Mom Enough

Prima oară când mi-am dat seama că sunt un pic ciudată față de ceilalți copii…

Prima oară când mi-am dat seama că sunt un pic ciudată și diferită față de ceilalți copii a fost când am realizat că cei mai mulți dintre ei nu picau frecvent într-o lume a viselor cu ochii deschiși și nu rulau aproape mereu, în fața ochilor, niște filmulețe concepute de imaginația lor – povești, întâmplări, toate construite, într-un amestec dintre lumea reală și cea imaginară. ”Diapozitive” le spuneam, că deh, pe vremea aia nu aveam YouTube, ne uitam la diapozitive cu părinții. Când i-am povestit mamei și fratelui meu că eu ”văd diapozitive interesante în fața ochilor, dar în mintea mea, și sunt povești foarte frumoase!”, îmi amintesc și acum, au râs de mine de s-au prăpădit și mi-au spus că sunt bleagă, că îmi pierd vremea și că ar trebui să cobor cu picioarele pe pământ.

Am tăcut. Nu le-am mai povestit nimic despre ”diapozitivele” mele.

Așa că în momentul în care ne-am culcat în autorulota noastră, în prima seară, iar Mircea mi-a spus, cu un aer de mare secret împărtășit, ”Știi, mami, eu VĂD niște clipuri în fața ochilor, în mintea mea, clipuri foarte interesante cu tot felul de povești, îmi place să mă uit la ele”, mi s-a tăiat respirația. Gândindu-mă la comoara din mintea lui. La comoara din mintea, cred eu, a tuturor copiilor. Pe loc am fost transportată cu 35 de ani în urmă și am simțit că asist la un moment prețios, care va rămâne cu el toată viața.

Așa că l-am îmbrățișat, i-am spus că știu la ce se referă, i-am spus că și eu vedeam asemenea ”clipuri” când eram mică, și i-am spus că de la ele va porni, probabil, un viitor în care va crea, va povesti, va construi, își va imagina. Că are un dar prețios. Și că să fie fericit, nu rușinat, cu acest har.

A adormit încântat. Încrezător. Împăcat.

Pe undeva, cred că și Cătălina cea mică a adormit la fel de împăcată.

Pe undeva, sper eu, mulți adulți vor dormi în noaptea asta împăcați, după ce citesc acest text. Care își dorește de fapt să celebreze comorile din voi.

Comorile care încă există.

Indiferent dacă viața și oamenii din jur au încercat să le îngroape.

Comorile sunteți voi. 💛

Tag-uri:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *