Copilul MeuLa Joacă

Cum învățăm toddlerii să nu mai bage în gură acuarele, plastilină, carioci sau creioane? Strategia celor 4 ”R”

Un pic după ce copiii lor împlinesc un an, poate un an și câteva luni, părinții încep să se gândească dacă a venit momentul să le ofere celor mici acuarele, pensule, plastilină, creioane colorate, creioane cerate sau carioci. Și pe bună dreptate: este o vârsă potrivită pentru ca toddlerii să înceapă să fie expuși la tot felul de arts&crafts, să se obișnuiască treptat cu asemenea activități, să-și dezvolte motricitatea fină pictând sau frământând niște plastilină moale, să se exprime prin culori și forme, să se dezvolte artistic. Unde ”artistic” înseamnă deocamdată mâzgălituri haotice și boțuri hidoase de plastilină pe care ei le numesc ”melc” sau ”mami”, dar hei, nici Brâncuși nu s-a născut lucrând la Coloana Infinitului, ok?

”Vreau să-i dau carioci și acuarele, vreau să modelăm împreună cu plastilină, dar mi-e foarte frică de faptul că o să vrea doar să le bage în gură sau că o să mâzgălească toți pereții!” – acesta este unul dintre mesajele pe care le primesc zilnic pe Instagram, mai ales după ce postez câte un clip cu Mircea care frământă de zor Play-Doh (adică obsesia lui din ultimele luni). Este o teamă foarte pertinentă, pentru că la un an, un an și ceva, cei mai mulți copii sunt încă în faza în care vor să ”guste” cam tot ce-i interesant prin jur – o fază firească și naturală de altfel, nu este nimic în neregulă cu ei, acesta este unul dintre modurile în care ei experimentează și explorează lumea din jur.

Dacă și vouă vă este teamă că toddlerul din dotare va mânca plastilină, va băga în gură niscaiva vârfuri de cariocă sau va trage o dușcă zdravănă de baby paint (după ce a împrăștiat-o pe fronturile albe de la bucătărie), vă împărtășesc cu drag soluția care a funcționat în cazul nostru, adică Strategia celor 4 ”R” – Regulă, Retragere, Răbdare, Reluare. Vă explic mai jos ce presupune această strategie și fiecare ”R” în parte, pe noi ne-a ajutat enorm și a făcut trecerea de la panică și stres (da, mă treceau toate apele numai când scoteam cariocile) la joacă liniștită, veselă și fără griji. Iată cum puteți să le oferiți piticilor acuarele, pensule, carioci, creioane și plastilină fără să bage totul în gură și fără să vă ”renoveze” întreaga casă.

1. Regulă.

Primul pas din strategie este stabilirea, din start, a unei reguli clare și precise în ceea ce privește activitățile de arts & crafts. Gândiți-vă foarte bine care va fi Regula potrivită pentru familia voastră și fiți pregătit ca, orice ar fi, să vă țineți de această regulă. De exemplu, în cazul nostru, regula pe care am stabilit-o din start a fost: ”Colorăm, pictăm sau ne jucăm cu plastilină doar la măsuța noastră și niciodată nu le băgăm în gură”. Așa că încă de la început, încă din primul moment în care i-am oferit creioane cerate, acuarele sau plastilină, i-am spus lui Mircea, pe un ton calm și blând, normal, relaxat: ”Colorăm, pictăm sau ne jucăm cu plastilină doar la măsuța noastră și niciodată nu le băgăm în gură. Asta este regula.” Am avut grijă ca, în timp ce explora creioanele sau mâzgălea sau frământa plastilină, să îi mai spun câteodată, nonșalant, fix aceeași frază, cu același calm și firesc – insist pe tonul calm și blând pentru că nu vrem să stresăm copilul, nu vrem să îl speriem sau să sune totul ca o amenințare, nu vrem să i se ducă tot cheful de acuarele, vrem doar să fixăm o regulă clară.

2. Retragere.

Să zicem că după ce mâzgălește nițel cu o cariocă roșie la măsuță, piticul este lovit de o poftă necontrolabilă și decide să îi ronțăie puțin vârful colorat. Acesta este momentul în care eu, de obicei, îi îndepărtam cu blândețe mâna de lângă gură și îi mai repetam o dată regula, dar adăugam și consecința în peisaj: ”Mircea, niciodată nu băgăm în gură carioca, este periculos și ne putem îmbolnăvi. Dacă o mai bagi în gură, va trebui să strângem cariocile și să ne oprim din desenat.” Dacă flăcăul continua să lingă la cariocă, mai încercam o dată, cu la fel de multă răbdare, să îi spun același lucru – că regula este să nu băgăm în gură carioca, pentru că este periculos, și că dacă va continua, va trebui să ne oprim din desenat.

Ei bine, în acest moment, dacă toddlerul tot va vrea să plescăie carioca/pensula/bucata de plastilină, intervine pasul 2 al strategiei, și anume Retragerea. Este momentul în care va trebui, cu tot regretul, să strângeți cariocile (sau creioanele cerate, sau acuarelele, sau finger paint-ul, sau plastilina, sau ce ați întins voi pe masă), și să le puneți la locul lor. Eu îi spuneam lui Mircea: ”Ok, văd că nu te poți abține și tot vrei să bagi carioca în gură. Te înțeleg, și mie îmi vine greu uneori să mă abțin din anumite lucruri. Dar este periculos să faci asta și te poți îmbolnăvi. O să strâng deocamdată cariocile și ne vom juca cu ele din nou un pic mai târziu, ok?”

Foarte important este ca în acel moment chiar să strângeți cariocile sau acuarelele și chiar să le puneți la locul lor, pentru că puiul trebuie să observe că regula și consecințele sale chiar se aplică, mama chiar se ține de cuvânt, jocul cu acuarele și carioci chiar se termină, pentru moment, dacă regula nu a fost respectată. Insist însă să faceți acest lucru cu calm, liniștit, relaxat, fără nervi, fără tensiune. Nu certăm copilul, nu îi reproșăm nimic, nu ridicăm vocea la el – până la urmă el nu este vinovat cu nimic și va dura până când va învăța această nouă regulă. Play it cool, pentru că realmente faceți un lucru bun: sunteți părintele, sunteți adultul responsabil, nu îl veți lăsa pe cel mic să își facă rău mâncând niște finger-paint, veți lua temporar finger-paint-ul, cu asigurarea că vă veți juca din nou foarte curând. Foarte important: nu pedepsim copilul.

Am dat aici exemplul cu cariocile gustate, dar fix același principiu se aplică și dacă fuge cu finger-paint-ul prin casă pentru că vrea să coloreze toate ușile cu roz sau dacă aruncă cu plastilină în toate părțile: ”Mircea, pictăm doar la măsuța noastră, te rog să nu pleci cu acuarelele prin casă. Nu vreau să murdărești casa de acuarele, trebuie să protejăm lucrurile din jur. Nu pot să te las să murdărești pereții de acuarele. Dacă nu vrei să pictezi la măsuță, e în regulă, dar voi strânge acuarelele și ne vom juca cu ele din nou un pic mai târziu”.

3. Răbdare.

Al treilea pas se numește ”Răbdare” pentru că, de foarte multe ori, acesta este momentul în care toddlerul se va supăra pentru că nu mai are acces la acuarele sau plastilină. E firesc să se supere, e firesc să se înfurie, e firesc să plângă, până la urmă făcea o activitate simpatică și interesantă din care a fost oprit – este important să aveți răbdare cu el, să îl alinați dacă vă lasă, să îi validați sentimentele și să aveți înțelegere pentru situația prin care trece. În lumea todlerilor, ceea ce tocmai i s-a întâmplat e nașpa, ok?

Ceea ce făceam eu, dacă Mircea chiar se supăra foarte tare și plângea, era să îi tot povestesc ce s-a întâmplat și să îi validez sentimentele: ”Da, ești furios, văd asta. Ești furios și plângi și ești foarte supărat, vad asta. Să știi că e normal să te simți așa. Pictai și îți plăcea, dar pentru că ai vrut să lingi acuarelele, a trebuit să te opresc. E periculos să lingem acuarele, ne putem îmbolnăvi. De asta am luat acuarelele și vom lua o pauză, dar vom picta în curând din nou, ok?”

Răbdare, răbdare, răbdare. Voi sunteți adulții. Ei sunt puștii mici. Voi vă puteți controla. Ei nu. Voi știți regula deja. Ei de-abia acum o învață.

4. Reluare.

Foarte important este să reluați activitatea alături de copil – și din nou insist, faceți-o firesc, fără resentimente, fără comentarii legate de felul în care s-a desfășurat ultima oară sesiunea de pictură. Fiți veseli, pozitivi, optimiști, dar la fel de fermi în aplicarea regulilor ca și înainte – cei mici au nevoie de consistență, de repetiție, de timp ca să fixeze regula. Scoateți din nou pensulele și acuarelele în câteva ore, oferiți-le puștiului și așezați-vă la măsuța de activități, spunându-i ca de obicei, cu blândețe, regula.

 

Cât durează până se fixează strategia asta?

Depinde de la copil la copil, depinde de temperamentul său, de vârsta lui, de fermitatea cu care noi aplicăm regula pe care am stabilit-o și de relaxarea și blândețea cu care abordăm întreaga situație. Nu vrem să creăm un moment tensionat și stresant pentru cel mic, nu vrem să fim inconsecvenți și să aplicăm regula doar când și când, dar în același timp trebuie să fim atenți și la copil și să nu îi oferim astfel de activități mult prea devreme, dacă pare că este încă nepregătit. Eu i-am dat creioane, carioci și acuarele/finger-paint lui Mircea pe când avea cam un an și trei luni, iar Play-Doh cam pe la un an și 6 luni, iar el a învățat regula casei cam în vreo 3 săptămâni – dar au fost trei săptămâni în care de multe ori ne opream din pictat la 3 minute după ce începusem, pentru că a naibii culoare indigo părea atât de gustoasă! La plastilină a fost mult mai simplu, pentru că deja știa regula de la acuarele, așa că am cules ce am semănat și am avut o adaptare foarte lină la Play-Doh.

Dacă retragem acuarelele înseamnă că pedepsim copilul?

Nu, sub nicio formă. Pedeapsa ar suna cam așa: ”Dacă vei mânca în continuare plastilină, nu îți mai citesc povestea de noapte bună!” sau ”Dacă mai pleci de la masă cu acuarelele prin casă, nu mai ieșim afară astăzi!”. Pedeapsa de obicei retrage un anumit ceva care oferă plăcere copilului și care nu are neapărat legătură cu subiectul discuției, prin urmare este nedreaptă, provoacă multă confuzie și chiar reușește să întârzie fixarea regulii – până la urmă, ce treabă are povestea de noapte bună cu mâncatul plastilinei? Voi aplicați o consecință: ”Să mănânci acuarele este periculos. Eu sunt adultul, sunt mama ta, gândesc responsabil, nu te pot lăsa să te îmbolnăvești. Văd că nu te poți abține, este greu pentru tine să te abții, înțeleg foarte bine, tocmai de aceea retrag carioca / vopseaua / plastilina și ne vom juca mai târziu cu ele, dacă acum îți vine greu să te controlezi”. Simplu, frumos, politicos, civilizat și mai ales, logic: consecința (acuarelele se retrag) chiar are legătură cu regula (acuarelele nu se mănâncă), spre deosebire de pedeapsă, care nu are legătură (acuarelele nu se mănâncă, prin urmare nu primești povestea de noapte bună – ce sens are treaba asta?).

Investiți în niște produse baby-safe

Poate că deja faceți asta, dar nu strică să v-o spun și eu: până când se fixează aceste reguli și chiar și după aceea ar fi ideal să oferiți celui mic doar produse baby-safe, non-toxice, lavabile, care să fie sigure pentru el în cazul în care chiar înghite un pic din ele, dar și relaxante pentru voi (dacă se spală ușor, o să fiți și voi mai calmi). Încercați branduri precum Carioca, ei au o mulțime de produse foarte sigure pentru copiii mici și super-lavabile, sau Play-Doh, care sunt și ele non-toxice.

Aceasta este Strategia celor patru ”R” – Regulă, Retragere, Răbdare, Reluare – care pe noi ne-a dus, treptat și cu multă repetiție (multă, multă, multă repetiție), în zona în care suntem acum, adică una de relaxare. Vă invit și pe voi să încercați această strategie, să o puneți în practică iar și iar și iar, cu blândețe și răbdare, până când veți observa că începe să dea rezultate. Nu va funcționa din prima, nici din a cincea, poate nici din a zecea – dar nu suntem la concurs, nu ne grăbim nicăieri și nu vânăm vreo coroniță. Important este să-i transmitem copilului regula fermă, dar și gândul că poate greși liniștit de câte ori este nevoie, pe drumul spre învățare, fără ca asta să schimbe iubirea și încrederea mamei sale în el.

Tag-uri:

Un comentariu

  1. Pingback: Cum alegem cariocile și creioanele colorate potrivite pentru copiii noștri, în funcție de vârsta și abilitățile lor? - Sunny Side Up

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *