”Nu mai lua bebelușul în brațe de fiecare dată când plânge, mai lasă-l și singur în pătuț, că o să se învețe în brațe”,
dar și ”Pune bebelușul la piept de fiecare dată, absolut de fiecare dată când plânge, dacă vrei să ți se regleze lactația și să-i oferi un puternic sentiment de iubire și atașament”.
”Copilul trebuie să doarmă singur, în camera lui și în pătuțul lui, din prima zi de când îl aduci de la maternitate”,
dar și ”Ești nebună? Cum să doarmă la el în pătuț? Culcă-l lângă tine, nu o să se întâmple nimic, ești mamă, o să îi simți fiecare respirație și mișcare, doar mamele care sunt bete sau drogate își sufocă bebelușul în somn”.
”Nu ai lapte, nu ai, uită-te la sânii tăi, știu ce zic că am văzut multe lăuze”,
dar și ”Nu există să n-ai lapte, fiecare mamă are suficient lapte pentru puiul ei, trebuie doar să vrei”.
”Trebuie să îi dați lapte praf, altfel riscă să facă hipoglicemie”,
dar și ”Nu trebuie să îi dai lapte praf, stomacul lui este acum cât o cireașă, îi ajung câteva picături de colostru de la tine”.
”Pielea copilului meu a fost atinsă doar de uleiuri pure, organice, presate la rece, din culturi ecologice”,
dar și ”Dă-l dragă cu niște ulei de măsline, ce atâtea creme și loțiuni”.
”E foarte frig afară, pune-i încă o haină și încă o căciuliță”,
dar și ”Nu-l mai cocoloși atât, dezbracă-l, că o să ajungă sensibil și friguros ca tine!”
”Cel mai bine e să mergi pe autodiversificare, că așa învață copilul să mănânce repede și singur”,
dar și ”Vrei să omori copilul? Cum să îi dai bucăți mai deveme de un an, un an și jumătate? Pasează tot!”
”Pune copilul în pat după rutina de somn, pe când este amețit dar nu adormit, spune-i noapte bună și pleacă din cameră”,
dar și ”Copilul trebuie să adoarmă la țiți, țiți e alinarea lui, dragostea lui”.
”Nu știu ce să zic, eu nu m-am certat niciodată cu tatăl copilului meu, el este super implicat, face de mâncare, dă cu aspiratorul, are grijă de copil, dacă ar putea alăpta, ar și alăpta”.
”Nu știu ce să zic, eu m-am refăcut imediat după cezariană, la o zi după ce am venit acasă mutam mobila prin apartament”.
”Nu știu ce să spun, eu niciodată nu am fost tristă după naștere, nu înțeleg de ce te simți atât de rău”.
”Nu știu ce să spun, la o lună jumate copilul meu deja dormea toată noaptea, nu înțeleg de ce al tău încă se trezește la fiecare 2-3 ore”.
***
Am auzit toate, absolut toate frazele de mai sus în timpul lăuziei mele – probabil eu și 87% din mamele de pe această planetă – și deși acum fac haz de necaz, pe atunci lucrurile nu erau atât de amuzante. După o sarcină în care mă informasem excesiv despre… sarcină, nu despre ce se întâmplă după aceea, de parcă mi-ar fi servit la ceva să știu că ”acum, bebelușul tău este cât un mango, yay!”, am intrat în lăuzie cu aroganță, gândindu-mă că nașterea este un proces natural și că nu are ce să se întâmple ca să mă dezechilibreze de la ceea ce credeam că va fi traseul meu genial de mamă. Insă lăuzia m-a lovit ca un tren de mare viteză care transportă plumb: brutal și dezechilibrant. Sfaturile mă bombardau din toate părțile, iar eu mă simțeam confuză, neștiutoare, nesigură, dezarmată. Ceva în mine urla înciudat ”Băi, băi, stai puțin, NU trebuia să fie așa, trebuia să fie totul NATURAL, îți aduci aminte? Ce se întâmplă? Ce facem acum? De ce nu e așa cum am plănuit noi totul în cele mai mici detalii?!”
Aveam nevoie de informare și nu o aveam. Trebuia să o găsesc.
Aveam nevoie de niște sfaturi bune de la oameni în care să am încredere și nu le aveam. Trebuia să le găsesc.
Aveam nevoie să știu ce să fac o dată ce am făcut viață. Ce să fac cu mine și cu noua viață din brațele mele.
Undeva după primele săptămâni, ceva din creierul meu de jurnalist s-a trezit din mahmureala produsă de cocktailul de hormoni servit de lăuzie și am început să mă informez, să dau pe mute sfaturile și vocile și, mai ales, să îmi aleg una-două persoane cu care să vorbesc și cărora să le cer sfatul – și atât. Ne-am intrat încet-încet într-un ritm, am început să mă joc cu Pepenele, au trecut lunile, a trecut greul, aparent am făcut și un eBook despre bucuria noastră la joacă.
Dar n-am uitat.
Așa că m-a emoționat până la lacrimi faptul că acum există un program special gândit pentru proaspetele mame care să le dea șansa de a evita stresul oribil, haosul confuzant, nesiguranța dezechilibrantă a primelor luni alături de bebelușii lor. Este vorba despre Campania BebeBunVenit a Asociației LaPrimulBebe, care pune la dispoziția viitoarelor mame un program cu 210 episoade scurte și prietenoase (de 5-10 minute fiecare), care pot fi urmărite de pe telefon, laptop sau tabletă, din care mamele pot afla tot ce au nevoie despre naștere, alăptare, îngrijirea bebelușului, urgențe pediatrice, viața mamei după naștere, somn și diversificare. Adică tot ce provoacă panică în primele luni.
Pornind de la ideea că o mamă informată este o mamă liniștită, Campania BebeBunVenit își propune să nu lase mamele să meargă singure pe acest drum de început, pe care sunt oricum bombardate de informații, cărți, păreri, sfaturi, și să funcționeze ca un ajutor de nădejde pentru cele deznădăjduite – cum am fost și eu. De exemplu, mamele pot afla toți pașii nașterii naturale și nașterii prin cezariană, intervențiile în nașterea naturala și impactul lor, avantajele și dezavantajele fiecărei cai de naștere și cum se pot pregăti mai bine pentru oricare dintre ele. Sau vor putea acorda primul ajutor bebelușului lor repede și eficient în cazul unui accident. Vor afla detalii despre cum să alăpteze puiul lor atâta timp cât își propun, dar și cum să diversifice cu succes și fără stres bebelușul. Plus răspunsuri la acele 1001-a de întrebări care ne lovesc în prima săptămână acasă cu copilul – ”Cât de des îl spăl? În fiecare zi? Îl masez sau nu? Care e treaba cu masatul ăsta? Cum îl țin îmbrăcat în casă? Dar afară? Când este frig putem ieși la plimbare? Și când plouă? Toate ca toate dar cum îl adorm? De cate ori doarme un copil pe zi?”
Programul are 26 de ore de material video, împărțit în 210 episoade, redactate și filmate de o echipă de experți și specialiști de-a lungul ultimilor doi ani. Toate sunt accesibile în schimbul sumei de 149 de lei, o sumă cât se poate de decentă din punctul meu de vedere, mai ales că o parte din bani se duc spre susținerea Caravanei BebeBunVenit: echipa LaPrimulBebe merge în cele mai sărace județe din România unde organizează întâlniri cu gravidele pentru a urmări proiecții video educaționale adaptate vieții și înțelegerii lor – iar la final primesc pachete cu haine de iarnă pentru bebeluși și produse de igienă.
Puteți afla mai multe detalii despre proiect de pe site-ul BebeBunVenit – vă recomand să vedeți aici care sunt modulele și subiectele abordate, iar aici cine sunt oamenii din spatele programului.
De obicei nu vă rog așa ceva, dar de data aceasta o s-o fac: vă rog să dați cât mai multe share-uri acestui articol, ca informația potrivită să ajungă la toate mamele care au nevoie, acum, de un asemenea sprijin. Pentru că informația aduce libertate și liniște în minte.
***
PS. Am lansat de curând primul meu eBook, ”Let’s Play, Baby! Getting Started”, cu 55 de idei de joacă pentru bebeluși de la 0 la 18 luni, explicate pas cu pas și ilustrate cu fotografii autentice, din arhiva noastră. Jocurile din cartea mea, ”Lets Play Baby – Getting Started”, sunt menite să-i dezvolte copilului tău dexteritatea, limbajul, abilitățile cognitive și senzoriale, felul în care percepe lumea înconjurătoare și, bineînțeles, atașamentul și încrederea în sine și în TINE. Dar mai ales, sunt menite să vă facă pe amândoi să vă simțiți bine și să construiți amintiri vesele. Află mai multe aici.
(foto pexels.com)
