Am făcut perfect exercițiul de la jiu-jitsu, AI VĂZUUUT?!”
Ai văzut? AI VĂZUT?? AI VĂZUUUUUUUT??????????
Nu, n-am văzut.
N-am văzut pentru că cea mică era să cadă de pe tobogan, iar eu eram acolo să o prind.
N-am văzut pentru că cea mică se enervase pe un melc și voia brusc la sân.
N-am văzut pentru că cea mică îmi arăta o pisică.
N-am văzut pentru că cea mică tocmai spusese ”Mami, vino la Bebe Zizi!” pentru prima oară, și eu evident mă dusesem fir întins.
N-am văzut pentru că cea mică avea nevoie în brațe.
N-am văzut pentru că cea mică părea că se îneacă cu banană.
N-am văzut pentru că cea mică părea că zboară de pe trotinetă, și a trebuit să o prind rapid.
Sau invers. Perfect adevărat și în sens invers. N-am văzut prea bine primii pași ai Zeinei, că Mircea se arunca cu avânt în piscină chiar atunci. N-am văzut prima ei cățărare, că Mircea făcea niște scheme cu o bicicletă. N-am fost pe fază la primele ei cuvinte, pentru că Mircea trăgea de mine să îi repar un dinozaur.
Se vorbește prea puțin despre cum, o dată cu al doilea copil, nu mai ești acolo complet, așa cum erai, nici pentru unul, nici pentru altul. Ești strigată de unul, dar mintea e la celălalt, care face ceva periculos. Ești îmbrățișată de unul, dar mâinile ți se duc spre celălalt, care se împiedică de un lemn. Ești iubită de unul, dar te desprinzi ca să vezi de ce tușește celălalt, după ce și-a înfundat o banană înteagă în gură.
E frumos, dar și un pic trist. E firesc, dar și un pic nostalgic. E împlinitor, dar și puțin dureros.
Și le-aș spune așa copiilor mei: ”Mami vă vede. Mami vă aude. Chiar și atunci când pare că are ochii și urechile în altă parte. Mami vă vede cu sufletul. În inima mea, văd și aud tot ce faceți. Pentru că sunteți oricum, acolo, mereu”.
