Top 7 jucării + BONUS 7 jocuri DIY pentru bebeluși de 9-12 luni

Bebelușii ăștia sunt simpatici foc pe la 9-12 luni! Mișună peste tot, explorează întreaga casă, chicotesc, râd în hohote și te topesc cu câte un ”ma-ma-ma!” – sau te înnebunesc de cap cu al lor ”mamiiiiiiii!”, atunci când lovește anxietatea de separare. Eu am iubit vârsta asta și mă uit și acum cu plăcere la filmulețele în care feciorul se ridica, sprijinindu-se de canapea, și începea să dea din fund, pe ritmuri de reggae, în ceea ce el probabil considera un reușit dans bebelușesc. Și chiar așa și era!

Dacă până acum v-am tot arătat ce proiecțele și activități îi pun la cale lui Mirc, a venit momentul să împărtășesc cu voi și jucăriile care au fost sau încă sunt mare hit la noi în casă. Multe dintre voi mi-au cerut asta, așa că azi las la o parte tăvile senzoriale, cutiile cu panglici și sticlele pline de paie și încep cu un Top 7 Jucării ”de cumpărat” pentru bebelușii de 9-12 luni. Here it goes:

1. Setul cu 8 cărticele dolofane ”Prima mea bibliotecă ilustrată” de la Editura Litera.

După cum vedeți, cărticelele noastre dolofane au fost citite, recitite, bălite și frunzărite până când aproape că s-au tocit de tot – dar tare mult i-au plăcut și încă îi plac puștiului. Cele 8 cărticele sunt micuțe (cam 7-8 centimetri), deci numai bune de ținut și răsfoit de niște mâini mici, cartonate (așadar rezistă bine la molfăieli și smucituri), frumos și viu colorate și foarte interesante. Fiecare cărticică abordează o temă diferită (Animale, Pui de Animale, Casa Mea, Culori, Fructe și Legume, Mijloace de Transport, Numere, Primele Jucării), iar pe fiecare pagină apare o imagine – de exemplu, cartea Animale conține imagini cu un câine, o pisică, o găină, un purcel, o vacă, o oaie, un cal, un urs brun și un urs panda. Toate cărticelele vin într-o cutie simpatică, cartonată, cu mâner, pe care noi am folsit-o într-o mulțime de jocuri și activități.

Dacă la început eu îi țineam lui Mircea câte o cărticică și îi povesteam despre ce apărea pe fiecare pagină în parte (”Uite, ăsta este un purcel, purcelul face Guiiiiț, guiiiiiț!” sau ”Iată o canapea! Unde e canapeaua noastră? Uite-o în spatele tău! E portocalie, așa cum este cea din carte”), cu timpul puștiul a început să își țină el în mână cărticelele și să le răsfoiască singur. Pe la 11 luni a început să arate cu degetul imaginile din cărți și să îmi ceară să i le numesc, iar apoi pe la vreun an și o lună a început să facă diverse asocieri – de exemplu arăta cu degetul televizorul din cărticica ”Casa Mea”, și apoi arăta spre televizorul din sufrageria noastră, sau arăta zdrăngănitoarea din cărticica ”Primele Jucării” și apoi se ducea la cutia de jucării și își scotea propria zdrăngănea. Nici cutia nu a scăpat, de pe la 9 luni am început să ne jucăm cu scosul și băgatul cărțuliilor în cutie, apoi de pe la 10 luni se lupta să o închidă și să o deschidă singur. Chiar și acum, la un an și trei luni, se uită cu plăcere peste aceste 8 cărțulii dolofane, le deschide pe rând pe toate, se uită la imagini și îmi cere să îi spun cum se numesc obiectele de acolo. Deja la imaginea câinelui spune ”Babii!” (așa îi spune el câinelui nostru), la imaginea purcelului începe să guițe, la vacă face și el un simpatic ”Muuuuu!”, zice ”Mna-na” la banană, ”Ca-co” la cartof și ”Pe-pe” la pepene). Clar l-au ajutat la vocabular și îndemânare.

Noi am primit cadou cele 8 cărticele dolofane, dar sunt în mai multe librării, de exemplu le puteți găsi pe site la Libris.

2. Cuburi moi pentru construit și păhărele colorate pentru sortare.

I-am luat cuburile moi din poză pe la vreo 4 luni, dar adevărul este că de-abia pe la vreo 9 luni a început cu adevărat să se joace cu ele – până atunci dărâma cu entuziasm tot ceea ce-i construiam eu, dar cam atât. După vârsta de 9 luni, deși dărâmatul construcțiilor mele era în continuare super amuzant pentru el (iar pe mine mă băga masiv în Sindromul Meșterului Manole de Băneasa), a început să fie interesat de animalele de pe cuburi, de zgomotul făcut de acestea atunci când sunt strânse și de alergatul după ele, de-a bușilea, prin apartament (da, eu i le aruncam în partea cealaltă a sufrageriei, iar el pornea în patru labe după ele și mi le aducea înapoi. Aș minți dacă aș spune că acest joculeț nu a fost inspirat de viața alături de labradorul nostru).

O altă joacă simpatică pe care o făceam cu aceste cuburi era ”Hopa Sus!”, un joc care la noi a fost mare hit cam până când Mircea a început să meargă – și încă puțin după aceea. Luam aceste cuburi și le puneam în șir pe un obiect un pic mai înalt ca bebelușul, astfel încât ca să le dea jos, Mircea trebuia să se ridice în picioare și să se întindă puțin după ele – de exemplu, un calorifer. După ce puneam cuburile pe calorifer, invitam bebelușul să le dea jos pe fiecare în parte, iar cel mic fix asta făcea, mergând de la un cub la altul în picioare pe lângă calorifer. După ce le dădea pe toate jos, o luam de la capăt – iar micuțul, neobosit, nu se lăsa mai prejos. De pe la 12 luni a început să fie interesat și de construcții și s-a apucat serios să plaseze cuburile unul peste altul.

Păhărelele colorate pentru sortare i-au satisfăcut aceeași dorință extaziată de a le dărâma după ce eu le făceam turnuleț, dar pe la 11-12 luni a început și el să le pună, cu mânuțe tremurânde și un pic necoordonate, unul peste celălalt. Până atunci, cea mai mare plăcere a lui era să se tot joace cu ele și să încerce să le înfigă unul în celălalt – rămânea blocat minute în șir încercând să bage paharul galben în cel portocaliu și pe cel mov în cel albastru. Evident, de multe ori se chinuia să bage un pahar foarte mare într-unul foarte mic, dar îl lăsam să își dea singur seama de legile fizicii. Partea faină la aceste pahare? Pe fund au găurele de diferite mărimi, așezate în feluri variate, așa că sunt numai bune de luat în baie. Noi i le umpleam cu apă și îl lăsam să descopere cum se scurge apa prin găurelele din pahare, sau turnam apă dintr-un pahar în altul. Toată treaba asta îl fascina – chiar și acum, la un an și trei luni, nu e chip să intrăm în cadă fără 2-3 pahare din acestea.

Noi am luat acest set de păhărele pentru sortare de la Ikea, se numește Mula – Joc Asamblare, iar cuburile moi le-am cumpărat de pe BebeTei.

3. Jocul cu inele de la Ikea – noi îi spunem ”Țepușa și cercurile de lemn”.

Dacă vă spun că adevărata pasiune pentru acest joc a avut loc chiar înainte ca Mirc să poată să-l folosească așa cum este el menit, mă credeți? Da, cam de pe la vreun an, un an și o lună, flăcăul a început să pună inelele, corect și cu îndemânare, prin țepușa portocalie (încă nu le pune în ordinea mărimii, ci în ordinea din capul său) – însă a fost înnebunit după acest joc de pe la 9 luni. Evident, la acea vârstă nu avea îndemânarea necesară să treacă inelele prin țepușă, dar îi plăcea să se uite la mine cum fac asta și să se joace cu fiecare inel în parte. Le lovea unul de celălalt, le dădea drumul pe parchet să audă cum sună, le împingea pe parchet ca ele să se rostogolească cât mai departe, le lua pe toate și le așeza în diverse cutii sau încerca să le pună prin țepușă și tot ce reușea era să le așeze prudent chiar pe lângă soclul de lemn al țepușei. Azi, când poate să rezolve jocul cu inele, nu se bucură de el cât se bucura pe la 9 luni.

Noi am primit cadou jocul cu inele, dar voi îl găsiți la Ikea, aici.

4. Puzzle de lemn incastru cu bumbi.

Nu, stați liniștiți, Mirc nu făcea puzzle-uri din acestea la 9-12 luni, nici acum, la un an și trei luni, nu face încă așa ceva, dar asta nu înseamnă că nu a iubit maxim puzzle-ul pe care l-am primit, cu 7 mijloace de transport diferite: un automobil, un elicopter, un vaporaș, un tren, un scuter, o motocicletă și o mașină de lapte. Adora să ia fiecare piesă de puzzle de pe board, ținând-o de țâmburuș, și să o pună cu atenție lângă placa de puzzle. După ce dădea astfel jos toate piesele de puzzle, le lua și le punea pe toate înapoi pe board – bineînțeles alandala, haotic, una peste cealaltă, dar se distra enorm făcând toată treaba asta. Jocurile acestea de tip puzzle incastru sunt foarte bune pentru îndemânare, coordonare mână-ochi și îmbunătățirea vocabularului, iar Mirc era înnebunit după ele. Să nu ziceți că nu v-am spus: să calci pe o piesă din asta de puzzle cu bumb este aproape la fel de dureros ca atunci când calci pe o piesă de Lego. Doare al naibii de tare.

Noi am primit cadou puzzle-ul din poză, dar sunt o mulțime online, dacă dați o căutare după ”puzzle de lemn incastru cu bumbi”.

5. Rățușca dansatoare de la Noriel.

Sau, pe scurt, motivul pentru care eu o să ajung la Bălăceanca în curând. Mircea a primit această rățușcă de la bunicul lui și, chiar dacă pe mine m-a înnebunit cu cântecelele ei, se pare că lui îi place enorm. Rățușca are mai multe melodii și sunete amuzante, un puiuț care măcăne și el dacă este apăsat, o inimă care pulsează când o apeși și – cireașa de pe tort, se plimbă, cântă, face piruete și dansează prin casă. Mircea adora să îi apese pe butoane, să îi ronțăie aripioarele, să danseze pe lângă ea sau să îi dea drumul pe parchet și să o urmărească. Sansa o urăște. Eu îmi doresc în mare secret să se strice. Dar adevărul e că pentru cei mici, e tare simpatică.

Noi am primit-o cadou, dar bunicul a luat-o de la Noriel.

6. Masă de activități Bright Starts.

Acum zace destul de uitată într-un colț de sufragerie, dar masa de activități de la Bright Starts a fost vedetă între 9-12 luni. Cu butoane, sunete simpatice, o carte care putea fi răsfoită, un crocodil simpatic pe care Mircea îl adora și un tobogan în spirală pe care putea proiecta mingi cât era ziua de lungă, masa de activități îi dădea de lucru și de explorat câte 20-30 de minute – plus că îl făcea să-și exerseze mușchii picioarelor, o dată ce a început să se ridice și să se joace sprijinit de ea. O altă utilizare a ei a fost cea de antemergător – pentru că picioarele acelea alunecă pe parchet, nu mult, cât să se deplaseze un pic cu bebelușul sprijinit de ea. Mircea îi tot dădea ocol, apăsând pe butoane, dând pagina aceea de plastic, rotind cercul acela galben, lovind peștele-zdrăngănitoare și – best part! – deschizând mereu gura lui Croco ca să vadă oare ce-am mai pus eu înăuntru. Masa de activități a fost o continuare firească a Baby Gym-ului de la Bright Starts pe care Mircea l-a folosit de la 2 luni până pe la 5-6 luni.

Noi am primit-o cadou (acum îmi dau seama că am primit o mulțime de lucruri cadou), dar o puteți găsi online pe Bebebrands.ro.

7. Busy Board pentru înnebunit bebelușii.

L-am lăsat la urmă pentru că Mircea l-a primit atunci când a împlinit un an – eu i l-aș fi dat și mai devreme și cred că i-ar fi plăcut, dar voiam neapărat să i-l fac cadou de ziua lui. Busy Boardul (sau panou de activități pentru copii) este minunat, pentru că le dă ocazia celor mici să experimenteze în siguranță cu o mulțime de obiecte din viața de zi cu zi, să își dezvolte îndemânarea, dexteritatea, coordonarea ochi-mână, capacitatea de problem-solving, atenția și concentrarea. Panoul nostru conține o ușiță cu închizătoare și clanță, un bec cu led care se aprinde prin apăsare, o priză cu un ștecher, o sonerie de bicicletă, un fidget spinner și o telecomandă, un tub de PVC cu capac, un șiret, un fermoar, o roată pivotantă pentru mobilier, un întrerupător, și alte câteva mărunțișuri. Mircea a fost înnebunit de busy board și încă își petrece mult timp în jurul lui, iar eu pot spune că îndemânarea lui s-a îmbunătățit vizibil de când a început să se joace și să manevreze toate instalațiile de pe panou.

Noi l-am comandat celor de la Just Boards, de care suntem foarte mulțumiți, iar ei ni l-au făcut exact cum am cerut – după cum vedeți, apare și Sansa pe panou.

BONUS! 7 jocuri DIY pentru bebelușii de la 9 la 12 luni

Acum că am terminat cu jucăriile ”de cumpărat”, vă fac o scurtă trecere în revistă a jocurilor, activităților și proiectelor pe care le puteți face alături de cei mici la această vârstă – fiecare propunere trimite către un articol de pe blog.

1. “Biscuiți” de orez – tavă senzorială pentru 6-18 luni.

2. ”Stația de Tobogane” – joacă, îndemânare și coordonare (6-18 luni).

3. ”Ușa Lipicioasă” – proiect colorat și zgomotos pentru apucat, dezlipit și lipit la loc (4-18 luni).

4. ”Ariciul” – cutie senzorială pentru apucat, tras și înfipt (10-16 luni).

5. ”Zipper Board” – placă senzorială cu fermoare pentru motricitate fină

6. Agățătoare lipicioasă cu scoci și jucării colorate. 

7. Cea mai simplă pungă senzorială – cum se face și cum ne jucăm cu ea.

☑️ Ca de fiecare dată, insist să nu lăsați bebelușul sau copilul singur la joacă, să îl supravegheați în permanență și să îl ghidați atunci când nu reușește și începe să se frustreze.